Raif Badawi. Soțul meu, povestea noastră de Ensaf Haidar, Andreea C. Hoffman, Editura Univers – recenzie

Raif Badawi. Soțul meu, povestea noastră (Raif Badawi, The Voice of Freedom: My Husband, Our Story)

Ensaf Haidar, Andreea C. Hoffman

Editura Univers

An apariție: 2015

Titlul original: Freiheit Fur Raif Badawi, Die Liebe Meines Lebens

Traducere din limba germană: Raluca Suciu

An publicare Editura Univers: 2016

Nr.pagini: 222

Nominalizat în 2015 la Premiul Nobel pentru Pace, Raif Badawi zace într-o închisoare din Arabia Saudită. Cenzura religioasă a țării sale l-a găsit vinovat pentru că a susținut pe blogul personal lucruri pe care lumea civilizată le consideră de la sine înțelese, dar în Arabia Saudită a fost arestat și condamnat la 10 ani de închisoare și 1000 de lovituri de bici. Soția sa, Ensaf Haidar, a reușit să se refugieze împreună cu cei trei copii în Canada, de unde a pornit de una singură o campanie disperată pentru a-și salva soțul, la început doar protestând pe stradă, cu un poster confecționat de ea acasă.

Speranța nebunească de a atrage atenția cuiva, oricui, că undeva, la mii de kilometri distanță, bărbatul pe care îl iubește e în pericol de moarte s-a dovedit a nu fi cu totul deșartă. Ensaf s-a făcut auzită. Au auzit-o, printre alții, președintele american Barack Obama, Prințul Charles al Marii Britanii, Ministrul de Externe german Frank-Walter Steinmeier, care au intervenit personal pe lângă regele Arabiei Saudite în numele ei. Fără succes deocamdată.

Cartea de față e scrisă de Ensaf Haidar împreună cu reputata jurnalistă Andreea – Claudia Hoffman, specialistă în Orientul Mijlociu. 

Povestea adevărată a unei iubiri clandestine între doi tineri dintr-o țară islamică. Și-au convins părinții să-i lase să se căsătorească. Au sperat că vor avea o viață frumoasă împreună. Poate că mai au o șansă!

Sincer, nici nu știu  ce să vă spun despre această carte sau, mai bine zis, cum să vă determin să o citiți. Personal, m-a lăsat fără cuvinte! Nici acum, când scriu aceste rânduri –  au trecut  deja două  zile de  când am  terminat-o – , nu mi-am revenit din uimire.

Îmi place să cred despre mine că nu sunt o ignorantă sau o încuiată. Dar cartea aceasta m-a făcut să mă îndoiesc de mine însămi. Nu râdeți!!! Asta simt!! Mulți ani am evitat să citesc cărți despre lumea arabă datorită unei lecturi din adolescență care m-a șocat, la vremea aceea. Este adevărat, vârsta își spunea cuvântul! De atunci, însă, genul acesta de lectură l-am evitat complet. Rău am făcut!

“Raif Badawi. Soțul meu, povestea noastră” a fost ca un duș rece, o palmă dată pentru necunoaștere, ignoranță. Tot ceea ce știam despre traiul musulmanilor și mentalitatea acestora îmi era suficient. Nu era pe gustul meu, nu rezonam din nici un punct de vedere, iar modul cum era tratată femeia îmi provoca furie, tristețe. Ensaf Haidar, cea care își așterne gândurile, durerea, mi-a întărit și mai mult părerea pe care o aveam, deja.

Lectura cărții este ușoară datorită modului de scriere: ușor, simplu, cursiv, fără cuvinte elevate – excepție făcând termenii specifici limbii arabe, care pe mine m-au făcut să acord o atenție sporită pentru a înțelege mai bine. În același timp, este o lectură dureroasă, intensă, cu un impact emoțional puternic. Doare, dar nu poți lăsa cartea din mână! Dar, îți dorești să o faci!

Cartea nu are nevoie de introducere. De la început ești pus la curent cu povestea, care începe în primăvara anului 2015, în Canada, unde Ensaf Haidar protestează pentru eliberarea soțului ei, arestat și închis în Arabia Saudită, din anul 2012. Motivul? A avut curajul să spună ceea ce crede despre societatea arabă pe o platformă online. Dar, mai ales, a avut curajul  să ceară “respectul statului față de libertatea individuală a cetățenilor săi” și a susținut principiul “trăiește și lăsă și pe alții să trăiască”. Pentru noi este ceva normal. Asta înseamnă libertatea de exprimare. Pe blogul personal îți poți exprima părerea despre diverse lucruri, poți comunica cu diverse persoane, indiferent dacă sunt sau nu în asentimentul tău. În Arabia Saudită, așa ceva nu este normal. Dacă jignești regele primești pedeapsa capitală. Dacă nu ești în acord cu principiile poliției religioase riști același lucru. Indiferent de ce pedeapsă ți se va da, rezultatul final este același – distrugerea fizică și psihică.

Treptat, Ensaf ne prezintă întreaga ei poveste, începând cu familia ei și momentul întâlnirii cu Raif, și terminând cu ceea ce avea să fie coșmarul vieții ei, al copiilor ei și al soțului ei.

De la început, relația celor doi a fost frumoasă, dar tumultuoasă. S-au iubit din prima clipă – deși în societatea arabă iubirea nu are ce căuta într-o căsnicie -, dar regulile stricte și de neînțeles, pentru mine, ale societății lor, le-au pus piedici.

În Arabia Saudită, femeia este doar un obiect, proprietate a bărbatului – tatăl sau frații până la căsătorie – și apoi a soțului după nuntă. Ea nu are nici un cuvânt de spus, este doar un pion pe tabla de șah, de ea “tutorele legal” poate dispune în orice mod indiferent de consecințe.

“În societatea saudită patriarhală, nu există altă cale. Până la căsătorie tatăl ei este prin lege tutorele unei femei, indiferent de vârsta ei. Apoi această poziție este asumată de soț. Dacă soțul femeii moare, tatălui îi revine din nou tutela. Sau unei alte rude de parte bărbătească, cum ar fi unul dintre frații ei, sau chiar un fiu, chiar dacă este încă minor. Iar bărbații care dispun de ea o privesc ca pe proprietatea lor.”

După o lungă perioadă, Ensaf și Raif reușesc să se căsătorească, în ciuda multor impedimente puse la cale de tatăl și frații ei. Vor trăi ziua nunții cu bucurie și ușurare dar mai ales cu speranța într-un viitor mai bun. Din păcate, nu aveau de unde ști că ceea ce va urma va aduce multă durere și haos în viețile lor.

Căsnicia celor doi va fi una fericită, vor avea trei copii minunati iar situația materială este pe măsură. Din păcate, Raif – soțul – va avea mult de luptat cu el însuși pentru a-și depăși propriile concepții în ceea ce privește femeia sa, soția sa. Da, există și o latură tristă a acestei povești de iubire sau, mai bine zis, ca în orice căsnicie, sunt și urcușuri dar și coborâșuri. Nu vă dau mai multe detalii. Vă las pe voi să descoperiți această frumoasă poveste de dragoste. Personal, am admirat-o pe Ensaf – femeia și soția – și o consider un exemplu de tărie, înțelepciune, perseverență și curaj.

Treptat, Raif se schimbă complet, își revizuiește atitudinea iar orizonturile sale devin mai largi și deschise către nou. Vine în contact cu persoane din diferite categorii sociale, atât bărbați cât și femei (jurnaliști, scriitori, artiști, ș.a), se implică în proiecte diverse, multe dintre ele având ca temă principală condiția femeii în societatea arabă. În scurt timp, Raif Badawi ajunge cunoscut și pe plan internațional, atrăgând tot mai mulți admiratori. Din păcate, va atrage și atenția celor care pun religia mai presus de orice și oricine, dar mai ales a poliției religioase.

“Poliția religioasă este organul clericilor și al cercurilor ultraconservatoare. Funcția sa de bază este să ghideze populația și să îi impună codul de conduită extrem de sever al wahhabismului. Există motive istorice pentru existența acestei instituții. Trebuie reținut că statul saudit a luat naștere dintr-o alianță între învățatul Muhammad ibn `Abd al- Wahhabismului și familia al- Saudită. Aceasta a fost încheiată pe vremea lui `Abd al-Wahhab, deci cu trei sute de ani în urmă, dar și-a menținut principiile de bază până azi.”

Nu pot să nu mă întreb – ca și Ensaf, de altfel – cum de oamenii, din ziua de azi, pot lua de bună sau ideală, percepția, gândirea unui om de acum sute de ani, fără să treci totul prin filtrul minții. Acest lucru este valabil pentru orice societate, indiferent de religia sa. Din nefericire, atunci când politicul și religia merg mână-n mână, efectele acestei “relații” sunt dăunătoare pentru cetățeni, ba chiar nimicitoare. Credința capătă alte conotații, politicul are alte scopuri, de aici și atâtea războaie, atâta ură și teroare.

“Cum se poate că un predicator mort de mai bine de două sute de ani să aibă încă atât de multă influență? Răspunsul este simplu: perpetua alianță făcută de el cu puterea politică a făcut posibil acest lucru. Sau poate ar trebui să se vorbească de o simbioză între cler și casa conducătoare al-Saud? Alianța a rezistat pentru că ambele părți aveau nevoie una de cealaltă și numai împreună puteau să-și mărească aria de influență.”

