Delicatese Literare
Recenzii

Puterea – seria Titanii, vol.2 de Jennifer L. Armentrout, Editura Leda Edge – recenzie

Puterea

Jennifer L. Armentrout

Editura Corint / Leda Edge

Titlu original: The Power

Genul: fantasy – paranormal, romance

Traducere: Roxana Olteanu

400 pagini

  1. Întoarcerea – Editura Leda Edge – The Return – 2015  – recenzie
  2. Puterea – Editura Leda Edge – The Power – 2016
  3. Lupta – Editura Leda Edge – The Struggle – 2017 – recenzie
  4. Profeția – Editura Leda Edge – The Prophecy – 2018 – recenzie

CÂND DRAGOSTEA ȘI PUTEREA SE ÎNFRUNTĂ E POSIBIL SĂ NU EXISTE ÎNVINGĂTORI, CI DOAR ÎNVINȘI.

Universitatea Covenant a devenit câmpul de luptă pentru puri, care își doresc revenirea la venerabila Orânduire a Rasei, și impuri, care cer dreptul de a-și controla propriile destine.

Zeii însă au alte planuri.

Războiul pare inevitabil și nici că ar putea pica într-un moment mai prost. Seth a primit sarcina de a o învăța pe neîndemânatica Josie să-și strunească recent descoperitele puteri și împreună trebuie să îi găsească pe ceilalți semizei. Lucrurile se complică atunci când personaje din trecut revin la Covenant și tulbură apele între cei doi îndrăgostiți. Mai mult, fascinația puterii îl prinde din nou în mrejele ei pe Seth, iar, de data aceasta, e posibil ca Josie să nu îl mai poată salva.

Cu un suspans care îți taie răsuflarea, Puterea continuă șirul aventurilor incredibile începute în Întoarcerea, surprinzându-ne, de asemenea, cu câteva răsturnări spectaculoase de situații. Pe lângă povestea fascinantă de dragoste dintre Josie și Seth, cartea ridică mai multe teme deosebit de interesante.

Nu voi mai relua definițiile și intriga de bază, pe acestea le-am detaliat în recenzia de la Întoarcerea.

După mii de ani în care semipurii fuseseră considerați inferiori purilor, având posibilități limitate, fie de a deveni străjeri fie servitori docili, Orânduirea Rasei fusese abrogată, iar semipurii se bucurau de aceleași drepturi ca și purii. Mulți puri însă nu acceptau noua situație, drept pentru care organizau tot felul de raiduri în interiorul Universității din Covenant pentru a-i teroriza pe impuri, violându-i sau schingiuindu-i. Analogia cu sclavagismul și Ku-Klux-Klanul este mai mult decât evidentă.

”- Știi care e mizeria cea mai mare? Mentalitatea aia nu s-a schimbat, Josie. Nici după ce s-a întâmplat cu Ares sau după ce se întâmplă acum cu titanii. Fanatismul este, efectiv, cea mai tare dintre emoțiile omenești și va supraviețui apocalipsei.

M-am cutremurat. Ce spunea el era groaznic, dar adevărat.”

De asemenea, Universitatea din Covenant era amenințată în permanență de către daimoni (purii sau impurii dependenți de eter), care atacau adesea pentru a se hrăni din eterul existent în purii și impurii ce se antrenau acolo. Daimonii te duc cu gândul la dependenții de droguri, a căror rațiune este complet anihilată de nevoia disperată de a-și procura substanța interzisă fără care nu mai pot să trăiască.

O altă temă deosebit de interesantă este nevoia obsedantă de putere, care ajunge să te prindă în mrejele ei mai puternic ca orice drog. Puterea absolută corupe absolut, și doar cei cu o voință de fier pot să se elibereze de magia acesteia, mai ales dacă găsesc și motivația  potrivită care să-i impulsioneze.

Galeria personajelor este și ea impresionantă, în acțiune apărând ființe fascinante arhicunoscute din mitologie – zeii Apollo și Atena, furii, nimfe, Pegas, Meduza (despre care descoperim că nu fusese ucisă de către Perseu, așa cum spunea legenda, ci era chiar bibliotecara pe care Apollo îi spusese lui Josie să o caute, întrucât îi va fi de mare ajutor). Seringa cu sânge de Pegas pe care Meduza i-o va da lui Josie îi va fi acesteia de folos într-o situație critică, împotriva unei persoane la care nu s-ar fi gândit niciodată…

Pe la jumătatea cărții apare și Hercule, acel Hercule, cu un ego la fel de imens ca și fizicul lui absolut impresionant. Cum nici Seth nu era prea modest din fire, scânteile dintre cei doi au apărut încă de la prima întâlnire, Seth având grijă să-i precizeze că el este Appolyon, acel Appolyon, iar pe când faptele lui Hercule erau mai mult sau mai puțin veridice, întocmai ca legendele, faptele lui Seth care-l făcuseră celebru erau cu siguranță adevărate. Contrele lor verbale sunt foarte spumoase și reușesc să detensioneze atmosfera încordată a cărții.

Ca și precedenta carte din serie, și Puterea este scrisă la persoana întâi, alternând capitolele din perspectiva lui Seth cu cele din perspectiva lui Josie. Autoarea are un talent de-a dreptul cameleonic de a se transpune în pielea personajelor, astfel că tonul se schimbă radical de la un capitol la altul, reflectând din plin personalitățile diametral opuse ale celor doi eroi.

Josie este dulce, bună, inocentă, capabilă de sentimente profunde și o iubire necondiționată. Deși informațiile șocante și indiciile contradictorii veneau în valuri peste ea, Josie a continuat să creadă în Seth chiar și când el însuși nu o mai făcea. Ahtiată după cartofii prăjiți și bacon, Josie era departe de a avea o siluetă de vis, dar acest lucru nu avea nicio importanță pentru Seth, care o adora.

Seth este un ghem de contradicții. Partea întunecată din el, cea obsedată de nevoia de putere absolută, încerca să preia controlul și să învingă partea bună a personalității sale, cea capabilă de iubire, sacrificiu și o incredibilă tandrețe. Deși replicile lui acide m-au amuzat de multe ori, nu am putut să nu empatizez cu el, realizând cât de puțin a avut parte până la vârsta de doar douăzeci și doi de ani de iubire și bunătate din partea celor din jur.

În ciuda diferențelor dintre ei, sau tocmai de aceea, fiecare dintre ei era exact perechea potrivită pentru celălalt.

La sfârșitul primului volum, Întoarcerea, Josie a trebuit să se confrunte cu unul dintre titani, Hyperion, care, simțind că ea era un semizeu, venise să se hrănească din ea. Josie a reușit să se salveze descătușându-și puterile. Însă era departe de a putea controla cele patru elemente pe care le putea folosi – apă, aer, foc și akasha (puterea zeilor).

La începutul cărții Puterea, o regăsim pe Josie antrenându-se de zor cu un Seth deosebit de exigent, dedicat scopului de a o ajuta să își folosească la maxim potențialul de luptă, mai ales că amenințarea celorlalți titani era mai mare ca oricând.

Când însă Josie, în timpul unui antrenament, provocată de Seth reușește să invoce puterea akasha și să o controleze, partea întunecată din interiorul lui Seth devină avidă de putere iar acesta, în timpul unei îmbrățișări pasionale, se hrănește cu eterul din Josie. Deși Seth s-a oprit înainte de a-i face un rău fizic, Josie nerealizând ce se întâmplase și simțindu-se doar foarte obosită, Seth nu se putea ierta, simțindu-se un ticălos că i-a înșelat încrederea. Temându-se să nu-i facă rău în continuare, Seth s-a retras fără nicio explicație din relația lor, transferând-o pe Josie unui alt antrenor și refuzând să mai doarmă cu ea.

