Delicatese Literare
DIVERSE

Rivalități și prietenii celebre între scriitori de-a lungul timpului

Rivalități și prietenii celebre între scriitori de-a lungul timpului

De-a lungul timpului s-a întâmplat adesea ca între marii scriitori ce sunt contemporani să se nască rivalități acerbe, provocate fie de motive de ordin artistic, fie de motive mai lumești – invidie, gelozie, bani sau femei, publicul asistând șocat la manifestări de-a dreptul virulente. Nu au lipsit nici criticile de-a dreptul acide făcute de scriitori la adresa operelor unor alți scriitori, în ciuda faptului că acestea erau recunoscute de critici și cititori ca fiind adevărate capodopere.

De cealălaltă parte a monedei, există și numeroase exemple de prietenii solide între scriitori, care s-au susținut și potențat reciproc. De asemenea, mulți scriitori și-au exprimat opinii elogioase la adresa operelor altor confrați de breaslă, distribuindu-le noile apariții de cărți, susținându-i la lansări și făcându-le recenzii pozitive pe site-urile de specalitate.

Rivalități

1. Mihai Eminescu și Alexandru Macedonski

Este de notorietate rivalitatea dintre cei doi poeți.

Într-o însemnare dintr-un manuscris, Eminescu l-a ironizat dur pe rivalul său:

„Dac-ar exista o înaintare absolută în omenire — un spor real de puteri — atunci Homer ar trebui să fi fost un măgar şi Macedonski un geniu — pe când tocmai contrariul e adevărat.”

Macedonski s-a răzbunat scriind o epigramă în anul 1883, an în care Eminescu s-a îmbolnit grav, însă aceasta avea să se întoarcă ca un bumerang împotriva poetului de origine sârbă, acesta fiind exilat nu numai de societate, ci și de întreaga lume literară, nemaifiind publicat nicăieri.

„Un X… pretins poet-acum 
S-a dus pe cel mai jalnic drum… 
L-aş plânge dacă-n balamuc 
Destinul lui n-ar fi mai bun, 
Căci până ieri a fost năuc 
Şi nu e azi decât nebun”.

Sursa: Adevărul

2. Garcia Marquez și Mario Vargas Llosa

Unul dintre cele mai cunoscute conflicte între scriitori este cel dintre Gabriel Garcia Marquez și Mario Vargas Llosa. Astfel, în 1976, în timp ce participau la premiera unui film, Marquez i-a dat un pumn lui Llosa în văzul tuturor, aparent fără motiv. Gestul a stupefiat opinia publică, întrucât se știa că cei doi erau prieteni foarte buni de aproape zece ani și aveau o relație apropiată, Marquez fiind chiar nașul fiului lui Mario Vargas Llosa.

O perioadă s-a crezut că cearta dintre cei doi mari scriitori sud-americani ar fi pornit de la motive politice, dar ulterior au apărut alte speculații. După ce Vargas Llosa își părăsise soția, Patricia, pentru o stewardesă, aceasta a mers să ceară ajutorul lui Marquez, bunul prieten al soțului ei. Se pare că Marquez ar fi sfătuit-o pe Patricia să divorțeze de Llosa, ba, mai mult, ar fi consolat-o cu mai mult decât niște vorbe…

Cei doi scriitori au refuzat să vorbească despre disputa dintre ei și nu au făcut nicio declarație în această privință. (Sursa: Historia)

3. Ernest Hemingway și F. Scott Fitzgerald

Doi dintre cei mai cunoscuți scriitori americani ai perioadei interbelice, Ernest Hemingway și F. Scott Fitzgerald, au avut, la rândul lor, o relație complicată. Începută ca o prietenie, relația dintre ei a fost distrusă de gelozie, alcool și bani, ajungând la o rivalitate ce este deja faimoasă.

Când Hemingway și Fitzgerald s-au cunoscut în 1925, acesta din urmă tocmai publicase Marele Gatsby, care îi adusese un succes instantaneu. Hemingway, în schimb, era la acea vreme încă un scriitor relativ necunoscut. Deși cei doi au legat rapid o prietenie, relația lor s-a deteriorat în scurt timp, întrucât Hemingway nu aprecia stilul de viață petrecăreț al lui Fitzgerald.

4. Tolstoi și Turgheniev

Doi dintre cei mai mari scriitori ai literaturii ruse au trecut de la admiraţia şi susţinerea reciprocă la o ceartă acerbă, ajungând chiar în pragul unui duel.

Deși Turgheniev admira fără rezerve stilul lui Tolstoi, iar Tolstoi aprecia uşurinţa cu care scria Turgheniev, cei doi aveau adesea conflicte de idei pe teme literare.

Cea care avea să inflameze relația celor doi scriitori a fost Maria, sora mai mică a lui Tolstoi. Aceasta, proaspăt divorţată, se îndrăgostise de Turgheniev, care însă nici nu dorea să audă de căsătorie. Tolstoi şi-a ieşit din fire şi l-a provocat la duel pe Turgheniev. Timp de șaptesprezece ani cei doi scriitori nu şi-au mai vorbit, până când Tolstoi i-a scris lui Turgheniev o scrisoare prin care îşi cerea scuze.

5. Marin Preda și Eugen Barbu

Nuanțele rivalității dintre Marin Preda și Eugen Barbu au fost foarte bine surprinse de scriitorul Șerban Tomșa:

„Să-i luăm, de pildă, pe Marin Preda şi Eugen Barbu. Ei reprezentau tipul de scriitor-prizonier al propriei modalităţi de a scrie: Preda în mai mare măsură decât Barbu – fin degustător de poezie şi specialist în Mateiu Caragiale. Problema era că fiecare dintre cei doi se considera singurul scriitor cu adevărat important şi avea pretenţia să fie elogiat în cor, de toată lumea, iar când celălalt era lăudat de critici, se făcea negru de supărare şi începea să arunce cu zoaie în adversarul care îi fura gloria literară. Situaţia cu pricina i-a prilejuit unui critic o observaţie amuzantă: «Scriitorul român vrea să fie singur în literatură». Confruntarea cu iz de scandal şi de intoleranţă dintre posesorii a două viziuni artistice total diferite, Preda şi Barbu, era, desigur, dovada lipsei de maturitate a  literaturii noastre. E adevărat că la noi nici nu merge să umblăm cu jumătăţi de măsură. Scriitorul luat în discuţie este făcut geniu sau este desfiinţat. Uneori nici autorii nu suportă comentariile nuanţate: vor să li se ridice osanale în mod necondiţionat”.

Critici acide

Istoria literaturii universale abundă în comentarii acide pe care scriitori celebri le-au făcut cu privire la operele altora.

Criticile lui Mark Twain la adresa lui Jane Austen te lasă pur și simplu mască:

„De fiecare dată când citesc <<Mândrie și prejudecată>>, vreau să o dezgrop şi să îi lovesc craniul cu propria ei tibie”.

Austen nu era singurul scriitor detestat de Twain, alături de aceasta regăsindu-se şi alţii, precum T.S. Eliot sau Edgard Allan Poe. Totuşi, spre exemplu, despre acesta din urmă, spunea că l-ar fi putut citi, „pe salariu”, dar nu şi pe scriitoarea engleză, căreia îi scria adesea greşit numele – Austin – şi pe care o considera „imposibilă”.

„Vreau adesea să o critic pe Jane Austen, dar cărţile ei mă enervează atât de mult încât nu pot să-mi ascund furia faţă de cititor; şi deci, trebuie să mă opresc de fiecare dată când încep… Mi se pare un mare păcat că i s-a permis să moară de moarte naturală”, scria Twain, citat de Gladys Carmen Bellamy, în volumul ”Mark Twain as a Literary Artist”.  (Sursa: Adevărul)

În ciuda virulenței lui Mark Twain la adresa lui Jane Austen, amândoi se află printre autorii noștri preferați, recomandându-i în mai multe din topurile noastre.

Pe buzzfeed.com puteți citi o listă de nu mai puțin de 30 de scriitori celebri, care nu au scăpat de tirul nemilos al criticilor extrem de acide ale confraților de breaslă. Printre cei ”desființați” se numără nume grele ale literaturii universale: Truman Capote, Saul Bellow, Mark Twain, Ernest Hemingway, William Faulkner, Marcel Proust, James Joyce, Edgar Allan Poe, William Shakespeare, Jane Austen, Alexander Pope, Ezra Pound, J.K. Rowling, Miguel de Cervantes, George Orwell, Honoré de Balzac, Virginia Woolf, Agatha Christie.

Despre tensiunile care există în lumea literară contemporană a relatat și Mircea Cărtărescu în ”Frumoasele străine”:

”În lumea literară ți se iartă până la urmă aproape orice: lipsa de talent, ticăloșia, ipocrizia, lașitatea. Ele sunt socotite păcate omenești și sunt privite cu toleranță. Ceea ce nu ți se iartă niciodată, cu nici un preț, este succesul.”

”În lumea literară nu contează ce ești sau ce faci, ci felul în care apari în ochii altora.”

”Mediocrii sunt marii câștigători la capitolul imagine.”

”Confrații nu-și permit niciodată să-i laude pe cei mai buni dintre ei, sau măcar pe cei egali.”

 

Prietenii

1. Mihai Eminescu și Ion Creangă

Prietenia dintre Creangă şi Eminescu este legendară.

Între cei doi a existat un magnetism imediat. Din câteva cuvinte şi doar puţine întâlniri s-a născut o prietenie trainică. Eminescu era atras de veselia şi înţelepciunea populară a fostului diacon, iar Creangă de inteligenţa şi cultura poetului botoşănean. Dincolo de imaginea idilică oferită de cinematografie sau de scrierile cu caracter idealist din perioada comunistă, prietenia lui Creangă şi Eminescu nu s-a consumat doar la pupitrul de scris, la întâlnirile Junimii sau în lumea ideilor. Din contră, celor doi prieteni le plăcea să trăiască viaţa la cote maxime. Le plăcea să bată crâşmele, să petreacă cu vin mult şi pastramă şi, culmea, fugeau de localurile ”boiereşti” ale junimiştilor. Se pare că în crâşmă s-a legat prietenia lor şi tot prin bodegile Iaşiului Eminescu i-ar fi descoperit lui Creangă talentul. (Sursa: Adevărul)

2. Ioan Slavici și Mihai Eminescu

Ioan Slavici şi Mihai Eminescu au fost pentru o bună perioadă de timp prieteni nedespărţiţi. Deşi complet diferiţi, cei doi s-au înţeles atât de bine încât au ajuns să locuiască sub acelaşi acoperiş. Slavici a fost unul dintre cei mai mari admiratori ai poetului nepereche şi cel care a lăsat posterităţii date preţioase în ”Amintiri” despre omul Eminescu, pe care l-a considerat un bun prieten.

Ioan Slavici era fascinat de felul în care citea prietenul său. Eminescu citea cu o repeziciune uimitoare, nu cuvânt cu cuvânt, ci cuprinzând cu privirea fraze întregi deodată. Nu îi plăcea să frecventeze bibiliotecile publice, ci să citească în tihna locuinţei sale studenţeşti.

Eminescu, care la vremea respectivă traducea din Kant, a fost cel care l-a ghidat pe Slavici în lecturarea marilor filosofi. (Sursa: Adevărul)

3. Harper Lee și Truman Capote

Harper Lee a fost prietenă aproape toată viața cu scriitorul Truman Capote, copilul precoce și teribil al literaturii americane. Au fost vecini în copilărie, când Truman venea în vacanță la rudele din Monroeville. Tatăl lui Harper le-a cumpărat celor doi o mașină de scris și aceștia își petreceau timpul inventând povești pe care apoi și le dictau unul altuia. Harper l-a însoțit pe Truman timp de patru ani prin Kansas, când au cules date referitoare la procesul crimă ce a inspirat romanul de debut al lui Capote, In Cold Blood.

4. Charles Dickens și Wilkie Collins

Cei doi scriitori celebri s-au împrietenit în anul 1851, când Charles Dickens era deja un nume consacrat în lumea literară. Wilkie Collins și-a început cariera sub îndrumarea lui Dickens, cei doi colaborând pentru mai multe piese de teatru și lucrări literare.

5. D.H. Lawrence și Katherine Mansfield

Doi scriitori care au murit din păcate prea tineri, Lawrence și Mansfield, au format o frumoasă prietenie în ultimii ani de viață ai ei. Cei doi s-au sprijinit ferm unul pe celălalt, iar Lawrence a creat chiar un personaj (Gudrun) inspirat de caracterul lui Mansfield în romanul său Women in Love.

Puteți citi și alte exemple de prietenii celebre între scriitori pe huffingtonpost.com.

Elogii și recunoștință

Sunt nenumărate exemple de scriitori care au apreciat pozitiv opera altor scriitori, părerile acestora fiind adesea preluate pe coperta a patra a cărții la care se face referire.

Câteva exemple:

Jude Deveraux despre Pamela Morsi”I-am citit toate romanele și i-am savurat fiecare cuvânt”

Samantha Young despre Seria Lux a lui Jennifer L. Armentrout: ”O serie care nu trebuie ratată!

Jill Santopolo despre O zi de decembrie de Josie Silver: „Josie Silver scrie cu o căldură atât de palpabilă, încât personajele ei îți intră în suflet și rămân acolo mult timp după ce ai închis cartea.“

Mia Sheridan despre Dulcea eliberare de Jamie McGuire: ”Amestecul perfect de senzualitate, adrenalină și tandrețe.”

– Liviu Antonesei despre Adrian Onciu (Cu mâinile legate): „Un maestru al thrillerului românesc.”

– Cosmin Perța despre Doina Roman (Prea mulți zei pentru un deșert): ”Doina Roman este un exemplu clar de autor român care reușește să spargă granițele dintre literaturi. <<Prea mulți zei pentru un deșert>> este o carte care, sunt convins, va influența istoria SF&F românească.”

– Denis Dinulescu despre Julia Kalman (Antimemoriile unei muze): ”Se poate spune că, pentru Julia Kalman, fantasticul și ascuțitul său spirit de observație se întemeiază pe o predilecție spre ambiguitate, pe o tentație de a-și exorciza imaginea creatoare. Nu este mai puțin adevărat că, după lectura acestei cărți sclipitoare, inteligentă, ești tentat să folosești mai multe sugestii decât oferă însuși textul.<<Antimemoriile unei muze>> anunță apariția unui mare scriitor.” 

Am remarcat și modul elegant în care mai mulți autori și-au exprimat recunoștința față de sfaturile și încurajările primite de la alți autori.

Astfel, la sfârșitul cărții Sărutul unui înger, Susan Elizabeth Phillips a adăugat un paragraf de mulțumiri, în care a scris, printre altele: ”Îi datorez o deosebită recunoștință lui Jill Barnett, a cărei critică atentă asupra acestei cărți m-a salvat de la nebunie.”

Aceleiași Jill Barnett, precum și altor scriitori, le-a mulțumit și Kristin Hannah la sfârșitul cărții Un nou început: ”Mulțumiri lui Jill Marie Landis și lui Jill Barnett, care m-au încurajat când am avut cea mai mare nevoie; lui Ann Patty, care m-a învățat să am încredere în mine; lui Andrea Cirillo și lui Megan Chance, care îmi sunt mereu alături; și lui Kim Fosk, care a crezut de la bun început în această poveste și în plasarea ei în Alaska, și căreia nu i-a fost niciodată teamă să mă susțină în acest demers.”

Jamie McGuire le-a mulțumit și ea, la rândul ei, unor prietene autoare la sfârșitul cărții Dulcea eliberare: ”Autoarelor Teresa Mummert, Abbi Glines și Colleen Hoover, care îmi permit pauze de respiro în care să sărbătoresc și să pun întrebări stupide și aleatorii – sunteți pământul pe care calc și aș fi rătăcită fără voi.

📖

Dincolo de rivalități și prietenii, de critici și aprecieri, calitatea operei unui scriitor se recomandă în final doar prin ea însăși.

În limita timpului nostru liber, noi vom recomanda, așa cum am procedat și până acum, cărțile care ne-au impresionat, scrise de autori clasici sau contemporani, străini sau români, întrucât dorim să împărtășim și cu ceilalți plăcerea lecturii, care nouă ne-a oferit minunate clipe de relaxare.

Lectura este o formă a fericirii. Ultima la care vom renunţa.” (Fernando Savater)

25 Comments

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *