Scrisori din insula Guernsey de Mary Ann Shaffer si Annie Barrows, Editura Nemira – recenzie

Scrisori din insula Guernsey

Mary Ann Shaffer și Annie Barrows

Editura Nemira

Colecția Damen Tango

An apariție: 2018

Număr pagini: 304

Titlu original: The Guernsey Literary and Potato Peel Pie Society

Traducere: Ruxandra Toma

Mary Ann Shaffer (1934–2008), a fost editor, dar a lucrat si ca bibliotecar si librar. Acesta este primul roman pe care l-a scris ca autoare americană, dar care a apărut după moartea ei. Annie Barrows este autoarea seriei pentru copii ”Ivy and Bean”, precum si a volumului The Magic Half. Locuiește în nordul Californiei. În 2016 a publicat romanul ”The Truth According to Us”, bestseller New York Times.

Scrisori din insula Guernsey de Mary Ann Shaffer si Annie Barrows - un dar pentru cititorii pasionați, o întoarcere nostalgică în lumea îndrăgită a lui Shakespeare, a lui Jane Austen sau a surorilor Brontë.

În ianuarie 1946, într-o Londră care abia iese din umbra celui de-Al Doilea Razboi Mondial, Juliet Ashton caută un subiect pentru noua ei carte. Cine s-ar fi gândit că îl va găsi în scrisoarea unui bărbat necunoscut, de pe insula Guernsey? Cei doi încep un fascinant schimb de scrisori despre lumea excentrică în care trăiește bărbatul misterios.

Pentru a scăpa de tragedia ocupației germane, bărbatul și prietenii lui inventează un club de lectură cu cei mai neobișnuiti membri, de la crescători de porci și fermieri la frenologi, toți mari iubitori de literatură. Și toți îi trimit lui Juliet poveștile lor de zi cu zi.

Plin de mult umor și căldură, romanul reprezintă o odă adusă cuvântului scris și felului în care el apropie oamenii.

„O bijuterie… incisivă și cu observații extraordinar de fine. O capodoperă fragilă despre dragoste, război și despre marele ajutor pe care ți-l dau cărțile bune și prieteniile adevărate.“ – People

Scrisori din insula Guernsey este o carte adorabilă, care ne reamintește de vremuri memorabile, vremuri care s-au evidențiat prin tragedii dar și prin a demonstra iar și iar că spiritul uman, atât de greu încercat poate triumfa asupra vicisitudinilor vieții.

Am remarcat în primul rând modul în care este scrisă, unul mai rar întâlnit. Cartea este compusă integral din epistole: scrisori, telegrame, chiar și bilețele strecurate pe sub ușă. Acțiunea cărții se desfășoară între lunile ianuarie și septembrie ale anului 1946, dar prin intermediul scrisorilor și amintirilor personajelor se recreează o lume paralelă, cu o serie de acțiuni și evenimente care s-au derulat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în timpul Ocupației Germane pe insula Guernsey.

Această insulă face parte dintr-un grup de insule mai puțin faimos, cunoscut sub denumirea de Insulele Canalului, întrucât se situează în Canalul Mânecii, în apropiere de coasta franceză, ele însă aparținând Regatului Unit. Cartea conține și o hartă edificatoare în acest sens.

Totul începe atunci când Juliet Ashton, o autoare londoneză care tocmai publicase o carte conținând articolele sale apărute în ziar pe timpul războiului, primește o scrisoare din insula Guernsey, de la un anume Dawsey Adams, fermier. Acesta intrase în posesia unei cărți semnată Charles Lamb, care aparținuse pe vremuri lui Juliet, după cum reieșea din numele și adresa de pe carte și dorea să afle cum ar putea avea acces la mai multe creații ale domnului Lamb, pe care le îndrăgise nespus. Astfel, Juliet află de existența pe insula a unui club literar neconvențional, „Clubul de literatură și de plăcinte din coji de cartofi”, luând astfel naștere o corespondență nu numai cu domnul Adams, dar și cu alți membri ai clubului menționat mai sus. Povestea înființării acestui club pe vremea Ocupației Germane este spumoasă și vă las să o descoperiți singuri. Vă spun doar că acest club a luat naștere într-un mod foarte inedit, dintr-o idee sclipitoare de moment a lui Elizabeth McKenna, personaj absent dar care va concentra în jurul aurei sale luminoase o bună parte din interesul cititorului.

Clubul de literatură odată înființat, a început să fie frecventat de oameni care până atunci avuseseră prea puțin de-a face cu această latură a lecturii.

„În seara aceea, când au venit la mine ca să-și aleagă cărțile, aceia care rareori citiseră și altceva pe lângă Biblie, cataloage cu semințe sau Gazeta crescătorului de porci au descoperit un alt fel de lectură. La mine în casă Dawsey l-a descoperit pe Charles Lamb, iar Isola a dat peste romanul

La răscruce de vânturi. Eu mi-am ales Documentele postume ale Clubului Pickwick, sperând că îmi va ridica moralul. Și nu m-am înșelat”

… spune în paginile unei scrisori către Juliet Amelia Maugery, una dintre membrii fondatori ai clubului.

Acest club va deveni un liant între o parte dintre locuitorii insulei, un mod de a trece peste greutățile inerente acelor zile cumplite de război și de găsi puterea de a merge mai departe. Astfel, literatura a ajuns un suport moral pentru oamenii simpli ai insulei.

Toată partea întâi se canalizează pe corespondența pe care Juliet o poartă cu insularii, dar și cu alte persoane importante din anturajul său: editorul și prietenul sau Sidney, sora acestuia Sophie, magnatul american Markham V. Reynolds care are un interes romantic îndreptat asupra ei, Susan Scott și alții. În acest mod, se conturează foarte bine personalitatea lui Juliet și a celor care o înconjoară. Am avut senzația că am aflat toate aceste detalii dintr-o sursă de prima mână, într-atât de elocventă este această manieră de a transmite informația, cea epistolară. De fapt, în mod similar se petrec lucrurile și cu celelalte personaje, senzația aceasta de a ține în mâini mărturiile lor se acutizează. Avem de-a face cu mai mult decât o simplă înșiruire de scrisori, mai degrabă o colecție prețioasă de gânduri, trăiri, sentimente ale unor oameni, pe care îi putem vizualiza atât de ușor cu ochii minții prin intermediul cuvintelor puse pe hârtie.

Într-o eră a tehnologiei, are un farmec aparte această evocare a trecutului, un trecut în care așteptai cu sufletul la gură sosirea poștei cu vești de la prieteni și rude. Drept urmare, fragmentele de identitate din fiecare epistolă devin în cele din urmă un colaj, din care apar rând pe rând, cu claritate, eroii cărții.

Pe lângă Juliet, care este catalizatorul acestui fenomen, în carte apare o protagonistă absentă – Elizabeth McKenna. Rememorată de către toți insularii, această tânără și-a lăsat amprenta adânc în viața insulei și în inima tuturor celor cu care a venit în contact.

În partea a doua a cărții, în care vizitează insula, Juliet este la rândul ei cuprinsă de fascinația pentru Elizabeth, care a lăsat în urmă un copil, o fetiță pe nume Kit McKenna, rod al iubirii sale pentru un medic inamic. Juliet experimentează un carusel al emoțiilor și realizăm din nou, pentru a câta oară, absurditatea războiului ca act împotriva umanității, împotriva vieții în totalitatea ei.

Cu toate acestea, romantismul nu este uitat și mi-a plăcut conturarea poveștilor de dragoste, cu rafinament, cu gingășie.

Deși poartă semnătura a două autoare americane (Mary Ann Shaffer și nepoata ei, Annie Barrows), mi-a plăcut modul în care este abordat acel stil englezesc, pragmatic și totodată plin de umor, eu fiind o fană declarată a acestui stil. Nu este ușor să reconstitui în cuvinte modul de a gândi al unor oameni de la jumătatea secolului trecut, dintr-o altă țară însă eu cred că rezultatul convinge suficient pentru a nu diminua farmecul lecturii. Chiar și din scrisori se vede cum acești oameni simpli s-au cizelat suficient în urma lecturilor încât acest lucru să se reflecte în exprimarea lor.

Un roman dulce-amărui, râs și plâns, un spectru de culori nu doar alb-negru. O mărturie a faptului că oamenii refuză să fie simpli pioni pe tabla de șah a unor minți malefice, angrenați în războaie care nu au învingători. Nu este o carte făcută să o tai în bucăți, să o analizezi rece sub lupă și să îi cauți fisuri la microscopul criticii. Este o carte în esență despre umanitate, despre acele lucruri importante, lucruri mărunte care pot face diferența.

În plus, răspunde la o întrebare pe care o pun mulți: la ce ajută cărțile? O întrebare cu multe răspunsuri, iar pe unele le veți descoperi în acest roman.

„Dacă apuci să citești o carte bună, nu te mai poți bucura de lectura unei cărți proaste”

„Ce naiba i-ai spus Isolei? A trecut pe la mine când se ducea să-și ia Mândrie și prejudecată ca să mă ocărască pentru că nu i-am zis niciodată nimic despre personajele de acolo – mai ales despre Elizabeth Bennet și domnul Darcy. De ce nu a știut ea că există atât de multe povești minunate de dragoste? Povești fără bărbați instabili din punct de vedere emoțional și fără suferință, moarte și cimitire! Ce altceva i-am mai ascuns?”

Cartea a fost ecranizată, iar filmul va avea premiera anul acesta (2018) în Statele Unite.

Cartea Scrisori din insula Guernsey de Mary Ann Shaffer, Annie Barrows poate fi comandată de pe nemira.ro, libris.ro, librarie.net, carturesti.ro, cartepedia.ro

Cărțile din colecția Damen Tango se pot comanda pe nemira.ro, elefant.ro, libris.ro, librarie.net, cartepedia.ro, carturesti.ro