Sărutul trădării de Mary E. Pearson, Editura Leda Edge – recenzie

Sărutul trădării (The Kiss of Deception – 2014)

Mary E. Pearson

Editura Leda Edge

An apariție: 2019

Traducerea: Ionel Ghiragosian

Primul volum din Cronicile Celor Rămași –The Remnant Chronicles Series

1. Sărutul trădării – The Kiss of Deception – 2014

2. The Heart of Betrayal – 2015

3. The Beauty of Darkness – 2016

O PRINȚESĂ TREBUIE SĂ ÎȘI GĂSEASCĂ LOCUL ÎNTR-O LUME RENĂSCUTĂ.

În vremuri în care tradiția și datoria sunt mai presus de orice, prințesa Lia duce o viață în care surprizele și dragostea nu își au locul. Prima Fiică din Casa Morrighan nu se poate împăca însă cu soarta, așa că hotărăște să fugă de acasă chiar înainte de încheierea unei alianțe matrimoniale care ar trebui să asigure pacea la hotare. Împreună cu prietena ei cea mai bună, Lia își găsește adăpost într-un orășel pescăresc unde se crede în siguranță. Inima fugarei începe să bată mai tare atunci când întâlnește doi tineri misterioși. Habar nu are Lia că unul dintre ei este prințul pe care l-a disprețuit, iar celălalt, un asasin plătit să o ucidă. Minciunile se înlănțuie, secretele se dezvăluie și, pentru prima oară în viață, prințesa nu știe ce cale să aleagă.

„O scriitură desăvârșită și personaje complexe. Cititorii se vor trezi prinși într-o veritabilă pânză de păianjen a minciunilor. O lectură cu adevărat captivantă. Nu am putut să las cartea din mână.” ROBIN LAFEVERS

„Este genul de roman care îmi place: o tulburătoare poveste despre magie și crimă, trădare și iubire, plasată într-un peisaj fantastic.” CINDA WILLIAMS CHIMA

„Mister, dragoste, trădare și izbăvire!” CHICAGO TRIBUNE

Cu o copertă foarte frumoasă și un sinopsis interesant, cartea Sărutul trădării de Mary E. Pearson mi-a atras atenția de cum a apărut la Editura Corint. Recunosc, am tras cu ochiul și la cotația de pe goodreads, căci la un rating semnificativ, pot să-mi fac o părere despre cum a prins cartea respectivă la public, iar o cotație de peste 4 steluțe atrage atenția! De asemenea, îmi plac cărțile care au la început harta ținuturilor în care ne poartă povestea, cum este cazul și aici.

E o poveste fantasy young adult, dar filonul supranatural nu e foarte pregnant în carte. Lia, ca Primă Fiică, ar trebui să aibă un har, o înzestrare aparte, însă atingerea magiei la ea nu s-a făcut simțită… încă. Întâlnim în carte ritualuri, rugăciuni, legende.

Este foarte frumos scrisă, locurile în care e petrece acțiunea sunt minunat descrise, iar personajele sunt bine conturate, departe de a fi perfecte, dar credibile. Cartea e scrisă la persoana întâi din perspectiva personajului feminin, Lia, alternând cu capitole scrise la persoana întâi din perspectiva celor două personaje masculine principale, Rafe și Kaden.

Lia, pe numele ei întreg Arabella Celestine Idris Jezelia, e o tânără și frumoasă prințesă, dar oarecum atipică. Nu este o răsfățată și nici foarte preocupată de rochii și baluri. Nu este superficială, dar în același timp nu e nici dornică să-și asume obligațiile impuse de statutul de Primă Fiică a Casei Morrighan, astfel încât, atunci când e pe punctul de a onora un aranjament de căsătorie care ar fi adus o alianță mai mult decât necesară Casei Regale din care făcea parte, în condițiile în care războiul bătea la ușă, ea fuge, și asta chiar în ziua nunții! Nu îl cunoștea pe viitorul mire, nu îl văzuse niciodată, nu știa nimic despre el, nici cum arată, nici ce vârstă are. Încercase să afle, trimițându-i un bilet, care suna așa:

”Mi-ar plăcea să te examinez înainte de ziua nunții.”

Dar nu primise nici un răspuns.

Având-o alături doar pe Pauline, camerista, dar și prietena ei, se aventurează în necunoscut spre ținutul natal al lui Pauline – Terravin, un sat pescăresc, idilic.

 – De azi înainte nu mai sunt Alteță. Acea parte din viața mea a dispărut pentru totdeauna. Acum sunt doar Lia. Înțelegi, Pauline?

Hotărâtă să se adapteze noii ei vieți, conștientă că va fi căutată și chiar vânată, acceptă să fie chelneriță la cârciuma din sat, ținută de mătușa lui Pauline, considerând că astfel este foarte bine ascunsă și deghizată. Doar că nu era chiar așa…

Când la cârciumă își fac apariția doi călători, tineri și atrăgători, Lia nu bănuiește nici o clipă că unul era cel care trebuia să-i devină soț, iar celălalt, un asasin din Venda, un ținut rival populat de barbari, trimis ca s-o ucidă. Și nu doar că nu bănuiește nimic, dar chiar se simte atrasă de amândoi.

Urmărim în continuare interacțiunea celor doi ”rivali”, ca și interacțiunea Liei cu fiecare dintre acestia. După cum am mai spus și altă dată, nu-mi place când o poveste alunecă spre conturarea unui triunghi amoros și, deși nu se pune accentul pe romantism sau pe crearea unei legături  aparte cu vreunul din cei doi, nu am apreciat în mod deosebit această latură a poveștii.

Prima mea întâlnire cu Rafe fusese una care lăsa loc la interpretări, iar eu nu mă îndrăgostisem la prima vedere, cum pățise Walther când o văzuse pe Greta, iar Rafe cu siguranță nu îmi făcuse curte cu vorbe dulci, așa cum procedase Mikael cu Pauline. Dar poate că asta nu însemna că sentimentul era mai puțin curat. Poate că erau o sută de moduri diferite de a te îndrăgosti.

E frumos descrisă viața în micuța comunitate  pescărească, sărbătorile cu obiceiurile și jocurile lor, la care iau parte și eroii noștri. Un personaj de care mi-a plăcut este Pauline, o prietenă adevărată, care la rândul ei trece printr-o situație dificilă, descoperind că e gravidă, iar iubitul ei, Mikael, a dispărut din peisaj. Cum anume, veți descoperi singuri.

Însă nu doar Rafe – prințul, și Kaden – asasinul, i-au dat de urmă Liei, ci și fratele ei mai mare, Walther, care i-a adus vești îngrijorătoare de acasă. În lumina celor aflate, Lia își reconsideră opțiunile și decide să se întoarcă acasă și să facă facă față obligațiilor de Primă Fiică. Prea târziu, după cum vom vedea. Pornește pe drumul de întoarcere însoțită de Pauline, dar nu ajunge prea departe, căci este răpită și sechestrată de Kaden. Nu putuse s-o omoare, dar nici nu-i putea permite să ajungă înapoi la Casa Morrighan, căci el, ca trimis al Komizarului Regatului Venda, trebuia să împiedice formarea alianței între Casa Morrighan și Casa Dalbreck. Mai mult, dacă aceste două Regate erau învrăjbite, cum erau acum în urma fugii Liei în ziua nunții, Regatul Venda le va putea cuceri.

Partea a doua a cărții e mult mai palpitantă, ritmul acțiunii e mult mai alert. Lia e luată prizonieră și escortată cu forța de Kaden și tovarășii lui care așteptaseră în apropiere, un grup de sălbatici, putem spune, după felul în care se purtau, brutali și necizelați.

Traversăm ținuturi ostile, cum este Orașul Magiei Negre, avem parte de peripeții și situații foarte dramatice. Am putut urmări drumul lor spre Venda cu ajutorul hărții de la începutul cărții.

– Nu te amăgi, Kaden! Nu trăiești nici măcar o viață. Ești un asasin. Te hrănești cu nefericirea altora și răpești vieți care nu îți aparțin. (…)

– Te rog să mănânci! a spus el încet. Ai nevoie de putere. S-a aplecat și a scos cuțitul din carne, lăsând bucata de șarpe pe piatră, apoi a plecat.

M-am uitat la carne. Uram că avea dreptate. Chiar aveam nevoie de putere. Aveam să mânânc șarpele, chiar dacă m-aș fi înecat cu fiecare înghițitură.

Un episod foarte pitoresc și interesant este cel în care se întâlnesc cu o tabără de nomazi, asemănătoare șatrelor de țigani de la noi, și poposesc câteva zile alături de aceștia.

Kaden a venit lângă mine.

– Este o tabără a vagabonzilor.

Nu mai văzusem una, dar auzisem de căruțele colorate cărora li se spunea carvachis, de corturile făcute din țesături, bucăți de material care le stârnea imaginația, de clopotele de sticlă colorată care atârnau de căruțe, de coamele cu mărgele ale cailor lor, de hainele strălucitoare împodobite cu bănuți de cupru sau argint bătut cu ciocanul și de obiceiurile misterioase, care nu aveau legi sau hotare.

Poate vă întrebați ce face Rafe în acest timp. Ei bine, el a luat urma Liei și, conștient de primejdia în care se află aceasta, e disperat să o ajungă din urmă și să o salveze înainte de a intra în Venda!

Ce ne rezervă în continuare povestea, vă las să descoperiți singuri, vă spun doar că finalul ne pune pe jar, deschizând calea spre volumul următor și menținându-ne curiozitatea la cote maxime.

Vântul s-a rotit între noi, aruncându-ne ceață pe chipuri. Șoptind. În cel mai îndepărtat colț… Te voi găsi.

Contururile lumii parcă s-au încețoșat , așa că mi-am șters ochii. Dar măcar atât știam. Venise. Era aici.

Și poate că, pentru o clipă, a fost singurul adevăr de care am avut nevoie.

Un captivant și foarte frumos volum deschizător de serie, pe care îl recomand iubitorilor genului.

Cărţile colecţiei Leda Edge pot fi comandate de pe libris.ro, edituracorint.ro, carturesti.ro, cartepedia.ro, elefant.ro, librarie.net

Recenzii și prezentări cărți Editura Leda Edge