Poveste de Crăciun de Charles Dickens, Editura Corint – recenzie

Poveste de Crăciun

(A Christmas Carol – 1843)

Charles Dickens

Editura Corint

Ilustrații: Diana Tivu

Traducere: Ana Irina Benea

Nr. de pagini: 176

An apariție: 2019

Charles Dickens (07.02.1812-09.06.1870) rămâne un scriitor englez edificator pentru realismul secolului al XIX-lea, renumit prin operele sale, cum ar fi: ‘Marile speranțe‘, ‘Oliver Twist‘, ‘David Copperfield‘, ‘Dombey și fiul’, ‘Timpuri grele’ etc.

Povestea de Crăciun de Charles Dickens a fost publicată cu foarte mulți ani în urmă. De atunci, este citită cu încântare de copii și de părinți, iar farmecul ei se arată și mai mult în preajma sărbătorilor. Este povestea unui bătrân morocănos și zgârcit, Ebenezer Scrooge, pe care nimic nu pare să îl mai mulțumească. În noaptea de Ajun este vizitat de stafia fostului său partener de afaceri Jacob Marley, apoi de încă trei spirite. Acestea îi arată lui Scrooge cum poate răscumpăra suferința pe care le-a provocat-o celor din jurul său: în loc de tristețe, singurătate și disperare poate alege bucuria de a petrece Crăciunul alături de cei apropiați, devenind astfel mai bun și mai fericit.

„În această cărticică fantomatică, m-am străduit să aduc Fantoma unei idei care să nu-i întoarcă pe cititori împotriva lor înșiși, unii împotriva altora, împotriva acestei sărbători sau împotriva mea. Fie ca Fantoma să le bântuie cu bucurie casele și nimeni să nu dorească să o îndepărteze.” – Charles Dickens

Poveste de Crăciun de Charles Dickens este o mică bijuterie literară, ce face parte din acele cărți nemuritoare care își păstrează farmecul și prospețimea neștirbite de trecerea timpului.

Apărută pentru prima dată în anul 1843, Poveste de Crăciun a fermecat generații întregi de cititori, atât pe copii cât și pe adulți. Este o carte care îți merge direct la suflet și o lectură perfectă pentru această perioadă a anului, elogiind spiritul Crăciunului, care îi face pe oameni să devină mai buni și mai generoși.

Ediția de față, apărută la Editura Corint în colecția Corint Junior, beneficiază în plus de niște ilustrații minunate, viu colorate și deosebit de sugestive, dând efectiv impresia de mișcare, magistral realizate de Diana Tivu. Cu ajutorul acestora, vizualizezi în minte întreaga poveste, ca și cum ai privi la un film.

Cartea îți demonstrează din plin puterea bunătății, generozității și iubirii, care fac să fie posibil miracolul celei de-a doua șanse.

Ebenezer Scrooge era un bătrân mizantrop și avar, cu o inimă înghețată. Nimic nu părea să-l bucure sau să-l mulțumească, decât dorința de a scoate bani și din piatră seacă. Ursuz și respingător, Scrooge se izolase voit de toți cei din jur. Cu toţii îl ocoleau pe bătrân, nici măcar un copil nu îndrăznea să-l întrebe cât e ceasul, sau o persoană să-l întrebe despre o stradă anume.

De când Marley, partenerul său de afaceri, la fel de cinic și avid de bani ca și el, trecuse în neființă în urmă cu șapte ani, Scrooge conducea singur firma „Scrooge & Marley”.

Scrooge avea un singur angajat – Bob Cratchit, pe care îl plătea cu un salariu de mizerie și cu care se purta deosebit de aspru, oferindu-i condiții inumane de lucru, ținându-l în frig și amenințându-l că-l dă afară ori de câte ori bietul Bob îndrăznea să ceară ceva.

În Ajunul Crăciunului, Scrooge a fost vizitat la birou de nepotul său, plin de energie și bine dispus, care venise să-i ureze toate cele bune, alături de vestita urare de „Crăciun fericit!”, invitându-l totodată la el acasă la cina de Crăciun.

Scrooge l-a primit însă cu multă răceală, susţinând că nu înțelege rostul acestei sărbători, care lui personal nu-i aduce nimic bun. Niciun argument al nepotului său nu a reușit să-i schimbe convingerile.

După plecarea nepotului său, au apărut doi domni, care i-au cerut să facă o donație pentru familiile nevoiaşe. Scrooge a refuzat însă categoric să dea vreo sumă, oricât de mică.

După ce programul de lucru s-a terminat, Scrooge, departe de a-i face vreo urare de bine funcționarului său, i-a reproșat cu acreală acestuia că nu va veni la lucru în data de 25 Decembrie, cerându-i să vină mai devreme în ziua următoare pentru a recupera.

Ajuns acasă, Scrooge a avut parte pe un prim șoc. Pe ușă, în locul ciocănelului a apărut chipul lui Marley. Scrooge s-a convins singur că fusese vorba doar de o iluzie optică. Însă, la scurt timp după ce a intrat în casă, stafia lui Marley, târând după ea un lanţ lung şi greu, alcătuit din lacăte, chei, casete de bani, portofele și registre contabile, i-a apărut lui Scrooge chiar în faţa ochilor.

Stafia lui Marley i-a spus lui Scrooge că de șapte ani de zile rătăcea prin lume în această condiție, ispășindu-și păcatele din timpul vieții. Scrooge mai avea însă o șansă pentru a nu-i călca pe urme. Pentru a-l salva, în următoarele zile Scrooge va fi vizitat de trei Spirite, de fiecare dată la ora unu noaptea.

Primul spirit apărut avea o figură ciudată, cu părul lung și cu trupul aidoma unui copil. Însă acesta nu era un copil, ci mai degrabă un bătrânel, ce simboliza Spiritul Crăciunului Trecut.

Spiritul l-a purtat pe Scrooge în mai multe locuri în care fusese în trecut, începând din copilărie. Mai întâi, Scrooge s-a revăzut pe sine în sala de clasă, aducându-și aminte cu bucurie de poveștile care îi înflăcăraseră imaginația pe atunci – povestea lui Ali Baba, aventurile lui Robinson Crusoe… A revăzut-o apoi pe sora lui, mama nepotului său, și și-a adus aminte cât de mult se iubeau pe atunci și cu câtă nerăbdare o aștepta să vină să-l ia de la școală… S-a revăzut tânăr ucenic la un patron bun și blând, care le oferea petreceri vesele de Crăciun angajaților săi… Nostalgia acelor vremuri fericite a dispărut brusc odată cu rememorarea momentului în care Scrooge s-a despărțit de tânăra pe care o iubise cândva, întrucât o altă pasiune îl acaparase cu totul – foamea de bani. Spiritul i-a arătat o scenă idilică petrecută într-o familie fericită, Scrooge recunoscând-o pe respectiva tânără, ajunsă la maturitate, înconjurată de un soț iubitor și patru copii veseli. Cu durere în suflet, Scrooge a realizat cât de mult a pierdut, orbit de avariție…

Al doilea Spirit, apărut și el cu puțină întârziere după ora unu, avea înfățișarea unui uriaș cu părul lung, castaniu şi buclat, cu o haină simplă, verde-închis cu margini de blană albă, având prinsă la mijloc o cingătoare cu o teacă fără sabie. Acesta era Spiritul Crăciunului Prezent.

Spiritul l-a dus pe Scrooge în mijlocul oraşului, în ziua de Crăciun. Oriunde te uitai vedeai o forfotă de oameni grăbiți, care se pregăteau de sărbătoare și  simțeai aroma bucatelor alese.

Spiritul l-a dus apoi pe Scrooge în casa lui Bob Cratchit. Soția și copiii acestuia erau veseli și se pregăteau de zor pentru sărbătoare, deși nu aveau prea multe pe masă, iar hainele le erau sărăcăcioase. A apărut în curând și Bob Cratchit, cu mezinul, Tiny Tim, cocoțat pe umărul lui. Deși Tiny Tim era invalid și putea merge doar cu ajutorul unui cadru, era plin de viață și avea fața plină de bucurie.

După această vizită, spiritul l-a mai dus pe Scrooge în câteva locații: la un far, pe un vas. Toate locurile încărcate de spiritul sărbătorilor de iarnă, oamenii erau veseli și fredonau cântece de Crăciun. În final, spiritul l-a condus pe Scrooge la casa nepotului său și a soției acestuia. Aici, petrecerea era în toi şi musafirii jucau diverse jocuri de societate. Aproape fără să-și dea seama, Scrooge s-a trezit că ar fi vrut și el să participe la aceste jocuri, dând răspunsuri în locul invitaților, deși aceștia nu îl puteau vedea sau auzi. La cină, nepotul lui Scrooge și-a reamintit de el, închinând un pahar în cinstea lui.

Scrooge aștepta acum cu nerăbdare vizita celui de-al treilea spirit, Spiritul Crăciunului Viitor. Acesta a venit îmbrăcat într-un veşmânt negru care-i acoperea întregul corp.

Imaginile arătate de acesta erau triste și deprimante. Un om murise chiar de Crăciun și, deşi acesta fusese foarte bogat în timpul vieții, la căpătâiul său nu se afla nimeni care să-l plângă sau să spună ceva de bine despre el. În timp În timp ce mortul zăcea singur în patul său, era jefuit de mai mulți oameni săraci, care luau tot ce doreau din casa lui. Nu e nicio surpriză despre cine era vorba.

Micuțul Tiny Tim trecuse și el în neființă, însă el fusese plâns și onorat cu vorbe calde de familia sa.

Retrospectiva vieții sale și imaginile terifiante din viitor l-au răscolit profund pe Scrooge. Căindu-se pentru toate greșelile sale, Scrooge a implorat o nouă șansă. 

„Voi cinsti Crăciunul din tot sufletul şi mă voi strădui să-l petrec cum se cuvine, an după an. Voi trăi în Trecut, Prezent şi Viitor. Spiritele tuturor celor trei Timpuri vor stărui în inima mea și mă vor îndruma. Nu voi uita nicicând învăţămintele lor. O, spune-mi că pot şterge ceea ce stă scris pe această piatră de mormânt!”

Din fericire, de Crăciun chiar se produc miracole, iar lui Scrooge i s-a oportunitatea de a-și schimba cursul vieții. 

În urma lecțiilor primite de la cele trei spirite, Scrooge s-a schimbat radical, devenind bun, altruist și sociabil, regăsindu-și pofta de viață și plăcerea de a se bucura de lucrurile simple. Descoperind că, de fapt, nu trecuse încă ziua de Crăciun, Scrooge a onorat invitația nepotului său, petrecând o seară deosebit de agreabilă cu acesta şi soția lui.

A doua zi, l-a întâmpinat pe Bob cu căldură, anunțându-l că i-a mărit leafa şi că îi va îmbunătăți considerabil condițiile de muncă.

Scrooge nu a uitat nici de cei doi domni care îl căutaseră în ajunul Crăciunului, oferind o sumă substanțială de bani pentru familiile sărace.

Schimbarea lui Scrooge a avut și un alt efect miraculos. Sănătatea lui Tiny Tim s-a îmbunătățit văzând cu ochii, iar Scrooge a devenit chiar un al doilea tată pentru acesta!

O adevărată capodoperă universală, Poveste de Crăciun ne demonstrează că magia Crăciunului chiar există, provocându-ne pe fiecare în parte să devenim mai buni și mai generoși!