Povești de lângă Balta Mare de Ioana Blaga, Editura Imago Dei

Povești de lângă Balta Mare

Ioana Blaga

Ilustrații: Cristina Costolaș

Editura Imago Dei

An apariție: 2018

Nr. pagini: 93

Tehnoredactare: Marcel Eugen Budea

În pădurea de lângă Balta Mare animalele şi păsările trăiesc în linişte după un anumit cod. Fiecare aventură este o învăţătură pentru animale, pentru că cele mai frumoase poveşti pentru copii nu sunt scrise doar pentru a ne simţi bine. Ele ne arată lumea din perspectiva altor personaje. Poveştile ne demonstrează cum funcţionează relaţiile şi cum să acceptăm diferenţele dintre oameni. Ele le permit copiilor să experimenteze lucruri care au loc departe de viaţa lor de zi cu zi, inclusiv unele emoţii şi gânduri complexe. Poveştile animalelor creează cele mai ciudate şi mai profunde lumi, unde copiii pot învăţa lecţii dificile despre viaţă. Dar cel mai interesant este că aceste lecţii sunt livrate copilului ca fiind parte dintr-o aventură nemaipomenită. Poveştile animalelor sunt ciudate şi distractive şi cu toate că un copil nu le percepe ca pe o lecţie, ele sunt educative.

„Dincolo de oraş se întindea până hău departe pădurea. La marginea pădurii se afla Balta Mare. Aici aveau loc tot felul de lucruri ciudate şi minunate. Cei care locuiau în această parte de lume aveau o viaţă liniştită. Uneori erau luaţi prin surprindere de câte o furtună care tulbura apa Bălţii sau care mai răsturna câte un copac bătrân în pădure. Balta Mare era plină de locuitori. Găseai acolo familii întregi de broscuţe, de pelicani, de egrete, de şoareci de apă, de lişiţe şi alţii asemenea. Uneori se mai rătăcea câte un cocostârc, spaima broaştelor. Cât era ziua de lungă, broscuţele stăteau alungite la soare pe şezlonguri din frunze de nuferi.”

Îmi place să citesc povești de când mă știu, îmi plac și acum cărțile pentru copii, lectura lor mă încântă, mă liniștește, mă duce cu gândul la copilărie, când totul era roz, și bine și frumos. Cu bucurie am descoperit în paginile cărții ”Povești de lângă Balta Mare” o selecție de povești minunate, care mi-au mers la suflet. De mult nu am fost așa încântată de o carte pentru copii, o recomand din suflet celor mici, dar și celor mari, e amuzantă, interesantă, captivantă și foarte bine scrisă.

Cu o copertă, un titlu și un sinopsis atrăgător, cartea se face imediat remarcată. Iar poveștile din paginile ei vor ajunge cu siguranță la mintea și sufletul micuților cititori, care vor avea multe de descoperit și de învățat citindu-le. Poveștile sunt însoțite din loc în loc de imagini frumoase și inspirate, alb-negru.

Cartea are, în cele aproape o sută de pagini, nouă povești, care mai de care mai frumoase, cu titluri sugestive: Balta Mare, Brotăcelul cavaler, Hoțul, Incendiu în pădure, Școala de bune maniere a doamnei Rosalind, Circul ambulant, Alegeri politice, Automobilul Domnului Lemur, Crăciunul în Balta Mare.

Toate poveștile sunt legate între ele prin locul unde se desfășoară – lângă Balta Mare de la marginea pădurii – și prin personajele implicate în pățaniile descrise.

Autoarea a construit, cu măiestrie, talent și o splendidă imaginație, o micuță, pitorească și pestriță comunitate de sine-stătătoare, în care fiecare personaj are locul și rolul lui bine stabilit. Personajele sunt animale, însă poveștile sunt inspirate din cotidian și recunoaștem cu ușurință întâmplări din viața noastră de zi cu zi. Fiecare poveste în parte are un mesaj și e plină de învățăminte care vor fi foarte bine înțelese și asimilate de copii, care, fără a le percepe ca pe niște lecții, le vor învăța cu ușurință: cum să fii săritor și politicos, că e bine și frumos să fii manierat, să nu minți și să nu înșeli, să nu-ți însușești ce nu e al tău, să nu faci foc în pădure și apoi să-l lași nesupravegheat, să asculți de părinți, și așa mai departe.

Copiii, dar și adulții care vor citi cartea, vor fi cuceriți și amuzați de personajele descoperite în întâmplările descrise în ea: Doamna Nina, o veveriță liniștită, căreia îi plăcea să croșeteze, să tricoteze și să asculte muzică simfonică; judecătorul – Domnul Ursbrun; Domnișoara Rita, o vulpe tânără, jurnalistă la ziarul local ”Jurnalul Pădurii” (care umbla machiată și cu unghiile roșii și lungi); Domnul Henk, bufnița înțeleaptă, supraveghetorul pădurii; energica Domnișoară Hermina; pompierii – niște iepuri maronii; Domnișoara Rosalind, o distinsă căprioară, directoare și profesoară la școala de bune maniere; Domnul vulpoi și Domnul Lup-Alb, candidați la primăria Bălții Mari (Domnul Lup-Alb e actualul primar), iar alegerile vor fi supravegheate de Comitetul de Supraveghere a Alegerilor Corecte; Domnul Lemur cel plin de fițe care și-a luat automobil; familia Tonki – o familie de pisoi formată din tata, mama și cinci pui, care au venit din oraș să se stabilească în pădure. Cu toți aceștia și cu mulți alții vom face cunoștință intrând în lumea Poveștilor de lângă Balta Mare.

Doamna Nina își făcu loc și se așeză într-un loc mai retras. De acolo putea vedea pe toată lumea. O văzu la tribună pe Domnișoara Rita, o vulpe tânără, jurnalistă la ziarul local ”Jurnalul Pădurii”. Așa cum era, machiată și cu unghiile roșii și lungi, arăta de parcă ar vrea să înghită pe cineva de viu cu pana ei ascuțită (…) Veni și rândul coțofanei care intră în poiană avându-i alături pe doi lupi care o păzeau. Cei prezenți începură să fluiere și să strige cuvinte urâte la adresa coțofanei.

Animalele își dădeau binețe pe drum și-și urau fiecare vânzare bună la târg. Dar întotdeauna se întâmplă câte ceva care tulbură liniștea dimineții. Pe cărare, dădură buzna un grup de animale copii, niște castori. Nu se mulțumiră doar să alerge, cu în obrăznicia lor mai aruncară și cu vorbe urâte asupra animalelor care mergeau pe drum. (…)
– Copii obraznici, plecați imediat de aici! Vă spunem părinților voștri, să știți! spuseră câțiva care se aflau pe drum.
– Nu ne interesează! Tatăl nostru e important în pădure, și nu o să îndrăzniți, spuseră castorii și fugiră mai departe.

Domnul Henk supraveghează în continuare pădurea, și poate îl veți vedea într-o zi când veți trece pe acolo. Fiecare făptură trăiește mai departe liniștită, ducându-și traiul așa cum știe mai bine.