Puterea de Naomi Alderman, Editura Storia – recenzie

Puterea

Naomi Alderman

Editura STORIA

An aparitie: 2018

Nr. pagini: 432

Titlu original: The Power

Traducător: Miruna Voiculescu

Naomi Alderman este autoarea romanelor The Liars’ Gospel și Disobedience. Pentru acesta din urmă a câștigat Premiul Orange pentru Debut, cartea fiind publicată în zece limbi și urmând să fie adaptată ca film cu Rachel Weisz, Rachel McAdams și Alessandro Nivola.

Alderman a fost inclusă pe lista Granta a celor mai buni zece tineri romancieri britanici, top publicat o dată la zece ani, și a fost selectată de Margaret Atwood pentru a fi inclusă în programul Rolex Mentor and Prot.

Electrizantă! Șocantă! O să va facă părul măciucă! După care o să va facă să va revizuiți atitudinea în legătură cu tot. – Margaret Atwood, autoarea romanului Povestea slujitoarei

Puterea a fost una din lecturile preferate ale președintelui Obama din 2017. A fost inclusă pe lista celor mai bune zece cărți ale anului 2017 de către New York Times, Los Angeles Times, Washington Post și Entertainment Weekly și a fost declarată printre cele mai bune romane ale anului 2017 de Amazon, San Francisco Chronicle, Național Public Radio, Bustle și Paste. În același an, Naomi Alderman a primit Premiul Baileys pentru autoare de ficțiune.

Ce s-ar întâmpla dacă femeile ar căpăta brusc o putere nimicitoare și nemaivăzută?

În Puterea, lumea e un loc familiar: băiatul nigerian bogat care lenevește pe marginea piscinei părinților; copilul aflat în plasament, ai cărui părinți adoptivi își ascund adevărata fire în spatele religiei; politicianul american ambițios; fata dură de pe străzile Londrei, care provine dintr-o familie atipică. Din senin apare însă o forță nouă, vitală, care se răspândește cu viteză și care face ca destinele personajelor să se împletească cu consecințe devastatoare. Adolescentele își descoperă o putere fizică uriașă – pot provoca o durere atroce și chiar moartea. Astfel, printr-o mică întorsătură a naturii, lumea este repornită de la zero.

O ipoteza fascinantă despre cum ar fi arătat lumea dacă sexismul ar fi fost avut drept țintă celălalt sex milenii la rând. Ingenioasă… merită citită de toate femeile (și chiar de toți bărbații). – The Times

Puterea este o replică contemporană la Povestea Slujitoarei. – Ron Charles, Washington Post

Puterea e o bombă. – Financial Times

Irezistibilă. Pune o oglindă în față lumii noastre așa cum e aici și acum. – Mail on Sunday

A devenit instantaneu un clasic al ficțiunii speculative. – Guardian

O versiune a viitorului care scapără scântei și-ți da fiori răsturnând aproape tot ceea ce luăm în prezent că de la sine înțeles despre gen. – New Statesman

Un roman îndrăzneț și neobișnuit, Puterea va atrage cu siguranță atenția prin provocarea de a gândi în afară tiparelor. – Sunday Times

Puterea nu oferă neapărat cel mai bun principiu de organizare cu care să-l înlocuim pe cel actual… În schimb, descrie cu curaj consecințele cele mai violente ale unei mișcări care caută puterea de dragul puterii în loc să o chestioneze: dacă feminismul devine un mijloc de dominație, înseamnă că și-a pierdut busola. – Bridget Read, Vogue

Nu știu exact cât timp i-a luat autoarei să scrie acest roman, însă apariția lui în contextul mișcării Me Too s-a dovedit în mod sigur o mișcare inspirată. „Puterea” de Naomi Alderman este o distopie cu un subiect fierbinte: cum ar fi dacă la un moment dat polii puterii s-ar inversa după secole, milenii chiar de supremație patriarhală, iar femeile și-ar descoperi o putere intensă, un organ nou care să le permită manevrarea energiei electrice la anumite grade de putere și intensitate (chiar mă gândeam la amperaj).

Acțiunea cărții este plasată între două momente: Ziua Fetelor, când puterile electrice încep să ia amploare pe tot globul și un eveniment privit ca un moment 0, pe care îl veți descoperi la finalul cărții. Așadar, cartea este gândită ca o numărătoare inversă, pe parcursul mai multor ani, timp în care autoarea pune reflectorul pe câțiva protagoniști și acțiunile lor.

Allie sau maica Eva este o orfană abuzată care își descoperă puterea în jurul vârstei de 16 ani. Inteligență și îndemnată de o voce lăuntrică care o împinge la acțiune, ajunge să pună bazele unui nou cult religios.

Margot este primar într-un oraș american, divorțată și mama a două fete, dintre care celei mai mari i se activează puterea. Ea o deschide la rândul ei către Margot. Ajunsă guvernator, se implică în recrutarea și antrenarea fetelor în folosirea noii puteri în scop militar.

Tunde este un tânăr nigerian, pasionat de fotografie și film care surprinde noile evenimente încă de la început, ajungând reporter pentru CNN și diverse agenții de presă, urmărind evenimentele cele mai fierbinți din SUA și până în Moldova sau India.

Roxy Monke este fiica unui interlop care își vede mama ucisă sub ochii ei, chiar când descoperă puterea. Capabilă de a folosi o cantitate impresionantă de energie, ea se aliază cu maica Eva în demersul de a obține și celălalt fel de putere, dar soarta o pune în fața unor mari greutăți și trădări.

Pe lângă aceștia, o serie de personaje se implică în miezul evenimentelor, printre care Jocelyn, fiica lui Margot, Tatiana Moskalev, președinta unui stat feminist separatist din Republica Moldova sau Bernie Monke, tatăl Roxannei, alături de frații acesteia.

Cartea ridică anumite întrebări legate de etică și nu numai, legate de fapt de natura umană și de natura puterii. Puterea corupe, se zice și adesea pe bună dreptate. Fanatici pot apărea oricând, în orice tabără. Trecutul trebuie privit ca o sursă de informații, utilă pentru a evita vechile greșeli, însă a trăi pasiunile și conflictele trecutului înseamnă a le perpetua și a da greș.

Viitorul este un mare potențial, care nu există de sine stătător, ci se creează cu fiecare moment prezent. Aici, în prezent se naște viitorul, se modelează minut cu minut.

Ideea unui război de gen are o notă tulburătoare, iar autoarea creează o situație în romanul său în care așa ceva devine posibil. Ce să însemne asta? Că omenirea s-ar îndrepta spre conflict, indiferent de sexul care deține puterea? Faptul că orice revoluție degenerează adesea în fapte reprobabile este știut din istorie. Populația feminină, după secole de oprimare decide să își ia revanșa. Lumea este cuprinsă de haos. Oricine ar deține puterea, aceasta se dovedește în mod inerent distrugătoare. Superioritatea de gen, din orice direcție ar fi este o teorie falsă. Omul, în general, de orice sex ar fi dă greș în lupta cu puterea, cel puțin asta am înțeles eu din această carte. Nu este în stare să o stăpânească, să scoată ceva bun din înzestrările sale. Opresorii devin cei oprimați, iar la mijloc se vor afla mereu victime dintre nevinovați.

Se rescrie o istorie diferită, dar care este exact proiecția pe negativ a celei trecute.

Mesajul pe care l-am înțeles eu se referă la două aspecte fundamentale: omul, bărbat sau femeie dă greș mereu în exercitarea puterii; în istoria dominării patriarhale, o parte din vină o au și femeile care de multe ori se dovedesc mai dușmănoase unele față de altele decât mulți dintre bărbați. Religia are și ea rolul ei în manipularea mentalităților.

Am citit cartea rapid, în două seri, deoarece are un ritm alert, se bazează pe acțiune și prea puțin pe descrieri sau pe introspecțiile personajelor. Timpul prezent folosit foarte mult în cadrul narațiunii amplifică această senzație de oră de vârf. Deși apreciez acțiunea intensă dintr-o carte, subiectul mi s-a părut foarte ofertant și prea puțin speculat pe latura sa profundă. Romanul reușește să pună anumite probleme, să ne facă să gândim, cu toate acestea cred că s-ar fi putut mai mult, personajele rămânând la un stadiu destul de superficial. Un minus al romanului îl reprezintă, din punctul meu de vedere, anumite clișee legate de Republica Moldova și Europa de Est. Autoarea nu reușește, în viziunea mea, să creioneze prea bine cadrul acțiunii și să redea culoarea locală.

Corespondența din viitor, de la final între Naomi și alter ego-ul ei masculin, Neil Adam Armon (care am remarcat că este anagrama numelui autoarei) leagă finalul de început și este o idee interesantă.

Vă invit să citiți acest roman și să descoperiți singuri Puterea și diferitele ei aspecte.

„Allie spune: Vrei să-mi spui că pur și simplu nu există o alegere corectă?

Vocea spune: N-a existat niciodată o alegere corectă, suflețel.Problema este toată ideea asta cum că ar exista două lucruri și că trebuie să alegi între ele.”

Mulțumim Editurii Storia Books pentru cartea Puterea de Naomi Alderman oferită pentru recenzie!

Carţile Storia Books pot fi comandate de pe elefant.ro, libris.ro, librarie.net, cartepedia.ro, carturesti.ro

Recenzii Editura Storia Books