Ratiune si simtire de Joanna Trollope, Editura Litera, Colectia Carti Romantice

Rațiune și simțire (Sense & Sensibility – 2013)

Val McDermid

Editura Litera / Lira

Colectia Carti Romantice

Seria The Austen Project

1. Rațiune și simțire – Sense & Sensibility – 2013 (de Joanna Trollope)

2. Mănăstirea Northanger – Northanger Abbey – 2014 (de Val McDermid) – prezentare carte

2. Emma – 2014 (de Alexander McCall Smith) – prezentare carte

John Dashwood i-a promis tatălui său aflat pe patul de moarte că va avea grijă de surorile sale vitrege. Dar soția lui, Fanny, are alte gânduri și nu dorește să împartă proprietatea recent moștenită cu fiicele lui Belle Dashwood. Așa că atunci când aceasta descinde la Norland Park împreună cu bona și cu planuri radicale de redecorare, cele trei fete ale familiei Dashwood, Elinor, Marianne și Margret, alături de mama lor, se trezesc brusc nevoite să plece din căminul sigur în care au trăit mare parte a vieții și să facă față greutăților fără tatăl lor, fără casă și fără bani.
Pe măsură ce încearcă să se împace cu noua viață în lipsa statutului asigurat de protecția numelui sau de confortul unei moșteniri, Elinor și Marianne se confruntă cu realitatea crudă a unei lumi în care dragostea recent descoperită și atitudinea oamenilor pot să se schimbe de la o zi la alta la fel de dramatic precum situația lor.

Cu ironie și umor, Joanna Trollope reimaginează RAȚIUNE ȘI SIMȚIRE de Jane Austen, într-o lumină nouă și modernă, îmbinând romantismul într-un roman al maturizării – surprinzător de ingenios despre ceea ce contează cu adevărat.
Pentru că, atunci când vine vorba despre dragoste, visuri și ambiții, unele lucruri nu se schimbă niciodată.

„Bănuia că, din nefericire, pur şi simplu nu era din fire făcută să creadă că nu mai conta nimic în lume în afara iubirii romantice. Oricât ar fi încercat, nu se putea convinge că lumea nu avea nici un rost fără iubire sau o viaţă fără un ban într-o mansardă însemna bucurie atâta timp cât exista iubire care să ţină loc de căldură sau mâncare.”

„Fusese minunat, încântător de gelos pe orice în ziua aceea. Ea ar fi vrut să cerceteze fiecare tablou şi covor, să exclame în faţa lambriurilor, intarsiilor şi decoraţiunilor din ghips, să-şi treacă mâinile peste scaune tapiţate cu catifea şi peste comode lustruite, dar el o oprise râzând, trăgând-o spre el, luându-i faţa în mâini, atingând-o, sărutând-o, împingând-o pe talmeş-balmeşul acela de perne de in şi de plăpumi mătăsoase de pe patul cel mare până când ea capitulase complet şi îl lăsase s-o cucerească.”

„-Ce şanse crezi că are? o întrebă.
Elinor se întoarse cu faţa la el, ca să poată să-l îmbrăţişeze şi să-şi aşeze obrazul pe pieptul său.
– Cred, zise ea, cu vocea uşor înăbuşită, că are şanse destule. Pentru Marianne nu există jumătăţi de măsură, cu atât mai mult în dragoste.
– Totul sau nimic.
– Da. Edward îşi puse şi el braţele în jurul ei şi-şi lăsă obrazul pe creştetul lui Elinor.
– Totul, zise el mulţumit. Totul. Mă mulţumesc cu asta.”