Să nu mă minți de Freida McFadden, Editura Bookzone – recenzie

Autoare de bestsellere Amazon, USA Today și Publisher’s Weekly, cu 27 de cărți lansate, traduse în peste 30 de limbi, Freida McFadden jonglează cu thrillerele psihologice și romanele medicale, fiind la bază doctor specializat în leziuni cerebrale. Freida locuiește cu soțul și pisica ei neagră într-o casă veche, cu vedere la ocean, desprinsă parcă dintr-un film de groază.

După seria-fenomen „Menajera”, regina thrillerelor psihologice, Freida McFadden, a creat un nou roman pline de suspans, pe mai multe straturi și cu întorsături de situații care îți țin mintea într-un vârtej permanent al presupunerilor.

Descoperă romanul perfect pentru o cursă plină de adrenalină. Tulburător, captivant și delicios de sinistru – îl citești cu sufletul la gură până ajungi la finalul șocant.

Crezi că știi cum se termină? Mai gândește-te o dată.

Orice ființă umană este capabilă de fapte îngrozitoare dacă este presată suficient să le comită.

Proaspăt căsătoriți, Tricia și Ethan caută casa visurilor lor. Când aceștia vizitează conacul izolat odinioară a aparținut doctoriței Adrienne Hale, o psihiatră renumită care a dispărut cu ani în urmă, o furtună violentă de zăpadă îi blochează în casă, fără nicio șansă de a mai pleca până la încetarea viscolului.

În căutarea unei cărți care să-i alunge plictiseala până la domolirea furtunii, Tricia descoperă o cameră secretă, în care se află înregistrări audio de la fiecare pacient pe care dr. Hale l-a intervievat vreodată. Pe măsură ce ascultă casetele, Tricia descoperă lanțul de evenimente terifiante care au dus la dispariția misterioasă a femeii.

Tânăra ascultă casetele una câte una, până târziu în noapte. Cu fiecare dintre ele, încă o piesă șocantă a puzzle-ului este așezată la locul său, iar rețeaua de minciuni țesută de Adrienne Hale se dezvăluie încet-încet.

Apoi, Tricia ajunge la caseta finală.

Aceea care dezvăluie întregul și înfricoșătorul adevăr.

„Să nu mă minți” este romanul perfect pentru o cursă plină de adrenalină! Am fost atras de poveste chiar de la început și am citit cu sufletul la gură până la finalul șocant. Tulburător, captivant și delicios de sinistru – acesta este un roman pe care cititorii îl vor devora dintr-o bucată.” – Karen McQuestion, autoarea bestsellerului The Moonlight Child

„Nu începeți o carte de Freida McFadden noaptea târziu. Nu veți putea să o lăsați din mână!”― Natalie Barelli, autoarea bestseller-ului Unforgivable

”Încă o dată, Freida McFadden a creat un thriller minunat, cu revelații majore care te vor ține în priză. Ține-te bine de ceva pentru că îți va smulge covorul de sub picioare!” – Caffeine Read Repeat

”Am rămas absolut uluită și într-o stare de șoc!” – Carrie White Shields, Influencer pe Instagram

”Este cu adevărat definiția imposibilității de a lăsa o carte din mână. Aș fi citit-o într-o singură zi, dacă nu aș fi fost la muncă. Când s-a răsturnat povestea, am rămas fără cuvinte, mi-am dus mâinile la față și am izbucnit în râs.” – Natalie Rampling, Curling Up With a Coffee and a Kindle

”Wow! Una dintre cărțile mele preferat de la Freida! Răsturnările de situație: NU le-am anticipat deloc. Atât de bună a fost! Am fost atât de intrigată la fiecare întoarcere de pagină!” – Graciously

Fragment din carte

„Un trosnet. Venind din biroul lui Dr. Hale. Îl aude și Ethan. Se ridică în capul oaselor, cu tot trupul încordat. De când am ajuns aici, a negat permanent, spunând că-mi imaginez eu lucruri, dar acum știe că am avut dreptate. Mai este cineva aici, în casă. Este cineva în biroul lui Dr. Hale. Ori asta, ori cadavrul a revenit la viață.”

Să nu mă minți de Freida McFadden este un thriller deosebit de alert și captivant, plin de mister și cu accente horror pe alocuri.

Capitolele cărții alternează pe două planuri – prezent și trecut -, fiind scrise la persoana întâi din perspectiva lui  Tricia și a Dr. Adrienne Hale.

În firul din prezent, facem cunoștință cu un cuplu proaspăt căsătorit, Tricia și Ethan, care erau în căutarea casei visurilor lor. O reședință ce aparținuse unei psihiatre celebre, Adrienne Hale, dispărută în mod misterios în urmă cu trei ani, părea exact ceea ce își doreau.

Vizionarea casei se transformă însă într-o atmosferă de coșmar. Un viscol puternic îi izolează pe cei doi soți de restul lumii, agentul imobiliar nu a apărut, cel mai probabil fiind împiedicată de furtuna puternică, iar în casă se aud zgomote suspecte.

Tricia descoperă din întâmplare o încăpere secretă, în care Dr. Adrienne Hale își păstra casetele înregistrate în timpul ședințelor cu pacienții săi. Mânată de curiozitate, Tricia începe să asculte, în secret față de Ethan, mai multe ședințe cu câțiva pacienți ai Dr. Adrienne Hale – E.J., un tânăr psihopat incapabil să se încadreze în societate și să-și găsească un loc de muncă; P.L., o tânără ce trecuse printr-o experiență traumatizantă, logodnicul ei și două prietene fiind omorâte de un bărbat ce rămăsese neidentificat în timp ce se aflau într-o vacanță la munte, ea scăpând ca prin minune doar cu o rană superficială; Gail, o femeie ce suferea de mania persecuției, având impresia nu numai că fiul ei vrea să o omoare pentru a încasa asigurarea de viață, ci și poștașul sau alți vecini. Deși la prima vedere se părea că toate aceste cazuri sunt disparate, vom vedea la final că se unesc printr-o conexiune neașteptată.

Exista și o casetă înregistrată și cu Luke, logodnicul lui Adrienne, un specialist în IT ce fusese considerat principalul suspect în cazul dispariției acesteia, fiind anchetat de poliție luni în șir. Deși nu se găsise nicio dovadă concretă, reputația lui Luke fusese distrusă iremediabil, își pierduse locul de muncă, nereușind să se mai angajeze ulterior.

Pe firul din trecut, asistăm la teroarea lui Adrienne, care era șantajată de E.J., ce reușise să o filmeze într-o postură cu totul compromițătoare, în timp ce tăia cauciucurile unei mașini, furioasă că șoferul acesteia îi luase locul de parcare, în timp ce ea se grăbea să ajungă la o clinică unde făcea muncă pro-bono.

Știind stilul autoarei, mă așteptam ca lucrurile să nu fie ceea ce par la prima vedere, însă răsturnarea de situație m-a năucit de-a dreptul. După primul moment de uluială, m-am simțit păcălită, dar nu o păcăleală corectă.

Cred că nu numai eu am căzut în capcana întinsă de autoare cu E.J., întrucât toate indiciile păreau să conducă la o anumită concluzie. Când acea concluzie s-a dovedit a fi eronată, am revizuit în minte toate indiciile de până atunci și am avut senzația că ceva nu se prea leagă.

În primul rând, mi s-a părut neverosimil ca cineva să nu se îngrijoreze ca, într-o reședință pustie, să se stingă de la sine o lumină aprinsă la etaj, să nu i se pară ciudat că existau urme recente de pantofi bărbătești în praful din living, că frigiderul era proaspăt aprovizionat, deși se presupunea că reședința era abandonată de trei ani de zile, că se auzeau zgomote nefirești sau că tabloul pe care îl dăduseră jos și îl întorseseră cu fața la perete apăruse la loc în mod misterios.

În al doilea rând, este de domeniul hazardului ca cineva să găsească o încăpere secretă, punând mâna exact pe cartea care deschidea acea încăpere, sau să găsească ascunzătoarea secretă de sub podea, călcând fix pe bucata ce suna a gol, în condițiile în care o mulțime de polițiști percheziționaseră casa amănunțit.

În al treilea rând, când citesc o carte scrisă la persoana întâi, mă aștept ca acelea să fie gândurile respectivului personaj. Sunt conștientă că pot fi mințită prin omisiune, însă în acest caz consider că am fost mințită direct. Este puțin probabil ca acelea să fi fost gândurile reale ale acelui personaj. Aș da prea multe spoilere dacă aș da mai multe exemple concrete.

În ultimul rând, finalul m-a bulversat, lăsându-mă cu sentimente amestecate. Trebuie să recunosc că mie îmi plac cărțile în care dreptatea se înfăptuiește, într-un fel sau altul. Este unul dintre motivele pentru care mi-au plăcut mult cărțile din seria Menajera: Menajera, Secretul menajerei, Menajera e cu ochii pe tine.

În schimb, în acest caz, un personaj malefic a scăpat basma curată cu toate crimele pe care le-a înfăptuit, multe dintre victimele sale fiind complet nevinovate, toate planurile mergându-i șnur. Unde mai punem la socoteală că, în epilogul cărții, a luat deja în considerare o nouă crimă înfăptuită cu sânge rece, în caz că sesiza cea mai mică amenințare să fie deconspirat.

”Singurul mod în care doi oameni pot păstra un secret este ca unul dintre ei să dispară. De tot…”