Povestea slujitoarei de Margaret Atwood, Editura PALADIN

Povestea slujitoarei

(The Handmaid’s Tale – 1998)

Margaret Atwood

Editura PALADIN

Colectie: Science-Fiction

An apariţie: 2017

Ediție tie-in

Nr. pagini: 403

Traducător: Diana Marin Caea

Distinsă cu Premiul Arthur C. Clarke

Într-o Americă dintr-un viitor deloc îndepărtat, instaurarea violentă a unui regim teocratic creștin și escaladarea abruptă a abuzurilor acestuia ajung să priveze femeile de toate drepturile și libertățile. Ele sunt împărțite în diverse categorii, având roluri precise și sarcini stricte de îndeplinit. Din cauza natalității scăzute, există o castă a Slujitoarelor cărora le revine rolul de „utere umblătoare”, iar Offred face parte din prima lor generație. Chinuită de o singurătate dureroasă, Offred se străduiește să-și reprime fluxul amintirilor care provin de pe vremea când avea o familie și o viață normală și încearcă să se resemneze pentru a supraviețui în îngrozitoarea lume nouă. Curând însă, descoperă că regulile sunt făcute să fie încălcate, și chiar de către cei care le-au instaurat.

Guvernul noii republici Galaad abrogă aproape toate drepturile femeilor, tratându-le pe cele capabile de procreare, cum este cazul lui Offred, ca proprietate a clasei conducătoare. Femeile sunt îndoctrinate prin reeducare silită, într-o viziune despre lume care amintește de Vechiul Testament.

Povestea Slujitoarei este o distopie sumbră și un roman răscolitor, considerat de mulți capodopera scriitoarei canadiene.

„Cred în existența mișcării de rezistență așa cum cred că nu poate există lumina fără să existe și umbră. Sau, mai degrabă, nu există umbră dacă nu e și lumina.„

„Acest roman vizionar, în care Dumnezeu și Guvernul și-au unit forțele iar America e condusă în chip de Teocrație puritană, poate fi luat drept un volum care-i ține companie romanului lui Orwell 1984 – drept reversul lui, de fapt. Îți da la fel de mulți fiori descriind variatele experiențe ale unei vieți trăite sub o tiranie; evocă aceeași oroare în timp ce inteligență lui caustică te face să zâmbești.” – E.L. Doctorow

„Un thriller vast, un studiu psihologic, o joacă cu cuvintele. Cartea lui Atwood nu este doar autoironică, dar și ambivalentă – chiar și față de cele mai oribile personaje ale sale.” – The New York Times

„Atwood aruncă o privire în unele dintre cele mai întunecate, secrete și, în mod ciudat, erotice colțuri ale minților noastre – iar rezultatul este un avertisment răscolitor, fascinant și scris cu măiestrie.” – Toronto Sun

Fragment:

Când voi scăpa de aici, dacă voi fi vreodată în stare să aştern asta pe hârtie, în orice formă, chiar şi sub forma unei voci adresându-i-se alteia, atunci va fi vorba tot de o reconstituire, făcută într-un alt moment. E imposibil să relatezi un lucru exact aşa cum a fost, pentru că ceea ce spui nu poate fi niciodată exact, întotdeauna trebuie să omiţi ceva, sunt prea multe elemente, laturi ale problemei, tendinţe contrare, diferenţe subtile, prea multe gesturi care ar putea însemna un lucru sau altul, prea multe forme care n-ar putea niciodată să fie descrise pede-a-ntregul, prea multe arome, în aer sau pe limbă, şi prea multe nuanţe. Dar dacă se întâmplă să fii bărbat, cândva în viitor, şi ai reuşit să ajungi până aici, te rog să-ţi aminteşti acest lucru: că tu, ca bărbat, nu vei fi supus tentaţiei de a simţi că trebuie să ierţi, aşa cum i se întâmplă unei femei. E greu să rezişti, crede-mă. Dar adu-ţi aminte că şi iertarea este o formă de putere. Iar a cere iertare e şi asta o formă de putere, aşa cum e şi aceea de a o acorda sau de a o refuza, care-i probabil cea mai mare.

Poate că nu toate astea au legătură cu exercitarea controlului. Poate că în realitate nu e vorba despre cine pe cine poate domina, despre ce i se poate face cuiva de către altcineva, fără nicio consecinţă pentru acesta din urmă, chiar până la moarte. Poate că nu este vorba despre cine poate să stea jos şi cine trebuie să îngenuncheze, să stea în picioare sau să se întindă, cu picioarele desfăcute. Poate că e vorba despre ce-i poate face cineva altcuiva, fiind iertat pentru asta. Să nu-mi spui niciodată că, până la urmă, e acelaşi lucru.

„Vreau să mă săruţi”, a spus Comandantul.
Ei, bineînţeles că înainte de asta a mai fost ceva. Nimeni nu-ţi cere astfel de lucruri din senin.

Până la urmă m-am dus la culcare şi am visat că purtam cercei, iar unul dintre ei era rupt – n-a însemnat mare lucru, creierul pur şi simplu cerceta sertarele mai dosnice ale minţii; apoi am fost trezită de Cora, care aducea tava cu mâncare, iar timpul a intrat din nou în matca lui.
– Bebeluşul e aşa cum trebuie? întreabă Cora în timp ce pune jos farfuria.

Probabil că ştie deja, ele au un fel de telegraf care duce veştile din gură-n gură şi din casă-ncasă, dar îi face plăcere să i se spună despre asta, ca şi cum vorbele mele ar face totul mai real.
– E bine, răspund. Poate fi păstrat. E o fetiţă.

Cora îmi zâmbeşte, e un zâmbet prin care mă acceptă. Acestea sunt clipele în care i se pare că merită să facă ceea ce face.
– Asta-i bine, zice ea pe un ton aproape gânditor.

Iar eu îmi spun: bineînţeles. I-ar fi plăcut să fie acolo. E ca o petrecere la care nu s-a putut duce.
– Poate că o să avem şi noi unul, în curând, zice pe un ton sfios.

Când zice „noi”, ea se referă la mine. Eu sunt cea care trebuie să răsplătească eforturile echipei, justificându-mi astfel hrana şi întreţinerea, ca o regină a furnicilor care depune ouă. Poate că Rita mă condamnă, dar Cora n-o face, ci se bizuie pe mine. Speră, iar eu sunt vehiculul prin care se pot îndeplini aceste speranţe.

Margaret Eleanor Atwood (n. 1939) este o binecunoscută scriitoare canadiană – poetă, romancieră, eseistă şi critic literar – a cărei operă a fost tradusă în peste patruzeci de limbi. Devenită celebră în special pentru romanele sale, printre care se numără Femeia comestibilă(1969), Femeia-oracol (1976), Ochiul de pisică (1988), Mireasa Hoţomană (1994), Alias Grace (1996) şi Asasinul orb, care i-a adus prestigiosul Booker Prize în anul 2000, Atwood este revendicată de mişcarea feministă de pretutindeni datorită puternicelor personaje feminine portretizate în cărţile sale.

Faimosul roman Povestea Slujitoarei a fost încununat cu Premiul Governor General şi trofeul Arthur C. Clarke, ocupându-şi locul binemeritat în rândul distopiilor literare alături de 1984 a lui George Orwell şi Fahrenheit 451 a lui Ray Bradbury.

Cartea care stă la baza serialului-fenomen The Handmaid’s Tale.

Cartea Povestea slujitoarei poate fi comandată de pe elefant.ro, librarie.net, dol.ro, emag.ro, carturesti.ro