Delicatese Literare
Recenzii

Povestiri de Gabriel García Márquez, Editura RAO – recenzie

Povestiri

(Cuentos ilustrados – 2018)

Gabriel García Márquez

Ilustrații: Carme Sole Vendrell

Editura RAO

Colectie: Biblioteca Rao

Traducerea: Tudora Șandru Mehedinți

Anul apariției: 2019

Număr de pagini: 138

Volumul conține șase povestiri de Gabriel Garcia Marquez. Desenele îi aparțin lui Carme Sole Vendrell, câștigătoare a Premiului Național pentru Ilustrație în Spania. Ea are onoarea de a fi singura persoană care, cu permisiunea autorului, a dat viață povestirilor acestuia.
Imaginile sale ilustrează delicatele reflecții despre copilărie schițate de Garcia Marquez în aceste povestiri. Unite prin prezența, uneori ascunsă, a unui copil, ele conțin întregul imaginar al marelui autor columbian, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură.
O femeie și fiica ei ajung într-un oraș pustiu pentru o vizită la mormântul unei rude decedate, fără a întrerupe siesta locuitorilor. Un bărbat cu aripi uriașe de pasăre cade din cer, semănând uimire printre locuitorii unui cartier. Doi copii reușesc să inunde cu lumină orașul Madrid. La Barcelona, o prostituată care se apropie de vârsta senectuții își dresează câinele să plângă la mormântul pe care și l-a ales.
Gabriel Garcia Marquez ne aduce în față o realitate capabilă să se schimbe spre neașteptat și minunat, spre fantastic și magic.
Un autor care m-a impresionat încă din adolescență și care-mi place foarte mult. Un stil de scriere plin de capcane și revelații neașteptate, de metafore nu întotdeauna pe înțelesul tuturor, profund, care provoacă cititorul.
Scriitorul columbian Gabriel Garcia Marquez (1927– 2014) este una dintre personalitățile care au marcat cel mai profund literatura secolului XX, adevărat fenomen prodigios în peisajul literar contemporan latino-american și universal. A îmbinat de timpuriu jurnalismul cu o bogată și fascinantă creație narativă, distinsă cu Premiul Nobel în 1982, ce ilustrează cu egală măiestrie romanul, povestirea, eseul, memorialistica. Este reprezentantul emblematic al cunoscutului “realism magic” al literaturii hispano-americane pe care îl cultivă cu strălucire, într-un demers literar de excepție, în care realul se împletește cu irealul, cotidianul cu visul, istoria cu fantezia debordantă, într-o fericită întâlnire între imaginația profund creatoare și istoria zbuciumată a unui întreg continent, ce este totodată o emoționantă mărturie care reflectă plenar temele majore ale existenței, dorința arzătoare de libertate și demnitate umană.
Carme Sole Vendrell (n. 1944, Barcelona) este o ilustratoare și scriitoare spaniolă, mai ales de cărți pentru copii. Din 1968, ea a editat peste o sută de cărți și a colaborat la seriale de televiziune. În 1979 a primit Premiul Național de Ilustrație și în 1981 i-a fost acordat Premiul Lazarillo. De două ori a fost nominalizată la Premiul Andersen și a câștigat premii internaționale și premii onorifice. În activitatea sa de artist plastic folosește o mare varietate de tehnici: acuarele, guașe, pasteluri, creioane colorate sau cerneală chinezească, de exemplu. Are un stil caracteristic, mai ales în reprezentarea fețelor și, de obicei, acordă multă atenție expresivității, în special sentimentelor.
“De mic, Gabriel Garcia Marquez a trăit în casa bunicilor din partea mamei. Bunica sa îi istorisea mereu o mulțime de povești, care i-au umplut mintea cu superstiții și lucruri pasionante și care s-au regăsit mai târziu în scrierile sale.
Aici veți descoperi câteva dintre cele mai bune povestiri ale lui Gabriel Garcia Marquez, cu diversitatea, imaginația, fantezia și realismul magic care îl caracterizează. Un motiv în plus pentru a aprofunda cunoașterea lucrărilor titularului Premiului Nobel pentru Literatură care au fost uitate pe parcursul timpului.”
Povestiri de Gabriel García Márquez  a fost oferită pentru recenzie de Libris.ro.
O colecție de povestiri deosebite, ce stimulează imaginația, reale sau ireale, pline de magie, care oferă o reflecție aparte a unei copilării pline de visare, în care realitatea se îmbină cu fantezia. O lectură aparte, care necesită o bucățică din timpul cititorului pentru a descifra tainele scriiturii maestrului.
“Siesta de marți” este o povestire stranie și frumoasă în același timp, despre sărăcie și pășitul cu pași grijulii pe cărarea trecutului care nu trebuie deranjat.
“— Dacă ai vreo nevoie, du-te acum, zise femeia. Apoi, chiar dacă mori de sete, să nu bei apă de nicăieri. Mai ales să nu te apuci să plângi.”
Un sfat straniu venit din partea unei mame, dar extrem de util.
Femeia și fiica ei ajung într-un sătuc liniștit, în timpul în care localnicii își făceau siesta, iar ele nu-i deranjează cu nimic. Doar merg la casa preotului unde doresc să afle detalii despre locul de veci al copilului ei.
Primim și o lecție despre sacrificiile făcute pentru a pune o coajă de pâine pe masă, despre sărăcia lucie care poate duce la acțiuni necugetate.
“Un domn foarte bătrân cu niște aripi uriașe” este o poveste fantastică.
“Lumea era tristă începând din ziua de marți. Cerul și marea erau un amestec de cenușă, iar nisipul țărmului, care în martie strălucea ca pulberea de lumină, se prefăcuse într-o mocirlă de fructe de mare stricate.”
O atmosferă ternă, lugubră chiar. Care evocă tristețea, durerea, neajunsurile. În acest decor lugubru îl întâlnim pe Pelayo. Acesta descoperă în fundul curții un bătrân care nu reușea să se ridice în picioare deoarece aripile sale uriașe îl împiedicau.
Un înger căzut din ceruri, ce este ținut într-un loc împrejmuit și oamenii se uită la el cu teamă și uimire în același timp. Teama de necunoscut este evocată în această povestire. Dorința de a încadra totul în anumite tipare.
Astfel, din povestire în povestire, autorul Gabriel Garcia Marquez evocă o lume a extremelor, plină de idei și temeri, de lumină dar și de întuneric.
O lectură nu chiar atât de ușoară pe cât te-ai aștepta de la o carte de povestiri, care te face să interpretezi fiecare întorsătură de situație și fiecare umbră evocată.
“Ultima călătorie a vasului fantomă” este o povestire pe care vă invit să o descoperiți alături de “Vara fericită a doamnei Forbes”.
Captivantă este cuvântul cu care se poate descrie această carte.
“Lumina e ca apa” a fost, cu siguranță, povestirea care mi-a plăcut cel mai mult.
Toto și Joel le cer părinților o bărcuță cu vâsle, iar aceștia se văd nevoiți să le îndeplinească dorința deoarece copiii au învățat foarte bine și au luat premiul întâi cu coroniță.
“Așa că tăticul cumpără totul fără să-i spună nimic soției lui, care se lăsa mai greu când era vorba de plătit ceva. Era o mândrețe de bărcuță de aluminiu, cu o dungă aurită în dreptul liniei de plutire.”
După ce au urcat barca în casă, copiii așteptară ca părinții lor să plece de acasă pentru a putea porni în aventură. Au spart un bec de la veioză și au inundat casa cu un șuvoi de lumină de patru palme. Au pornit într-o călătorie fascinantă printre insulele din casă, descoperind cu surprindere o mulțime de comori!
“După câteva luni, dornici să meargă mai departe, cerură un echipament de pescuit submarin. Cu tot ce-i trebuia: măști, aripioare, butelii de oxigen și puști cu aer comprimat.”
Cei doi copii dornici de aventură pășesc astfel într-o nouă dimensiune magică, hotărâți să descopere misterele universului din propria lor lume fantastică ascunsă chiar în mijlocul realității.
Povestiri” de Gabriel Garcia Marquez este un volum special, in care întâlnim elemente din realitatea cotidiană îmbinate cu cele din sfera fantasticului, cu binele și răul strâns împletite, cu lumina și întunericul care nu sunt întotdeauna ceea ce par, ce creează umbre în care se pot ascunde diferite sensuri, însemnări sau chiar credințe.
O lectură pe care o recomand cu drag!

Cartea Povestiri de Gabriel García Márquez  poate fi comandată de pe libris,ro

12 Comments

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *