Recviem vesel pentru tata de Radu Paraschivescu, Editura Humanitas – recenzie

„Pe mama n-o mai am de aproape doi ani. Pe tata, de aproape patru. În apartamentul în care au locuit cincizeci şi trei de ani, din cei cincizeci şi şase cât au fost împreună, urlă liniştea. Apartamentul e gol, dar mobilat. Va fi scos la vânzare, golit, umplut la loc de un alt ocupant, transformat în amintire.

Mă ajută în vreun fel scrierea acestei cărţi?

Prea puţin. După trei-patru pagini, bănuiala devine certitudine: prezenţa tatei în carte nu-i suplineşte absenţa în carne şi oase.

Şi atunci, de ce o scriu?

Fiindcă nu pot să n-o fac.

«Prea puţin» e mai mult decât «deloc».

Ajutorul, mai cu seamă în vremurile astea, nu se refuză.

Iar Recviemul vesel e o carte pentru cititori şi un sprijin pentru mine.“ — RADU PARASCHIVESCU, aprilie 2020

„Cum să-ţi placă, domnule… ăștia?“ Sunt recunoscător serviciului de corectură şi întregii edituri Humanitas fiindcă nu mi-a eliminat cuvântul „ăştia“ din titlul povestirii. Aud că prin grădiniţe şi chiar în primele clase de şcoală se practică acest nou tip de prigoană. Copiii sunt învăţaţi că se spune „acesta“ şi „aceasta“, nici­de­cum „ăsta“ şi „asta“. Dan Spătaru a murit la timp. Altminteri, ar fi aflat de la castratorii limbii că a folosit un limbaj nepotrivit când i-a cântat ţărăncuţei „De data asta, măi fată, / Zi bogdaproste c-ai scăpat“…  — RADU PARASCHIVESCU

Deși domnul Radu Paraschivescu nu mai are nevoie de introducere fiind un cunoscut și apreciat editor de carte și jurnalist, recunosc că nu am fost tentată să îi citesc cărțile. De ce, acum, această schimbare? Fiind genul de cititor atras mai puțin de coperta unei cărți și mai mult de titlul acesteia, cartea de față mi-a trezit interesul tocmai datorită acestor cuvinte simple, dar cu o conotație profundă: „Recviem vesel pentru tata” .

Conform „Dicționarului explicativ al limbii române” cuvântul „recviem” înseamnă, în cultul romano-catolic, o slujbă religioasă de pomenire a celor plecați dintre noi, dar și „o compoziție corală cu orchestră, alcătuită din mai multe părți, scrisă pe textul liturgic al misei funebre”. Ținând cont de aceste definiții, exprimarea „recviem vesel” nu poate fi decât una metaforică după cum însuși autorul o spune de la început.

În romanul de față, autorul nu ne vorbește despre o compoziție corală sau despre o slujbă religioasă de pomenire a unei persoane decedate. Titlul luat în întregime reprezintă doar o evocare sau relatare a unor întâmplări reale, unele vesele, altele triste, din viața celor doi bărbați Paraschivescu – tatăl și fiul – sau cum o spune chiar Radu Paraschivescu „Recviem vesel pentru tata e o reverență postumă. Nu și solemnă.” 

După aproape patru ani de la despărțirea de tatăl său, plecat la Cele Sfinte, Radu Paraschivescu așterne pe hârtie nouă povestiri deosebite spuse într-o manieră șugubeață, dar și intensă. Cartea cuprinde o colecție de amintiri, evocate de către autor cu multă duioșie și însuflețire, din perioada copilăriei și a studenției sale, întâmplări ce ne ajută să cunoaștem o părticică din omul Radu Paraschivescu.

Timpul este atât de scurt încât nu ar trebui să îl risipim. Astfel, prin intermediul acestui roman, autorul fructifică perioada petrecută cu tatăl său, cel care i-a fost nu doar părinte, ci și prieten, partener de șotii, omul de la care a învățat ce înseamnă respectul, bunul simț, demnitatea, omenia și, nu în ultimul rând, „cât de mult contează să-ți vorbești bine limba”.

„Mi-l amintesc spunându-mi, nu o dată, că un om care își pierde onoarea își cedează trei sferturi din viață și că nu există demisie mai grea decât cea interioară.”

„Omul trăiește din nou prin copiii lui, prin copacii plantați și prin vorbele rostite” spune un proverb african. Aș zice că domnul Paraschivescu senior trăiește prin fiul său, Radu, prin educația oferită acestuia, prin cuvintele și povețele înțelepte date și vorbele dulci rostite de-a lungul vieții.

Ar fi multe de spus dar nu sunt eu în măsură să vorbesc. De la început și până la sfârșit, cartea transmite multă emoție, dar și durere. Poate nu aceasta a fost intenția autorului. Dar copilul din mine încă mai plânge după cei ce i-au fost părinți dragi, motiv pentru care lectura a fost dulce, dar și amară.

” – Durerea nu se deconstruiește, nu se explică, nu se compară cu altele sau cu a altora. N-o afișezi pentru compasiunea semenilor, n-o arăți ca pe o rană pe trupul tău viteaz. Nu te fălești cu ea. O trăiești în tine, cu tine.”

Recomand cu drag acest roman! Cu fiecare rând citit simți toată iubirea și căldura sufletească ce sălășluiesc în sânul familiei Paraschivescu, o familie frumoasă prin simplitate, modestie, cultură și înțelepciune.

„Mi-l amintesc scriind la birou, cu ceaiul alături și cu veioza luminându-i pagina din stânga.

Mi-l amintesc zâmbind la recitirea a ceva care-i place. (…)

Mi-l amintesc trecând într-un caiet o mulțime de lucruri pe care le pescuiește din cărți și care i se par memorabile. (…)

Mi-l amintesc lăudându-mi-l pe Cehov.”

Cartea Recviem vesel pentru tata de Radu Paraschivescu poate fi comandată de pe cartepedia.ro

Recenzii și prezentări cărți Editura Humanitas

Recenzii cărți autori români