Delicatese Literare
Recenzii

Pene, cenușă și Elfi – M.K. Lynn – Editura Petale Scrise – recenzie

20 august 2021 /15 Comments

M.K. Lynn

Editura Petale Scrise

Nr. de pagini: 566

An apariție: 2021

Gen: Dark fantasy, Young Adult

Cartea a doua a seriei ”Pene”

 

FRED BROWN, un Înger de optsprezece ani, abia ieșit de pe băncile școlii Lumière, este convins de un singur lucru – orice adept al Întunericului trebuie să moară. Când sora lui este răpită de Demoni, iar, contrar tuturor argumentelor, Gardianul de Gheață îl trimite într-o misiune dincolo de granița Marii Britanii, Fred trebuie să învețe că lumea nu este mereu împărțită în alb sau negru, iar proveniența este doar una dintre pietrele sisifice pe care ești nevoit să le cari tot restul vieții.

Prinsă între salvarea surioarei ei, destrămarea familiei și sentimentele pentru Ben, FLEUR BROWN simte că totul îi scapă de sub control. Oare va reuși să-l facă pe Gardianul de Gheață să-i destăinuie secretele? Va reuși acesta să-i salveze sora?

Vestitul om de afaceri SETH MORFRAN, fost general al Întunericului, își găsește în sfârșit adversarul – Ben Hart, Gardianul de Gheață, cel care distruge demonstrativ una din fermele de Vampiri. Prinși între ambiții, setea de putere și trecutul pe care nu îl pot uita, Seth și Ben dezlănțuie un adevărat joc de șah letal printre străzile înguste ale Londrei. Lumina sau Întunericul: cine merită să câștige?

Acum mai bine de un an și jumătate împărtășeam aici pe site bucuria descoperirii unui alt debut de calitate, mai ales în condițiile în care genul abordat – fantasy urban young adult – nu este în fruntea preferințelor mele. Mă refer, bineînțeles, la romanul „Pene, morminte și flori”, primul volum al seriei „Pene”, semnată de M.K. Lynn.
 
Vă spuneam cum autoarea a construit, chiar în mijlocul Londrei, o lume populată nu doar de Oameni, ci și de ființe superioare – Îngeri și Demoni. Acestea au fost create de Demiurg, alături de alte rase și adeseori s-au aflat în război, fiecare luptând pentru supremația facțiunii de care aparține. Atât Lumina, cât și Întunericul au produs, de-a lungul timpului, fapte reprobabile, deci nu se pune problema la modul „bine vs rău” ci, mai degrabă, fiecare cu dreptatea lui, ceea ce imprimă o notă de realism poveștii imaginate de tânăra autoare.
 
În al doilea volum, „Pene, cenușă și Elfi”, a cărui acțiune se petrece la doi ani după cele relatate în prima parte, se reia tehnica POV – puncte de vedere ale personajelor. De data aceasta, în centrul atenției nu mai este Klauss, de a cărui soartă deja știți dacă ați citit primul volum, ci frații săi: Fred, Fleur și mezina Alexya. Lor li se adaugă misteriosul Seth Morfran, Demonul care duce o viață dublă, de om de afaceri plin de succes și Demon aflat sus în ierarhia propriei facțiuni.
 
Lupta între Lumină și Întuneric se intensifică, Demonii continuând cu proiectele lor tenebroase – fermele de Vampiri. Aceștia nu sunt creaturile pe care le știm din alte cărți, ci mai degrabă niște hibrizi siniștri meniți a fi folosiți drept arme. Pentru hrana lor, Oameni sunt răpiți și ținuți prizonieri, în special dintre cei care nu au familie sau prieteni care să îi caute.
 
Fred Brown stă de șase luni în școala Lumiere, patronată de Ben Hart, cel mai notoriu Gardian. După dispariția fratelui mai mare, Klauss, el dorește să fie în centrul acțiunii, iar acest lucru i se refuză. Aceeași dorință de evadare o are și Alexya, ajunsă la vârsta de paisprezece ani, care îl păcălește pe Fred să fugă de la școală și să o însoțească într-un club, unde acesta o întâlnește pe Kathryn, o blondă de care este atras pe loc. Seara însă se termină rău – clubul este atacat de demoni, Fred e rănit iar Alexya, răpită și dusă la fermele Vampirilor.
 
Pe de altă parte, Fleur duce o existență banală, lucrând ca secretară la o firmă și visând la inima lui Benjamin Hart, care pare de gheață, la fel ca supranumele său. Atunci când află că Alexya a fost răpită, Ben și Fleur intră în acțiune, cu Agness și Antur, iar pe parcurs li se alătură și John, Îngerul chinuit de remușcări. Consiliul Luminii nu acționează atât de ofensiv pe cât și-ar dori unii Gardieni, în frunte cu Gardianul de Gheață, Ben. Demonii au planurile lor pentru supremație, iar dintre ei, doi sunt încleștați într-o rivalitate deloc secretă: Seth Morfran, fost General, dornic să ajungă la putere alături de Valerie Zillah, moștenitoarea luciferului, deși nu a uitat-o pe trădătoarea Rose și Peter Black, zis Black Pit, actual General și un adevărat criminal cu sânge rece. Fiecare își joacă atuurile atât în războiul împotriva Luminii, cât și în cel dintre ei doi.
 
Fred este trimis, în ultimă instanță, alături de Antur tocmai în Elveția, în regatul Elfilor, pentru a găsi Pumnalul de Smarald. Kathryn, care e o Demonesă și nimeni alta decât fiica renegată a lui Seth, pleacă pe urmele lor cu scopul de a pune mâna pe prețiosul artefact. Din cauza unei bombe plasată de Demoni, avionul se prăbușește în munți, iar puterea fetei îi scapă pe toți trei, aceștia reușind să găsească regatul secret al poporului minunat. Curtea Elfilor se dovedește la fel de plină de intrigi ca oricare alta, iar Fred trebuie să facă față unor situații complicate și unei serii de revelații, care îl vor schimba mult. Apare un nou personaj, Eirwen, moștenitorul regelui Elfilor.
 
Alexya în schimb, trecând printr-o experiență teribilă în mâinile Demonilor, îl întâlnește pe Gwyr, moștenitorul Regelui Întunericului, un tânăr ce-și amintea că fusese torturat de Ben Hart. Încă o dată, se dovedește că tinerii au o inimă deschisă, dar că semințele urii au fost sădite, iremediabil poate, de vechile generații.
 
Fleur și Ben încearcă să rezolve situația, neîndrăznind, niciunul, să recunoască sentimentele pe care și le poartă, până nu sunt forțați de împrejurări.
 
Seth duce o luptă pe două planuri, nepermițând nici el sentimentelor să triumfe, deși nu întotdeauna reușește să facă acest lucru.
 
Deși mai voluminoasă decât prima parte, cartea se citește ușor, beneficiind de o acțiune cu un ritm alert, schimbări de situație și dileme personale ale protagoniștilor. Elementele dark sunt prezente și aici, mult sânge atât alb, cât și negru se varsă, iar Oamenii încep să fie și ei o piesă importantă în acest joc, la fel ca revelația cu care se întoarce Fred din misiune.
 
Câteva povești de dragoste care par imposibile atrag atenția pe această zonă: Fred și Kathryn, Alexya și Gwyr, Seth și Rose, dar și povestea încurcată dintre Ben și Fleur. Dacă Lumina nu are un antagonist concret, Întunericul deține unul în persoana maleficului Black Pit, însă tot această facțiune prezintă, după părerea mea, și cele mai interesante personaje: Seth, Gwyr, Kathryn, chiar și Rose, Demonesa ce a trecut de partea cealaltă a baricadei. Clișeele YA întâlnite pe alocuri nu afectează plăcerea lecturii și sunt, până la un punct, de așteptat.
 
Finalul este interesant, deși nu chiar imprevizibil și ar fi putut fi ceva mai lucrat, însă tot ansamblul este suficient pentru a trezi interesul cititorului de a afla continuarea aventurilor.
 
Seria „Pene” se concretizează, în concluzie, ca o lectură convingătoare nu numai pentru fanii ansamblului urban-young adult, pe care sigur îi va cuceri, dar și pentru cei mai puțin atrași de această zonă, iar M.K. Lynn demonstrează că succesul primului volum nu a fost întâmplător.
 
„De la înălțimea lor, piața părea o pată de culoare, cu mulțimi de furnici împânzind negrul asfaltului. Se puteau vedea clar sclipirile de Magie a Luminii și fumul dens al Magiei Întunericului, dar dincolo de lupta Demonilor și Gardienilor se putea ghici și o a treia forță, ce mișuna printre cele două părți de parcă nu ar fi cunoscut ce însemna frica. Lui Seth îi luă câteva clipe să înțeleagă – cei ce săreau în luptă, omorând Demoni și Gardieni deopotrivă, erau Oamenii cu pancarte. Trăgând din pistoale și măcelărind ființele superioare, ei răriseră din trupele ambelor părți, care erau mult prea ocupate să lupte una împotriva celeilalte decât să privească în jur.
Uimirea de pe fețele lui Hart și Rose o reflectă pe a lui. Unde dispăruse toată frica Oamenilor de supranatural? De ce se treziseră brusc din toropeală ca să lupte? Cine îi conducea?”

S-ar putea să-ți placă...

Sabia umbrelor, Seria Dalidan Zarthas de Gelu F. Achiș, Editura Datagroup – recenzie

11 august 2022

Ademenirea unui sfânt – seria Lorzii pierduți de Mary Jo Putney, Editura Litera – recenzie

14 martie 2016

Regina nebunilor de Camelia Popa, Editura Trei – recenzie

4 iulie 2019

15 Comments

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *