Pentru ca eu sunt. Pentru ca tu esti de Oana Arion, Seria Nemuritor, Editura Librex Publishing – recenzie

Pentru că eu sunt. Pentru că tu ești

O. G. Arion

Editura Librex Publishing

• Seria Nemuritor:

1. Ultimul viking – recenzia

2. Te voi găsi – recenzia

3. Dincolo de timp – recenzia

4. Prin cenuşa de visuri – recenzia

5. Pentru că eu sunt. Pentru că tu ești

Seria Nemuritor e cu siguranță una din seriile mele de suflet. Mă încearcă un sentiment de nostalgie acum, la sfârșitul seriei, o serie care s-a scris sub ochii noștrii, cititorii și fanii ei fideli. Aventura a ajuns la final.

Am pășit cu emoție în lumea ultimului volum, având în vedere că seria a înregistrat un crescendo sensibil de la volum la volum, așa încât așteptările mele erau la cote foarte înalte! Cu multă satisfacție recunosc că mi-au fost atinse cu brio!
Încă de la primele rânduri ale cărții am simțit mult – așteptata senzație de reîntâlnire cu prieteni dragi, și, chiar dacă pe parcursul cărții au fost multe situații tensionate, pline de suspans și chiar dramatice pe alocuri, starea de bine și relaxare nu m-a părăsit pe tot parcursul lecturii. 

Aș putea împărți acest ultim volum în patru părți: prima, în care povestea o continuă pe cea din volumul precedent – scrisă, ca și celelalte din serie, la persoana întâi din perspectiva Victoriei – după care, o turnură cu totul neașteptată a evenimentelor face ca povestea să pornească pe două fire, având, pe de o parte, perspectiva lui Ian și Arrio – „Pentru că eu sunt” – iar pe de altă parte perspectiva Victoriei – „Pentru că tu ești” – iar în final, avem „În loc de epilog”, care încheie la înălțime această spectaculoasă serie. Nu doresc să vă dezvălui prea multe din cele ce se petrec în carte, așa că voi voi face referire doar la câteva repere și impresii personale, lăsându-vă să fiți surprinși pe cont propriu. 

Pentru început, avem pregătiri de nuntă și participăm la o super – petrecere la reședința lui Ian, cu invitați aleși pe sprânceană. Foarte frumos fragmentul. 

Ei, nu vă relaxați prea tare, că Victoria ne-a pregătit un șoc: 

”Aoleo! Sper că nu am vreun atac cerebral”, am icnit eu. Cred că ală a fost ultimul gând coerent pe care l-am avut înainte de a mă prăbuși în zăpadă. (…)

”Ce alb era totul. Atât de alb. Și de rece.”

Începând de aici, totul o ia razna…
Suntem martorii unei uluitoare experiențe paranormale cu Victoria în rolul principal, dacă putem spune așa. Căzută într-o stare catatonică, Victoria, ajunsă la spital și conectată la tot felul de aparate, își privește propriul trup neînțelegând ce se întâmplă și neputând interacționa în nici un fel. E foarte intens momentul, iar trăirile și zbuciumul ei sunt copleșitoare. 

Și în acel moment lumea s-a sfârșit. Chipul livid, cu pleoape vinete și paloare cadaverică al nefericitei întinse pe patul acela era…

Era AL MEU.

Ce s-a întâmplat de fapt? Nu era o problemă medicală la mijloc, ci una legată de abilitățile ei ca stăpână a argintului. Era consecința faptului că puterile date de acesta o părăseau, iar spiritul ei a trecut într-o altă dimensiune, în Skygger, un spațiu de trecere între lumea aceasta și cea veșnică, un fel de purgatoriu.

Mă durea singurătatea. Îmi încolţeau în suflet un soi de flori mari, colorate, ce îmi făceau sângele să alerge mai repede prin vene şi mă îndemnau să mă las purtată de acel sentiment de sublimă renunţare. Îşi încolăceau tulpinile în jurul coastelor mele, iar petalele îmi alintau pielea. Aproape că le puteam pipăi, de parcă pieptul mi se deschisese lăsând expusă inima ce palpita caldă. Flori otrăvite.

Momentul ales pentru întâmplările din acest volum este iarna, decorul e alb, iar magia Sărbătorilor se simte subtil în aer. Așadar, e o lectură ideală în această perioadă. Întâmplările din serie se derulează pe parcursul unei perioade de doi ani, și tot doi ani au trecut între lansarea primului și ultimului volum al seriei. Frumoasă coincidență!
Revenind la firul acțiunii, pe de o parte vom urmări chinul și încercările apropiaților Victoriei – Arrio, Ian, Dodo și toți ceilalți prieteni ai ei – de a o aduce înapoi din Skygger, iar pe de altă parte vom fi conectați la emoțiile și gândurile ei în timp ce este captivă în acel spațiu și încearcă din răsputeri să găsească o cale de a reveni în propriul trup.

Mi-a plăcut foarte mult „Pentru că eu sunt”, în care ne reîntâlnim cu toate personajele supranaturale ale seriei, căci nu e nimeni la care Ian și Arrio să nu fi apelat pentru a găsi calea de a o smulge pe Victoria din spațiul ce o ține captivă. Iar în acest timp, au ieșit la iveală secrete ce au zguduit din temelii lumea celor implicați.

Galeria de personaje a acestei serii e de excepție! Vor urca din nou pe scena ultimului volum elfița Serena și metamorfa Sonja, înzestratele vrăjitoare Anais și Wulina, misterioasa Kadyn, parșivul Loki și, bineînțeles, puternicul Elatha. Toți vor încerca să o readucă pe Victoria printre ei (cu o excepție, care va încerca exact contrariul). Cine, dacă și ce vor reuși, rămâne de văzut. Avem parte de curaj, loialitate, iubire, spirit de sacrificiu, dar și trădare. Și de multă magie.

Ei, cei din eleganta cameră roşie se crezuseră invincibili. Vrăjitoare, vampiri, metamorfi şi elfi, strânşi laolaltă, uniţi de acelaşi scop, acela de a salva viaţa unui muritor, fuseseră înfrânţi. 

Urmează „Pentru că tu ești”, partea mea preferată din carte, în care suntem din nou conectați la gândurile Victoriei și o însoțim pe îndrăgita noastră eroină în lumea în care e captivă. Excepțional redată această experiență! Totul e foarte vizual și foarte intens, iar imaginația Oanei e splendidă!

Suntem martorii peregrinărilor Victoriei într-un decor care se schimbă la fiecare pas, într-un spațiu cunoscut și totuși atât de străin, în care are parte de câteva întâlniri mai mult decât surprinzătoare.

Inima-mi bătea cu putereși aveam senzația că foarte curând îmi va fisura câteva coaste și va țopăi pe scândurile verandei, învârtindu-se ca un titirez. 

– Tu? Ce cauți aici?

– Aș putea să te întreb același lucru, răspunse ea prompt.

– Dar… dar ești moartă, am replicat eu, nu foarte inteligent, recunosc.

– Se pare că suntem în aceeași situație, drăguțo.

Iar captivitatea în Skygger se pare că nu e cel mai periculos și imprevizibil lucru care i se putea întâmpla! Ați auzit vreodată de Ginnungagap, vidul absolut? Vă aduc aminte că în „Te voi găsi”, aceasta este dimensiunea unde a fost exilată Lilith, vampirul primordial. Ei bine, dacă sunteți curioși cum arată acest spațiu sau non-spațiu, și ce s-a întâmplat cu Lilith și progenitura ei, curiozitatea vă va fi răsplătită cu brio! Eu vă mai spun doar că, din Skygger, Victoria va ajunge ea însăși în Ginnungagap. De remarcat că, în ciuda încărcăturii emoționale și a dramatismului multor scene din carte, tonul poveștii a rămas la fel de  savuros, dezinvolt, amuzant, ușor ironic. 

Voiau să-mi construiască un castel. Poate că aveam să ne împrumutăm câte o cană de zahăr sau câteva felii de pâine din timp în timp. Aproape că îmi puteam imagina un dialog hilar de genul Bună dimineaţa, vecină. Ce vreme roşie este azi. Da, cam nasoală. Ce aveţi la cină? Cărniţă de muritor? Mmm, da, am făcut o friptură să te lingi pe degete, nu alta.

Fac o paranteză să remarc foarte binevenitul și documentatul fragment de la finalul cărții, în care aflăm despre despre  cele nouă lumi în mitologia nordică.

Interacțiunea Victoriei cu Lilith și Amarsin (pe care mie mi-a fost imposibil s-o antipatizez), dacă și cum va scăpa de acolo, și care este deznodământul întregii povești, vă invit să descoperiți citind cartea. 

În final, nu pot să nu mă gândesc la vorbele Victoriei când a pășit în această aventură alături de nemuritori, ca stăpână a argintului: ”Oare la sfârșitul drumului, mă voi regăsi pe mine, cea de odinioară?” O întrebare ca un laitmotiv al întregii serii, având în vedere că Victoria e personajul central al poveștii. O întrebare al cărui răspuns și-l va da fiecare, în funcție de propria percepție.

O ultimă surpriză ne așteaptă în „În loc de epilog„, care încheie „rotund” această spectaculoasă poveste, punând fiecare piesă la locul său și nelăsând fire în aer. Cu toate acestea, nu e un final static, bătut în cuie, ci lasă loc imaginației fiecăruia să-l continue după cum a simțit povestea. O poveste care face parte dintre acelea ce au darul de a-ți rămâne la suflet.

Te voi găsi

Dincolo de timp

Prin cenuşă de visuri

Pentru că eu sunt… Pentru că tu eşti

Ultimul viking.

Cărțile autoarei O. G. Arion pot fi comandate pe libris.ro, librarie.net

Recenzii cărți O.G. Arion

Recenzii și prezentări cărți autori români