Pisica surdomută și alte unsprezece povestiri de Ștefan Mitroi, Editura RAO – recenzie

Pisica surdomută și alte unsprezece povestiri

Ștefan Mitroi

Editura RAO

Colecția Biblioteca RAO

Nr. de pagini: 144

An apariție: 2023

Ștefan Mitroi s-a născut în anul 1956, la Siliștea, comuna Vitănești, județul Teleorman. Absolvent al Facultății de Drept, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Este membru în Consiliul de Conducere al Uniunii Scriitorilor din România. A publicat peste 20 de cărți de proză, poezie, teatru și literatură pentru copii. Cele mai multe dintre acestea au apărut la Editura RAO. În anul 2010, a primit Premiul Academiei Române pentru romanul Dulce ca pelinul. În 2011, Premiul pentru proză al Fundației NIRAM din Spania. În 2019, Premiul pentru proză al revistei Convorbiri literare.

Locuiește în București. Câteva dintre cărțile sale au fost traduse în limbile spaniolă, franceză, portugheză și bulgară.

Un volum de povestiri aflate la limita realismului fantastic, pline de un inconfundabil umor presărat pe alocuri cu nostalgii incurabile. O colecție de povești inspirate dintr-o realitate ludică, plămădită de un adevărat visător, care transformă cu ușurință simple cuvinte în poeme în proză, lesne de citit. Pe alocuri, proza dezvăluie un nobil apetit pentru cugetare sau fabule cu final și morală neașteptate. Înclinația spre visare și răstălmăcire a realității este evidență, iar efectul obținut este o carte care te face să nu te poți opri din citit. Amintirile de acasă, din vremuri de demult sau mai recente sunt, în același timp motorul și pretextul unor rânduri bântuite de o rară și aleasă sinceritate.

”Totul se transformase în cenușă. În găurile din pământ, singurele ce rămăseseră neatinse, era cel mai bine. Numai că oamenii, neluând în calcul faptul că o să se întâmple, nu se grăbisera să coboare în găuri. Așa că moara aceea uriașă, care trecuse prin valturile ei sate și orașe, drumuri și păduri, țări și continente, îi măcinase pe oameni.” – Fragment din povestirea Armaghedon

„Pisica surdomută și alte unsprezece povestiri”, de Ștefan Mitroi, este o lectură deosebită, o incursiune într-o lume tainică și totodată familiară, cu accente pronunțate suprarealiste, însă descifrabile într-o cheie a sensibilității accesibilă celor doritori de orizonturi versatile, celor nemarcați de imuabil.

Poate că mă așteptăm la o proză lirică, precum „Motanul s-a sinucis”, de Gabriel Bota, sau „Proză de pisică”, a Cameliei Sima – să fie oare tot felina numitorul comun? Deși nu lipsit de o doză de lirim, totuși textele lui Ștefan Mitroi se remarcă printr-o combinație inedită de real, suprareal și ceva în plus.

Pline de simboluri, însă atât de aproape de cititorul dornic de deschidere, amator al unor descărcări stilistice, al abordărilor ușor de descifrat, în măsura în care fiecare poate înclina balanța într-o parte sau în alta, având drept contragreutate doar propria experiență.

Lumea evocată este în mare parte o reprezentare a spațiului rural, bogată în analogii, în parabole, o lume ancestrală, ale cărei reguli le înțelegi firesc, din mers, ca pe o haină veche, dar încă arătoasă, care nu știai că îți poate veni, pe care nu știai dacă să o încerci. O încerci, o ajustezi un pic, vezi că ți se potrivește într-o parte, dar te strânge în alta. Totuși, nu o etalezi ca pe un premiu, ci respiri un aer străvechi, căruia i s-a imprimat o nouă prospețime.

Bâlciul deschide volumul – senzația fugară a teatrului vieții, o tragicomedie care are momentele sale irepetabile;

Ararat – moștenirea pe care o purtăm oriunde mergem, deși nu ne limităm la ea;

Dragoste oarbă – o parabolă pudrată cu scântei de basm, despre iubire și căsătorie;

Cealaltă – oare viața și moartea au vreo importanță, atunci când posesivitatea pune piciorul în prag?

Alb – parcă smuls dintr-un basm de Andersen, Emilian Crivăț are parte de o viziune stranie;

Cântecul cucului – a ieșit de pe scenă vieții un om, cât mai contează discursurile artificiale?

Decolare – satele cu școli rămase în paragină, deși din mijlocul lor s-au ridicat oameni valoroși, martore doar ale ‘decolărilor’;

Pisica surdomută – o povestire emoționantă despre legătura care rămâne, uneori, dincolo de pierderea unui părinte, concretizată aici prin micile feline, prin contactul cu natura, cu locurile;

Armaghedon – despre inutilitatea și dramatismul unui război total, unde nu există învingători și învinși, ci numai dezastru;

Ziua Recoltei – una dintre preferatele mele, alături de Pisica surdomută, evocarea filmelor rulate de Ziua Recoltei și impactul lor asupra oamenilor, care mi-a amintit de Belmondo al lui Andrei Makine;

Câinele-spectator – o altă parabolă cu accente suprarealiste, un fel de the show must go on, chiar dacă imboldul e dus la capăt de un câine;

Cobilița – nași și fini, mentalitate învechită, alcoolism și misoginie. Din păcate, câteva din reperele care mai caracterizează încă viața rurală (și nu numai) din România.

Cu ironie fină, plină de comic de nume, de situație, Ștefan Mitroi descrie un rural care nu e nici idealizat, nici demonizat sub forma unei caricaturi grotești, deși tonul general este cel al unei tragicomedii. Comedia lui nu este nici divină, nici umană, este uneori o punte între aici și dincolo, între tinerețe și bătrânețe, între plecări și reveniri către origini. Astfel, relația cu satul e asemănătoare cu cea cu o rudă sau prieten plin de defecte, dar pe care încă îl iubești, pe care îl mai vizitezi și căruia îi mai surprinzi și momentele de grație, oricât de puține.

Ștefan Mitroi știe cum să adune laolaltă violența domestică inutilă din vechea gândire sătească, superstițiile dar și pasiunile care, de multe ori, le întrec. Nu lipsește nici dragostea săteanului (sau a celui devenit, între timp, orășean) pentru vinul la damigeană și alte elemente ale unei distracții satisfăcătoare. Condiția femeii în mediul rural tradițional. Tonul natural, poetic, fără a forța nota și a șoca obține un rezultat – acela de a stârni emoție – mult mai mare decât dacă s-ar fi folosit de aceste artificii.

Din această împletire rezultă o lectură din care fiecare păstrează, fără doar și poate, fragmente care înduioșează sau care aduc un zâmbet pe față. Pentru mine au fost tinerii însurăței încercând să își facă un drum după ce s-au împotmolit, salvați de dragostea oarbă; pisicile, aceste ființe care ne apropie de lumi misterioase și de natură; ba chiar și bărbați care au fantezii cu Sophia Loren, în timp ce femeile visează la ochii lui Giuliano Gemma sau oftează după Florin Piersic, întruchipând un haiduc de legendă, o scânteie de normalitate într-o lume din ce în ce mai confuză, lucruri simple demne de a genera nostalgii.

Pe toate acestea și multe altele le veți descoperi și savura în acest volum de proză scurtă, în aceste schițe rurale și profund artistice concomitent, într-un ansamblu surprinzător, dar reușit fără doar și poate în scopul său de a transmite mesaje puternice, învelite într-o paletă de simboluri, alături de concret.

Cartea Pisica surdomută și alte unsprezece povestiri de Ştefan Mitroi poate fi comandată de pe raobooks.ro, libris.ro, elefant.ro, librarie.net, carturesti.ro

Cărțile apărute la Editura RAO pot fi comandate pe raobooks.com, libris.ro, bookzone.ro, elefant.ro, librariadelfin.ro, librarie.net, cartepedia.ro, carturesti.ro, librex.ro, emag.ro

Recenzii Editura RAO

Recenzii și prezentări cărți autori români