Datorită puterii depline pe care o are, poliția religioasă a putut să acționeze împotriva lui Raif, din toate direcțiile, ajungând chiar să inventeze acțiuni de care nici măcar nu se făcea vinovat, fabricând tot mai mult dosarul de fapte”ilicite”. De aici toate acuzațiile aduse și, implicit, condamnarea care va veni ca un trăznet: 10 ani de închisoare și 1000 de lovituri de bici!

Ce m-a șocat foarte tare nu este pedeapsa dată – deși mi se pare oribilă, absurdă și exagerată -, ci atitudinea familiilor lui Ensaf și Raif. Tatăl lui Raif este un monstru de om, un individ ce s-a folosit de religie doar pentru a se răzbuna pe fiul său și apoi pe fiica sa. Un alcoolic, un drogat, un “tată” ce și-a maltratat copiii fără nici o remușcare, pretinzând mai târziu susținerea lor financiară dar, totodată, supunere în fața lui. Cu alte cuvinte: tu îmi dai bani ori de câte ori doresc eu, dar tot tu te supui în fața mea, îmi dai ascultare în tot ceea ce spun. Știați că un părinte își poate trimite la închisoare copilul minor doar pentru că a făcut ceva ce contravine propriilor convingeri??? Vi s-a întâmplat vreodată să nu mai puteți gândi, să rămâneți “înțepeniți” în propriul trup, fără a ști ce să faceți? Mie, da!

“Mohammad Badawi și-a târât fiul la poliție și l-a acuzat de “neascultare a părinților” …..în Arabia Saudită este posibil ca părinții să își acuze copiii minori de nesupunere. Iar a fi “neascultător” trece drept o infracțiune gravă”.

Raif a ajuns într-o închisoare pentru copii. Gardienii l-au biciuit mai întâi. Asta avea să se mai întâmple de mai multe ori pe parcursul captivității.”

Răutatea tatălui nu are limite. După ani, revine cu aceleași gânduri atroce, dorind de data aceasta tutela celor trei copii ai lui Raif și Ensaf: Najwa, Miriam și Dodi.

Din fericire, Ensaf și copiii reușesc să obțină azil politic în Canada, unde vor începe o nouă viață, departe de teroarea din țară natală, cu speranța că, în viitorul apropiat, Raif – tatăl și soțul – va fi alături de ei.

Cartea este mai amplă, fără a fi plictisitoare. Prefer să nu dau multe detalii, în speranța că o veți citi. Evit să fac recomandări literare pentru că diferă gusturile de la om la om.

Totuși, dacă vă veți încumeta să citiți “Raif Badawi. Soțul meu, povestea noastră” nu veți regreta. Veți citi despre o întâmplare reală, dureroasă, dar și o frumoasă poveste de dragoste, doi oameni frumoși care și-au dorit doar să-și trăiască iubirea în liniste, alături de copiii lor.

La final, aș vrea să menționez că îmi doresc enorm să aflu că Raif Badawi a fost eliberat, că suferința sa nu a fost în van și a reușit să schimbe ceva, dacă nu în totalitate, măcar parțial.

Raif Badawi este eroul unei lumi, dar – pentru mine – Ensaf Haidar este eroina tuturor, este FEMEIA care nu s-a dat bătută, care a luat de la viață tot ce i-a fost dat, care a îndurat cu stoicism durerea, frica, lacrimile, care și-a păstrat speranța și și-a educat copiii în același spirit. Eroii sunt copiii, care de mici au învățat că trebuie să lupți pentru fericire, pentru viață, fără a fi necesar să faci rău.

“Cum se va sfârși lupta noastră nu știu. Că vrăjită, ascult știrile din țară, ceea ce mă aruncă într-un roller-coaster al emoțiilor. Când îmi dau speranță, când mă îndoiesc de ele. O să reușim eu și nenumărații susținători ai cauzei noastre din întreaga lume să-l salvăm pe iubitul meu soț? Sau va trebui să vedem într-o zi, copiii mei și cu mine, cum poliția din Jidda îl omoară în bătaie?

Un lucru este sigur: copiii mei și cu mine vom lupta pentru el până la ultima suflare.”

Mulțumim Editura Univers pentru exemplarul oferit spre recenzie

Cartea “Raif Badawi. Soțul meu, povestea noastră” de Ensaf Haidar și Andreea C. Hoffman poate fi achiziționată de pe edituraunivers.ro, libris.ro, elefant.ro, librarie.net, cartepedia.ro, carturesti.ro, dol.ro

Recenzii Editura Univers