Povestea lupului Hoinar de Rosanne Parry, Editura Paralela 45 – recenzie
Povestea lupului Hoinar
(A Wolf Called Wander – 2019)
Rosanne Parry
Ilustrator Mónica Armiño
Editura Paralela 45
An apariție: 2019
Ediție cartonată
Nr. pagini: 176
Traducător: Adriana Ciorbaru
Vârsta recomandată: 10-12 ani, 12-14 ani
ROSANNE PARRY a scris romane pentru copii distinse cu numeroase premii. Scrie într-un chioșc afl at într-un copac din grădină și îi place să cânte la vioară și să danseze. Ultimul ei roman, Povestea lupului Hoinar, a produs senzație la nivel internațional, fiind vândut rapid în Marea Britanie, Germania, Franța, Rusia, China, Japonia și o mulțime de alte țări.
O poveste mișcătoare inspirată dintr-un un caz real!
Iute trăiește fericit în munți, cu haita lui: Mama și Tata, Ager, Năvală, Codiță și Cald. Dar o haită rivală le invadează teritoriul și Iute se trezește dintr-odată… singur! Deși e doar un puiandru, se vede nevoit să plece în lumea mare, în căutarea unui nou cămin. Dar călătoriile lungi sunt pline de primejdii pentru un lup tânăr și singur – asta presupune să treci cu bine de vânători, autostrăzi și incendii. În plus, dorul de părinți și frați nu e ușor de îndurat și, când singurul aliat e un corb, vânatul poate deveni o problemă serioasă. Cum poate supraviețui un lupușor?
„O aventură emoționantă și copleșitoare.“ – Kirkus Review
„Merită un loc alături de Colț Alb și de celelalte romane clasice de aventuri.“ – School Library Journal
„O aventură lirică și copleșitoare care elogiază frumusețea naturii.“ – The Bookseller
O poveste splendidă, o aventură incredibilă, o călătorie uluitoare ca un film care se derulează cadru cu cadru, cu detalii de mare finețe, în fața ochilor uimiți ai cititorilor. Un adevărat spectacol al naturii și cea mai frumoasă lecție de geografie pe care o poate asimila un copil din lectura unei cărți.
De când mă știu am iubit poveștile și le iubesc și acum, iar poveștile cu animale ocupă un loc special în inima mea, și când povestea e inspirată dintr-un caz real, cum e cea de față, devine pur și simplu o tentație irezistibilă, o lectură „obligatorie”. Dacă aș putea, aș include-o în programa școlară, e foarte interesantă și captivantă, foarte bine documentată, scrisă într-un stil accesibil, prietenos, cu informații ușor de înțeles și reținut.
O recomand din suflet copiilor de peste 10 ani, ba mai mult de atât, consider că e genul de lectură pentru toată familia. Eu am citit cu sufletul la gură Povestea lupului hoinar, lectura ei a fost o încântare de la prima până la ultima pagină și am pus-o la loc de cinste în rândul poveștilor mele preferate cu animale, lângă Colț Alb și Fram, ursul polar. E la fel de frumoasă și bine scrisă!
Cartea, în ediție cartonată, beneficiază de o prezentare grafică excepțională, cu o copertă foarte atractivă și cu ilustrații minunat realizate ce însoțesc și scot în evidență povestea și, nu în ultimul rând, de o foarte bună traducere.
Este a doua carte pentru copii care m-a cucerit în ultimul timp, cealaltă, apărută tot la Editura Paralela 45, fiind Legenda lui Podkin, o ureche, pe care o recomand de asemenea călduros!
Lupii sunt creaturi fascinante, si la fel este această poveste cu și despre lupi, despre comportamentul acestora, despre funcționarea haitelor de lupi. Este povestea lui Hoinar, un lup rămas singur prin forța împrejurărilor, ce-și părăsește teritoriul natal și pleacă în căutarea unui loc pe care să-l considere „acasă”.
Tuturor celor care hoinăresc în căutarea unui cămin
„Încep în întuneric și nasul îmi spune tot ce știu.”
Așa începe povestea micului lupușor, de când se afla în întunericul bârlogului alături de frățiorii și surorile lui: Ager – cel mai mare, Cald – cel mai mic, și surorile Năvală și Codiță. El este Iute, căci aleargă cel mai repede dintre toți.
Cartea e scrisă la persoana întâi din perspectiva puiului de lup, pe care îl însoțim pas cu pas pe măsură ce descoperă lumea înconjurătoare cu minunile, frumusețile, darurile, dar și cu pericolele ei. Dacă iubiți animalele și natura, veți adora această carte!
Îi urmărim pe cei cinci frățiori crescând si ieșind din bârlog, fiind integrați imediat în haită. Haita era condusă de perechea alfa – Mama și Tata. Mai fac parte din haita lor Cânt – lupul vânător și Mâr – lupul dădacă.
„Haita este a munților și munții sunt ai haitei. Și Steaua lupului ne veghează pe toți.”
Aflăm despre ierarhia în haită, despre modul în care lupii urmăresc prada și despre cum vânează (vânau în special cerbi și elani), dar și despre cum se joacă și cum formează nici mai mult nici mai puțin decât o adevărată familie. Un ciclu de anotimpuri a trecut peste ei, iar haita s-a mărit cu un nou rând de pui. Și totul era cum trebuie să fie în lumea lor.
Până într-o zi… când o haită străină i-a atacat, i-a învins și a luat în stăpânire teritoriul lor. Iute a reușit să scape. Știa că Tata a fost ucis în luptă, iar Ager a plecat capul și a fost primit în noua haită, dar despre ceilalți nu știa nimic sigur. Spera că Mama și ceilalți pui sunt în siguranță, dar nu știa unde să-i caute.
„Ziua istovitoare trece și nimeni nu vine. Cerul se întunecă și haita mea nu vine. Se ivesc stelele și nu simt mirosul nimănui. Dacă cineva din haita mea e în viață e tăcut sau departe.”
”Steaua Lupului e cea mai strălucitoare de pe cerul verii. Străjuiește peste casa mea. Cunosc fiecare lac ascuns prin împrejurimi și fiecare muchie de stâncă, dar, dacă haita mea nu mai e în munții ăștia, nu mai sunt acasă. În adâncul meu crește un urlet pe care nu îndrăznesc să-l scot.”
Prima noapte fără haita lui.
A doua zi, Iute își va începe călătoria de unul singur în sălbăticie, în căutarea unui nou loc pe care să-l poată numi acasă. La început, spera că se va reuni cu unul sau mai mulți membrii din haita lui care supraviețuiseră, dar, treptat, pe măsură ce zilele și nopțile trec, speranța asta moare. Părăsește munții și o ia de-a lungul preeriei. Devine hoinar și acesta îi va fi noul nume.
E rănit, suferă de foame, de sete, dar cel mai mult de singurătate. Nu e o fugă, e o căutare a propriului destin, povestea unei maturizări. Descoperim un animal demn, mândru, inteligent și curajos. Nu omora decât pentru hrană, respecta sacrificiul animalului ucis.
Prin ochii lupului Hoinar descoperim diferite forme de relief, plantele și animalele întâlnite în cale, surprinse în descrieri pline de viață și culoare. Episodul cu întâlnirea cu herghelia de cai m-a emoționat.
Se ferea din calea oamenilor, așa fusese învățat de mic. Îl speriau „râul negru” (autostrada), „făcătoarele de zgomot” (mașinile), dar cel mai mult îl speriau oamenii în sine, care aveau ”bețe cu fulger” (puștile). Și îl înspăimântă focul, care era să-i vină de hac.
M-a impresionat modul în care suntem conectați, cu sensibilitate și empatie, la trăirile tânărului lup, dorința lui de companie, de prieteni, de familie.
”Îmi îndrept umerii și bat pământul cu labele din față, încercându-mi forța. Urlu ca și cum aș fi un șef de haită. Dar nu este nimeni să mă audă. Nimeni cu care să împart hrana. Nimeni cu care să mă cuibăresc și să mă odihnesc. Durerea de la răni, durerea de la foame nu sunt nimic față de durerea care îmi ține coada pe loc și urletul în gât.”
Un corb îl va însoți o bună parte din drum, conducându-l printr-un canion abrupt spre locuri cu hrană și apă. Corbii sunt foarte inteligenți și arată lupilor unde se afla vânatul, pe care apoi îl împart.
Drumul i s-a încrucișat uneori cu alți lupi, o lupoaica neagră și mare i-a atras atenția, dar era de cealaltă parte a „râului negru”, prea periculos de trecut.
Ce ținuturi va străbate, ce întâmplări va avea de înfruntat, ce lucruri noi va descoperi în drumul său, unde se va sfârși călătoria lupului Hoinar și ce îl va aștepta la capătul drumului, dacă și cum își va găsi un teritoriu pe care să-l poată numi acasă și o haită care să fie a lui, vă invit să descoperiți citind această fermecătoare poveste.
”O ultimă chemare, atât de aproape, și iat-o – o lupoaică neagră cu ochi de chihlimbar. Îi inspir mirosul, amintindu-mi. Este lupoaica străină de pe cealaltă parte a râului negru. Aș recunoaște-o oriunde. Stau nemișcat, ținându-mi respirația, doar ca s-o privesc. Latru la ea. E atât de frumoasă, că nu-mi pot lua ochii de la ea. Latru din nou încetișor.
– Am umblat atât de mult ca să te găsesc.”
La finalul cărții aflăm adevărul din spatele poveștii, inspirată dintr-un caz real. E povestea unui lup adevărat, Oregon 7, născut în într-o haită din Munții Allowa, în nord-estul Oregonului, în SUA. Biologii i-au montat o zgardă cu emițător radio, ceea ce le-a permis să-l urmărească.
Găsim la final și harta extraordinarei călătorii a lui Oregon 7, lupul Hoinar din povestea noastră.
În septembrie 2011, la vârsta de doi ani, Oregon 7 și-a părăsit teritoriul natal și a călătorit 1600 de km prin estul și sudul Oregonului și nordul Californiei. Deși în drumul lui a întâlnit ferme de vite și ovine, nu a ucis nici un animal domestic. Oregon 7 și-a încheiat călătoria în Munții Siskiou, un habitat similar celui în care crescuse, o regiune bogată în cerbi și elani. Acolo și-a găsit o parteneră, într-o zonă în care nu se mai văzuse un lup de aproape 90 de ani! Studiind un eșantion ADN de la parteneră, cercetătorii au aflat că aceasta provine dintr-o haită din Idaho. Probabil i-a prins mirosul lui Oregon 7 și s-a ținut după urmele lui până la noua lor casă.
Oregon 7Aflăm mai multe despre Oregon 7 și partenera lui, despre puii lor și haita pe care au format-o, dar vă las să citiți singuri detaliile. Sper că v-am trezit curiozitatea.
O bilă albă ofer cărții (pe lângă cele 5 steluțe pe goodreads) pentru informațiile foarte interesante, frumos sistematizate de la sfârșitul volumului: despre lupi, despre haitele de lupi, despre habitatele din vestul Americii de Nord (preerie, deșert, mlaștină, pădure), despre animalele și plantele reprezentative pentru acestea.
”Sper că povestea lupului meu va rezona cu cititorii care au fost dezrădăcinați dintr-un loc familiar și încearcă să-și găsească un nou loc pe care să îl poată numi ”acasă”” – Rosanne Parry
Cartea a fost menționată în Top 15 cărți impresionante cu animale
Cartea Povestea lupului Hoinar de Rosanne Parry poate fi comandată de pe edituraparalela45.ro, libris.ro, carturesti.ro, librarie.net
Recenzii și prezentări cărți pentru copii
Recenzii și prezentări cărți Editura Paralela 45
Recenzii și prezentări cărți cu animale
14 Comments
Mirela Barbalata
Ce frumos sună! O poveste puternică, dar și caldă, emoționantă! Iar recenzia este pe măsura . Felicitări!
Oli
Mulțumesc mult! Mi-a plăcut și m-a impresionat povestea asta!
Carolina Bianca
Wow! Ce frumos ai scris! Cu siguranta si Dragos va fi incantat de aceasta carte, mai ales ca in vara a vazut un exemplar de lup alb si de atunci este foarte curios de viata lupilor. Multumesc mult pentru recomandare!
Oli
Cu mult drag! Il va captiva cu siguranta, pentru mine ca adult a fost o incantare lectura acestei carti.
Tyna
O recenzie superbă și emoționantă! Minunată poveste, mai ales că e inspirată dintr-un caz real! Vreau să o citesc și eu!
Oli
Ti-o recomand calduros Tyna! O consider un must-read pentru toti iubitorii de animale si de natura.
anasylvi
Wow, cu siguranta este o carte de notat si de avut in vedere! Imi place tot ce ai scris despre ea, multumesc mult pentru recomandare!
Oli
Cu mare drag, Ana! Mă bucur că ti-am atras atentia asupra ei, e o carte minunata!
Geo
Foarte frumoasa recenzia, iar povestea pare pe măsura!
Oli
Asa este! Multumesc!
Daniela Balan
Și mie îmi plac cărțile pentru copii ! Felicitări pentru recenzia frumoasă și tentantă ❤️
Oli
Multumesc, Daniela!
Dorina Danila
Foarte frumoasă poveste!
Oli
Asa este, e minunata! Multumesc!