Pentru Josie, răceala lui aparent inexplicabilă a rănit-o sufletește, făcând-o să creadă că ea greșise ceva, resimțind dureros lipsa lui Seth, mai ales noaptea, când coșmarurile în care un titan îi făcea rău reveneau obsedant.

De fapt, Seth nu era niciodată prea departe, acesta purtându-se întocmai ca un puștan îndrăgostit, urmărind-o în permanență și înnebunind de gelozie când ea stătea de vorbă cu alt bărbat. M-am distrat citind cum se pitise Seth într-o tufă de flori pentru a asculta conversația absolut nevinovată a lui Josie cu Colin, un semipur cumsecade, trecându-i prin minte tot felul de pedepse imaginare pentru bietul Colin, care nu avea, de fapt, nicio vină.

”În sfârșit și-a luat ochii de la ea, iar asta era bine, fiindcă deja începusem să cred că ochii lui albaștri ar arăta foarte bine pe pământ, lângă bujori.”

”S-a întors către ea.

– În fine, e o poveste destul de deprimantă și am impresia că nu ai nevoie de asta acum.

Da, ca și cum știa el de ce avea ea nevoie. Mâna pe care o țineam pe lângă corp s-a strâns în pumn. Aveam să-i smulg limba aia lui Colin și să i-o bag în fund. Poate era o reacție exagerată, dar să fiu al naibii dacă nu mi-ar fi adus o satisfacție imensă!”

În curând, a venit și rândul lui Josie să bea din cupa amară a geloziei. Alexandra și Aiden au revenit pe pământ după o perioadă de șase luni petrecută în ținutul Tartarului. Știind că Seth și Alexandra au avut o relație specială în trecut, fără a ști toate amănuntele, Josie nu se putea abține să nu o privească cu suspiciune pe Alexandra, deși aceasta era căsătorită și foarte fericită alături de Aiden.

”- Eu și Seth nu am fost niciodată un cuplu.

Ceva din pieptul meu a început să danseze, un sentiment de-a dreptul nepotrivit.

– Ne-am prostit de câteva ori, a adăugat ea și a ridicat ochii spre mine, iar chestia aia care dansa s-a oprit brusc și a scos imediat pumnalele Covenant. Dar Aiden a fost primul meu iubit și va fi și singurul.

Ah… Chestia din mine a lăsat jos pumnalele.”

Sesizând gelozia lui Josie, Seth încearcă să o liniștească, spunându-i că, deși ținea la Alexandra, sentimentele pentru aceasta nu se comparau nici pe departe cu cele pe care le avea pentru Josie, care era totul pentru el. Replica ei plină de durere l-a făcut pe Seth să sesizeze că, încercând să o protejeze, i-a frânt de fapt inima lui Josie.

”- E imposibil să fiu totul pentru tine. Dacă ar fi așa, ai fi cu mine. Ai fi cu mine, iar eu nu m-aș simți ca acum. Inima mea nu ar fi frântă.

A făcut un pas înapoi, cu ochii strălucind ca niște safire.

– Dacă aș fi totul pentru tine, m-ai iubi la fel de mult cât te iubesc eu.”

Simțind ca un pumnal suferința lui Josie, toate scuturile pe care Seth le înălțase pentru a o apăra pe Josie de el însuși s-au prăbușit, iar cei doi ajung în sfârșit să-și consume dragostea, momentele de pasiune dintre ei fiind de-a dreptul incendiare.

Deși amândoi erau îndrăgostiți nebunește unul de celălalt, iar relația dintre ei era perfectă în acel moment, fiecare privea viitorul în mod diferit, în funcție de personalitatea și istoricul pe care-l avea.

Astfel, Seth nu credea că relația lor avea vreo șansă reală, ținând cont de învoiala pe care el o făcuse cu zeii și care practic îl înrobea pe viață și în lumea de apoi. Însă, cât avea să dureze, Seth era decis să fie mai bun de dragul lui Josie pentru a o face fericită.

”Nu meritam acest dar, însă… puteam să fiu mai bun. Puteam să fiu demn de iubirea ei.

Asta trebuia să fac.

Trebuia să ajung să fiu demn de iubirea ei.”

Optimistă din fire, Josie era hotărâtă să găsească o cale ca ei doi să rămână împreună pentru totdeauna, începând deja să urzească un plan în acest sens.

”Clar o să mă mărit cu tipul ăsta, chiar dacă el nu știe. Iar căsătoria noastră va fi perfect posibilă în viitor, pentru că vom supraviețui poveștii ăsteia cu titani și zei, iar eu o să găsesc o modalitate de a-l lua din mâna zeilor, pe vecie.”

Curând însă relația lor va fi pusă la grea încercare iar haosul avea să se dezlănțuie.

Pentru a-i anihila pe titani, era nevoie de puterea reunită a celor șase semizei cu puterile încătușate de pe pământ. Doi dintre ei fuseseră capturați de titani, Josie reușise să-și descătușeze puterile, trebuiau să-i găsească pe ceilalți trei.

Însoțiți de Hercule, care putea să simtă orice semizeu, chiar și cu puterile încătușate, Seth, Josie, Aiden, Alexandra, Deacon, Luke și străjerul Solos au plecat în California pentru a-l găsi pe fiul lui Poseidon, Gable.

Însă titanii prinseseră de veste, astfel că redutabilul Atlas, însoțit de o armată de umbre, i-a atacat cu scopul de a-i distruge. Mult mai puternic decât Hyperion, Atlas domina lupta, înclinând balanța în favoarea lui. Însă în momentul în care l-a omorât pe unul dintre ei, dorința de răzbunare a pus stăpânire pe Seth, înnebunit de furie și de durere. Aparent fără nici un efort, Seth a extras puterea din toți cei aflați în încăpere. În ciuda dramatismului, momentul este unul magnific, absolut fascinant.

”Eterul părea să cânte în sângele meu, invadându-mi corpul. Brațul îmi era învăluit de o lumină chihlimbarie, tivită cu alb, care pârâia și scotea scântei, coborând.”

Atlas nu avea nicio șansă în fața puterii absolute. Faptul că l-a distrus complet pe Atlas avea însă și o semnificație cu totul tulburătoare. Seth devenise ființa de care se temeau toate zeitățile și pe care ar fi făcut orice s-o distrugă: Ucigașul de Zei, singurul care putea ucide orice entitate din Olimp.

În timp ce toți ceilalți erau aproape convinși că Seth fusese atras definitiv de partea întunecată a forței și doreau să cheme zeitățile pentru a-l neutraliza, Josie se încăpățâna să creadă în partea lui pozitivă, înfruntându-i pe toți, fiind dispusă să facă orice pentru a-l ajuta.

Argumentele ei înflăcărate au reușit să clatine convingerile celorlalți, care au realizat că Seth, în ciuda puterii lui absolute, lor nu le făcuse nici un rău, ba mai mult, cu toții îi erau datori.

”Am expirat cu putere, simțind ceva între triumf și epuizare. Dar nu era timp pentru niciuna dintre ele, pentru că aveam nevoie de fiecare dram de putere și determinare din mine. Pentru că mă duceam după Seth și nu intenționam să mă odihnesc sau să renunț până nu îl aduceam acolo unde îi era locul.

Lângă mine.”

Va reuși Josie să-l salveze pe Seth de el însuși? Răspunsul îl vom afla în următoarele volume, care sper să se apară cât mai repede.

Cartea Puterea de Jennifer L. Armentrout poate fi comandată pe elefant.rolibris.rocartepedia.ro, carturesti.rolibrarie.net, librex.ro, emag.ro

Recenzii Editura Leda Edge

Recenzii Jennifer L. Armentrout

Recenzii și prezentări cărți inspirate din mitologie

Recenzii și prezentări cărți fantasy

29 Comments

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *