Seria Banda celor șase ciori de Leigh Bardugo

Seria Banda celor șase ciori

Leigh Bardugo

Six of Crows:

1. Banda celor șase ciori – Six of Crows – 2015

2. Răzbunarea ciorilor – Crooked Kingdom – 2016

3. Untitled

Leigh Bardugo s-a născut la Ierusalim, a crescut în Los Angeles şi a absolvit Universitatea Yale. A lucrat în publicitate, jurnalism şi, mai recent, s-a specializat în make-up şi efecte speciale. În prezent, locuieşte şi scrie la Hollywood.

Șase proscriși periculoși… O misiune imposibilă…

Ketterdam: un centru înfloritor al comerțului internațional, unde poți găsi orice dacă ești dispus să plătești prețul – și nimeni nu o știe mai bine decât Kaz Brekker, un hoț de geniu. Lui Kaz i se propune să dea o lovitură extrem de periculoasă, care l-ar putea face putred de bogat. Dar nu poate să acționeze de unul singur…

    Așa că iată care este banda lui:

  – Un condamnat însetat de răzbunare.

  – Un trăgător împătimit de jocurile de noroc.

  – Un fugar cu un trecut privilegiat.

  – O spioană poreclită Fantomă.

  – O Sfâșie-Inimi care își folosește puterea că să supraviețuiască într-un cartier rău famat.

  – Un hoț cu darul evadărilor imposibile.

    Kaz și echipa lui sunt singurii care pot împiedica distrugerea întregii lumi – dacă nu se ucid mai întâi între ei.

„Imaginând ceea ce ar fi putut fi niște personaje tipice pentru adult fiction – singuraticul, rebelul, marginalul, uneltitorul – Leigh Bardugo a creat eroi convingători și dinamici. Ce provocare să se întoarcă la lumea pe care a construit-o în Trilogia Grisha!” – School Library Journal

Pentru cei ce nu au citit Trilogia Grisha, având în vedere că acești Grisha apar și în Banda celor șase ciori, vă voi spune că este vorba despre oameni înzestrați cu puteri și abilități neobișnuite – magia Grisha – fiind prigoniți de multe ori pentru aceasta și considerați inumani, vrăjitori.

O poveste captivantă, o acțiune explozivă, un decor fantastic, o misiune imposibilă și o echipă extraordinară! Acestea sunt atuurile seriei pe care v-o prezint și recomand în cele ce urmează: Banda celor șase ciori.

Personajele ni se dezvăluie pe măsură ce avansează acțiunea, iar planul principal al cărții alternează cu cele în care ne sunt spuse impresionantele povești de viață ale celor șase protagoniști, întâmplările care i-au adus împreună în banda celor șase ciori, evenimentele traumatizante care i-au transformat în ceea ce sunt acum: personaje imperfecte, chinuite de proprii demoni interiori.

Capitolele cărții aduc, pe rând, câte un personaj în prim plan, aflând astfel ce gândește fiecare, fără însă  a fi scrisă la persoana întâi.

Cartea este fantasy, iar timpul și ținuturile în care se desfășoară acțiunea sunt imaginare: Ketterdam, Ravka, Fjerdan.

După descrieri, acțiunea are ”caracteristici” de secol XX, iar orașul-port Ketterrdamul m-a dus cu gândul la  Amsterdam.

Să facem cunoștință cu eroii cărții, care, în pofida descrierii inițiale, se vor dovedi eroi neînfricați după cum veți vedea.  Toți sunt ușor ”duși cu pluta”, personaje ”defecte” și excentrice, după cum am spus, produs al experiențelor personale ale fiecăruia. Dar interacțiunea lor va fi de milioane!

Ceea ce este incredibil, chiar ușor neverosimil prin prisma încercărilor cărora le vor face față este vârsta acestora: 17-18 ani, întrucât toți par mult mai maturi de atât. Genul cărții este young-adult, toate personajele principale fiind adolescenți, deși experiențele de viață prin care au trecut fiecare i-au maturizat înainte de vreme.

• Kazz Brekker, poreclit Mâini Murdare – un hoț de geniu și șeful bandei. Genial, calculat, hotărât, lacom, insensibil, păstrându-și cumpătul în orice situație, având o ușoară infirmitate (șchiopăta) căreia îi făcea față purtând în permanență asupra sa un baston cu un cap de cioară.

• Inej, poreclită Fantoma – mâna dreaptă a lui Kazz, o spioană cu un trecut de care vrea să uite. Fata, cunoscută în Butoi ca Fantoma, a fost răpită de negustorii de sclavi și vândută lui patroanei unui bordel, care a obligat-o să se prostitueze.

• Jesper – un trăgător de elită și un împătimit al jocurilor de noroc, un băiat crescut la ferma tatălui său, a venit în Ketterdam să urmeze o facultate, dar a dat în patima jocurilor de noroc, afundându-se în datorii și renunțând la studii.

• Nina – o Grisha Sfâșie-Inimi care își folosește puterea (e capabilă să afecteze mental funcționarea organelor persoanelor aflate în apropierea sa) pentru a supraviețui într-un cartier rău famat.

• Mathias – un uriaș blond cu părul lung, cu ochi albastru deschis ce străluceau ca gheața sub cerul iernii, un condamnat însetat de răzbunare, un fost druskelle fjerdan, soldat al Imperiului ce îi prigonea pe grisha

• Wylan – un fugar cu un trecut privilegiat, dar la care nu are cum să se mai întoarcă. Wylan era cel mai tânăr membru al grupului, expert în explozibili și ”momeala” lui Kaz, fiul negustorului van Eck, ce fugise de acasă marcat de atitudinea nedreaptă a tatălui său.

Kaz şi echipa lui sunt singurii care pot împiedica distrugerea întregii lumi – dacă nu se ucid mai întâi între ei, lucru deloc improbabil, mai ales în cazul a doi dintre ei!

Banda celor șase ciori

Acțiunea cărții începe în Ketterdam, un oraș port, imaginat ca un centru înfloritor al comerțului, unde poți gasi orice dacă esti dispus să plătești prețul ”corect”.

Ne aflăm în partea rău famată a acestuia, Doaga de Vest, în zona numită Butoi. Este zona bordelurilor, a tripourilor și a afacerilor dubioase, controlată de bande de stradă care fac legea.

Kaz Brekker este un locotenent de temut al bandei Scursurilor. În această postură este contactat de Van Eck, un membru de seamă al Consiliului negustorilor din Ketterdam, care îi propune o misiune aproape sinucigașă, dar recompensa e de nerefuzat, și l-ar face putred de bogat. Despre ce este vorba?

Un om de știință, pe numele său Bo Yul-Bayur, a inventat un drog extrem de periculos, jurda parem, care amplifică puterile și abilitățile Grisha într-o asemenea măsură, încât aceștia devin arme de neînvins în mâinile celor ce îi pot controla cu ajutorul acestui drog, de care devin dependenți pe viață, chiar după prima doză. Pot zbura, își pot modifica forma fizică, pot chiar transforma minerale în aur, putând duce la dezastrul întregului sistem economic. Pe scurt, lumea ar putea fi controlată de cei ce ar obține rețeta drogului.  Așadar, Van Eck îi cere lui Kaz să-l scoată pe Bo Yul-Bayur din mâinile celor care îl capturaseră și îl țineau prizonier: fjerdanii. Misiunea părea imposibilă, căci prizonierul era ținut în cel mai inaccesibil loc din lume: Curtea de Gheață, centrul puterii fjerdane, păzită de temuții soldați druskelle – ordinul însărcinat cu apărarea Fjerdei prin nimicirea Grisha.

Kaz acceptă, și își alege cu grijă echipa: cea mai ciudată ”adunătură” pe care v-o puteți imagina – fascinantul set de personaje pe care le vom urmări pe parcursul cărții.

Inej, cunoscută în Butoi ca Fantoma, datorită mobilității și abilității sale de a se strecura nevăzută și neauzită, moștenită din familie (provine dintr-o familie de acrobați ambulanți) a fost răpită cu ani în urmă de negustorii de sclavi și vândută lui Tanti Helen – patroana unui bordel numit Menajeria, unde fiecare fată întruchipa un animal – care a obligat-o să se prostitueze. Inej era linxul. Scăparea ei a fost Kaz, care i-a cumpărat contractul. În schimb, aceasta a devenit spioana sa din banda Scursurilor, persoana în care avea cea mai mare încredere. Iar Inej s-a îndrăgostit în taină de salvatorul ei (păcat că nu s-a pus un pic mai mult accent pe această latură a relației lor).

”Inima e o săgeată. Are nevoie de o țintă ca să știe unde să se înfigă.”

Mi-a plăcut foarte mult o frântură din amintirile lui Inej, în care și-a adus aminte de părinții ei și dragostea ce îi unea pe aceștia, secretul iubirii adevărate.

”Vrei să-ți spun secretul iubirii adevărate? a întrebat-o odată tatăl ei.

Un prieten al meu obișnuia să spună că femeilor le plac florile. Avusese multe aventuri, dar nu și-a găsit niciodată o nevastă. Și știi de ce? Pentru că într-adevăr femeilor le plac florile, dar numai o anumită femeie adoră parfumul gardeniilor la sfârșit de vară, care îi amintește de cerdacul bunicii. Numai unei anumite femei îi plac florile de măr într-o ceașcă albastră. Numai unei anumite femei îi plac mușcatele sălbatice (…) pentru că nici o altă floare nu are aceeași culoare, și, după cum spune ea, atunci când rupe o mușcată și o pune după ureche, întreaga lume miroase a vară.”

Neliniștitul Jesper, un băiat crescut la ferma tatălui său, a venit în Ketterdam să urmeze o facultate, dar a dat în patima jocurilor de noroc, afundându-se în datorii și renunțând la studii. Datorită talentului său extraordinar ca trăgător a fost acceptat în rândul Scursurilor. Kaz îi știe slăbiciunea, și i-o exploatează. Se pare însă că Jesper e mai mult decât spune…

Nina și Mathias au o istorie comună. Nina îl iubește pe Mathias. Mathias o urăște pe Nina. Dar atracția dintre cei doi e de netăgăduit.

Nina fusese capturată în trecut de un grup de soldați fjerdani, druskelle – între care și Mathias (un uriaș blond cu părul lung, cu ochi albastru deschis ce străluceau ca gheața sub cerul iernii) – care au dus-o pe o navă ancorată în largul coastei și aruncată sub punte într-o cușcă împreună cu alți Grisha, ce erau hrăniți cu pâine uscată plină de gândaci, doar atât cât să rămână în viață.

”La școală, Nina fusese obsedată de druskelle. Erau creaturile din coșmarurile ei, cu lupii lor albi, cuțitele lor nemiloase și caii lor puternici, antrenați pentru luptele cu Grisha.”

Întâmplarea a făcut ca o furtună să lovească nava, care s-a scufundat. Nina a reușit să scape și, folosindu-și abilitățile, să-l salveze și pe Mathias. Pe parcurs, cei doi se îndrăgostiseră unul de altul, Mathias împotriva voinței lui, dar Nina îl va trăda, iar el va fi aruncat în închisoare, la Poarta Iadului, de unde va fi scos de Kaz și ceilalți, cu condiția de a li se alătura în misiune. E dramatic acest episod.

Mathias era singurul care cunoștea planul Curții de Gheață, așa că prezența lui în echipă era inestimabilă pentru Kaz.

Mathias acceptă având mari îndoieli, simțind că îi trădează pe ai lui, și neputând să renunțe la dorința de a se răzbuna pe Nina.

Cum vor evolua lucrurile, veți vedea…

”    –   Mă întreb ce-ar zice Mathias de ținuta asta.

      – Nu i-ar plăcea.

    – Nu-i place nimic din ce faci tu. Dar când râzi, ridică imediat capul, ca o lalea pusă în apă proaspătă.”

Wylan era cel mai tânăr membru al grupului, expert în explozibili și ”momeala” lui Kaz, fiul negustorului van Eck, ce fugise de acasă lăsând în urmă atitudinea nedreaptă a tatălui său. Wylan era dislexic, iar tatăl său nu-l acceptase așa.

Iar Kaz…

Genial, calculat, hotărât, lacom, insensibil, păstrându-și cumpătul în orice situație, având o ușoară infirmitate (șchiopăta) căreia îi făcea față purtând în permanență asupra sa un baston cu un cap de cioară.

    ” –   Lăcomia este zeul tău, Kaz.
Și Kaz aproape că a izbucnit în râs:

       –   Nu, Inej. Lăcomia se închină la mine. E servitoarea și pârghia mea.

       –  Și atunci tu la ce zeu te închini?

       –  La oricare îmi aduce noroc.

       –  Nu cred că așa merge treaba cu zeii.

       –  Nu cred că-mi pasă.”

M-a impresionat mărturisirea autoarei de la finalul cărții, referitor la faptul că l-a creat pe Kaz cu infirmitatea pe care o are: ”Sufăr de o boală degenerativă numită osteonecroză. Deși numele bolii se traduce prin ”moartea osului”, ceea ce poate să sune gotic și romantic, adevărul e că, din cauza ei, fiecare pas pe care îl fac e dureros, iar uneori trebuie să merg cu cârjă. Nu e o întâmplare că am ales să creez un personaj care luptă cu simptome asemănătoare și de multe ori am simțit că eu și Kaz șchiopătăm împreună pe drumul acestei cărți.”

Povestea lui Kaz e cutremurătoare: trădare, moarte, suferință și o experiență din care puțini ar fi ieșit cu mințile întregi. Avea manii cărora le făcea cu greu față: nu suporta să fie atins și nici să atingă pe cineva direct, piele pe piele, fapt pentru care purta în permanență mănuși.

”A avut impresia că visează când oamenii de pe bărcile sanitare l-au rostogolit pe platformă… A încercat să țipe, dar era prea slăbit. Era înconjurat din toate părțile de picioare, brațe și pântece întărite, membre în putrefacție și fețe cu buze albastre, acoperite cu pete de rubeolă… Când l-au răsturnat în apa puțin adâncă de pe Barja Morții, a găsit cumva forța să strige.

     –  Sunt în viață! A țipat el cât de tare a putut.

Însă Kaz era atât de mic, iar barja deja pornise înapoi spre port...”

După cum veți vedea, coșmarul din trecutul lui justifică pe deplin de ce Kaz devenise cel ce era acum: un adolescent marcat de trecut, cu o înspăimântătoare dorință de răzbunare.

Și Kaz s-a îndrăgostit de Inej. Dar fără să poată trece peste limitele lui de a nu fi atins…

” –  Te vreau fără armură, Kaz Brekker. Sau nu te vreau deloc.”

„Inej era suplă, numai mușchi și oase subțiri — o constituție de acrobată. Cuțitul îi intrase pe sub brațul stâng. Mare noroc că scăpase cu viață. Încă puțin și lama i-ar fi străpuns apexul inimii.

Nina știa că dacă doar i-ar fi sudat pielea, la fel cum făcuse cu Wylan, Inej ar fi continuat să sângereze pe dinăuntru, așa că încercase mai întâi să oprească treptat sângerarea. Făcuse o treaba destul de bună, dar Inej pierduse mult sânge, iar Nina habar n-avea ce trebuia făcut. Auzise că unii Vindecători puteau să înlocuiască sângele pierdut cu sânge de la altcineva, însă dacă operațiunea era efectuată incorect, ar fi fost ca și când ai fi otrăvit pacientul. Era mult peste puterile ei.

A terminat de sudat rana, apoi a acoperit-o pe Inej cu o pătură subțire de lână. Deocamdată, tot ce putea face Nina era să-i supravegheze pulsul și respirația. Când a băgat mâinile lui Inej sub pătură, Nina i-a văzut pielea cicatrizată de pe interiorul antebrațului. Și-a plimbat degetul mare peste muchiile cicatricilor. Probabil acolo fusese până de păun, tatuajul purtat de fetele de la Casa Exotică, poreclită Menajeria. Cine i-l scosese făcuse o treaba proastă.

Curioasă, Nina i-a suflecat și cealaltă mânecă. Pielea celeilalte mâini era fină și curată: Inej nu-și făcuse tatuajul cu cioara și potirul pe care îl aveau toți membrii Scursurilor. Alianțele se tot schimbau în Butoi, dar banda era familia ta, singură protecție care conta. Nina avea două tatuaje. Cel de pe antebrațul stâng era de la Casa Trandafirului Alb, iar cel care conta era pe mâna dreapta: o cioară care încerca să bea dintr-o cupa aproape goală. Tatuajul spunea lumii că aparținea Scursurilor, că dacă cineva se lua de ea, riscă răzbunarea lor.

Inej intrase în rândul Scursurilor de mai multă vreme decât Nina, dar nu avea tatuajul. Ciudat.”

Avem parte mult suspans, iar dramatismul și tensiunea ating cote maxime. Mi-a plăcut foarte mult desfășurarea de forțe pe care o vor etala cei șase la Curtea de Gheață. Decorul în care se petrece acțiunea e fabulos, redat cu multă măiestrie și cu o excepțională atenție la detalii.

Planul pus la punct de Kaz la plecarea în misiune va avea parte de multe modificări pe parcurs, situații extreme, cu ieșiri aparent imposibile, iar limitele fiecăruia vor fi greu puse la încercare. Vă spun doar cum vor intra în Curtea de Gheață: se vor lăsa închiși, legați la mâini, cu saci pe cap, alături de unii din cei mai periculoși prizonieri ai fjerdanilor, în închisoarea lor de maximă siguranță! V-am trezit curiozitatea? Ceea ce urmează seamănă cu cea mai riscantă evadare ce a avut loc vreodată. Cel puțin în istoria Fjerdei nu exista precedent. Iar ei aveau de făcut mult mai mult decât doar să evadeze…

”În aer plutea temerea că s-ar putea să nu se mai revadă niciodată, că unii dintre ei – poate chiar toți – nu aveau să supraviețuiască acelei nopți. Un cartofor, un condamnat, un fiu rebel, o Grisha rătăcită, o fată suli care devenise o ucigașă și un băiat din Butoi care devenise ceva și mai rău.

Inej s-a uitat la echipa ei ciudată, cu toții desculți și tremurând în uniforme de pușcărie murdare de funingene, cu trăsăturile estompate de ceață și poleite de lumina aurie a cupolei.

Ce-i unea? Lăcomia? Disperarea? Sau doar certitudinea că dacă unul dintre ei sau chiar toți ar fi dispărut în noaptea aceea, n-ar fi venit nimeni să-i caute?

Jesper a fost cel care a vorbit primul.

     –  Fără bocitoare.

    –  Fără Înmormântări, i-au răspuns ceilalți la unison.”

Asta era urarea lor, înaintea fiecărei acțiuni periculoase.

Fiecare pe rând s-a dovedit genial, stăpânind la perfecție arta improvizației, și vom avea parte de câteva răsturnări de situații care ne vor lua complet prin surprindere, inclusiv în final, dar nu vă spun despre ce e vorba.

Sarea și piperul cărții sunt date de modul în care interacționează personajele, iar cele două cupluri, Kaz-Inej și Nina- Mathis sunt foarte interesant de urmărit.

Răzbunarea ciorilor

Kaz Brekker şi echipa lui tocmai au dat o lovitură atât de îndrăzneață, încât nici ei nu credeau că vor scăpa teferi. Dar în loc să pună mâna pe o recompensă consistentă, sunt nevoiţi să lupte din nou pentru vieţile lor.

Înșelată şi slăbită de răpirea unui membru important, echipa a rămas fără resurse, fără aliaţi şi fără speranţă.

În timp ce în Ketterdam se adună forţe puternice din întreaga lume, dornice să smulgă secretele periculosului drog numit jurda parem, rivali vechi şi duşmani noi pun la încercare iscusinţa lui Kaz şi loialităţile fragile din cadrul echipei. Pe străzile întunecate şi întortocheate ale oraşului se va da un război, o luptă pentru răzbunare şi ispăşire care va decide soarta lumii Grisha.

Răzbunarea ciorilor continuă în mod spectaculos povestea din Banda celor șase ciori. Povestea/ poveștile din carte se derulează în ritm alert, fără timpi „de odihnă”, paginile par că se întorc singure și se citește „la foc automat”. Stilul cărții este, la fel ca și în primul volum, foarte captivant, închegat, cursiv, cu descrieri minuțios realizate ale locurilor, întâmplărilor și personajelor.
Personajele, felul în care sunt prezentate, dialogurile, de la cele amuzante până la vorbele pline de duh, și interacțiunea acestora reprezintă unul din punctele forte ale cărții.

„- Întotdeauna mi-a plăcut partea asta de oraș. 
  – Și tatei îi place. Prețuiește mult învățătura. 
  – Mai mult decât banii? 
Wylan a ridicat din umeri (…)
  – Cunoașterea nu e un semn al grației divine. Prosperitatea, da.”

Îi reîntâlnim, cu plăcere, pe membrii bandei celor șase ciori, ce fac totodată parte din Banda Scursurilor. 

Ne regăsim în universul Grisha, schițat într-un mod extraordinar de către autoare. Elementele fantasy ale cărții constau în locurile imaginare în care se petrece acțiunea și la care se face referire în carte (Ketterdam, Ravka, Fjerda, Shuhan – este o hartă la începutul cărții cu toate acestea) la personajele înzestrate cu cele mai neobișnuite puteri – fantasticii Grisha- sau luptătorii fjerdani, inamicii Grisha. Acțiunea, centrată în jurul unui drog a cărui deținere și folosire ar putea fi cheia stăpânirii lumii, jurda parem, se desfășoară în orașul-port Ketterdam, ce aduce cu Amsterdamul zilelor noastre, după cum am mai spus. E un oraș împărțit în zone de influență, unde bandele de stradă și banul face legea.

Avem parte de scene intense, pline de suspans și adrenalină, evadări imposibile, situații imposibile, totul trăit la maxim pe muchie de cuțit și rezolvări de-a dreptul incredibile, pline de senzațional.
Cartea se împarte în șase părți, pe măsură ce povestea se reia de unde a rămas în volumul anterior, se derulează, se complică și se ramifică.
La finalul cărții avem un index foarte util cu toate personajele cărții și prezentarea lor pe scurt. Am citit în prezentarea cărții că Răzbunarea ciorilor poate fi citită fără a mai fi citit vreo carte a autoarei, însă părerea mea e că nu poate fi înțeleasă și savurată la întreaga valoare fără a fi citit înainte Banda celor șase ciori, având în vedere că tot ce se întâmplă în volumul de față are legătură și punct de pornire în volumul anterior. 

„- Ați observat că tot orașul ne caută, supărat pe noi sau vrea să ne omoare? 
  – Așa, și? a întrebat Kaz.
  – Păi, de obicei aveam împotriva noastră doar jumătate de oraș. 
Poate că Jesper glumea, dar Mathias se întreba dacă vreunul dintre ei înțelegea cu adevărat ce forțe se ridicaseră împotriva lor. Fjerdanii, Shuhanii, zemenitii, kaelishii, kerchienii. Toate aceste națiuni voiau să se apere, să-și asigure viitorul.”

Cartea nu se rezumă la a ne reda întâmplările din prezent ci redă povestea fiecărui personaj în parte, făcând referire la trecutul acestuia, pentru a putea înțelege prin ce concurs de împrejurări au ajuns cei șase împreună, în situația în care se află.

Punctul de plecare al acțiunii volumului al doilea al seriei constă în conturarea scenariului prin care trupa trebuie să o salveze pe Inej din mâinile celui care o răpise, infamul Van Eck, unul din cei mai bogați oameni din Ketterdam (tatăl lui Wylan – cunoscut drept „puiul de negustor” din banda lor). Povestea lui Wylan este foarte șocantă, iar amănuntele le descoperiți în carte. Pe scurt, vă spun doar că, după ce avusese o copilărie fericită, fiind crescut în puf de către părinții săi, a ieșit la iveală un fapt care l-a condamnat în ochii tatălui său: era dislexic, infirmitate pe care „bunul” său părinte nu a putut să o accepte, considerând-o un eșec propriu și o umilință imposibil de îndurat, iar ceea ce va întreprinde pentru îndepărtarea definitivă a fiului său depășește orice limite. 

„Tatăl lui avea să-l șteargă din registru, ca pe un calcul greșit, ca pe un cost de care se putea debarasa. Balanța cheltuielilor avea să fie echilibrată.”

Mama lui Wylan murise „convenabil” pe când acesta avea opt ani (asta era varianta oficială, dar avem parte de o răsturnare de situație șocantă referitor la acest fapt), apoi tatăl său îl izgonise (veți vedea ce și cum), iar în prezent Van Eck se recăsătorise și își aștepta un moștenitor „perfect” de la mult mai tânăra şi naiva sa soţie. 

Prietenul cel mai bun al lui Wylan era Jesper, trăgătorul bandei, ce era dependent de jocuri de noroc. De fapt, prietenia celor doi va evolua treptat spre ceva mai personal.

Pentru a nu fi derutați de unele amănunte, vă aduc aminte că Wylan fusese transformat de către Nina, cu ajutorul magiei Grisha amplificată de drogul jurda parem, astfel încât semăna ca două picături de apă cu Kuwei – fiul inventatorului perfidului drog, pe care îl răpiseră în timpul loviturii de la Curtea de Gheață din volumul anterior, iar acum făcea parte din grupul lor. 

Dacă în volumul anterior cuibul bandei era la Stinghie, o clădire din Butoi (zona din Ketterdam în care acționa banda lor) pe care o considerau „acasă”, în acest volum Kaz își ascunsese banda într-un cavou din „Vălul negru”, un vechi cimitir dintr-o zonă protejată prin superstiții și teama indusă de acestea. Toate locurile din carte sunt foarte originale și așa de bine descrise, încât le poți vizualiza pur și simplu: cartierele pitorești din Ketterdam, Doaga de Est, Doaga de Vest, străzile rău famate, cartierul bordelurilor, zona portului, Gelderkanal, Vălul negru, și așa mai departe. 

Tot ce se întâmplă în carte este foarte amănunțit descris, cele aproape 700 de pagini acoperind o perioadă de doar câteva zile, începând cu salvarea lui Inej din mâinile lui Van Eck și culminând cu evenimentele de la licitația organizată la Biserica Trocului pentru serviciile lui Kuwei, atent regizate de Kaz și banda sa, astfel încât să se răzbune pentru toate nedreptățile la care fuseseră supuși, încercând să și rămână în viață în tot acest timp. Dacă și în ce măsură vor reuși, asta rămâne să descoperiți singuri.

Un personaj de care mi-a plăcut foarte mult a fost Colm Fahey, tatăl lui Jesper, un om onest și demn, și un părinte iubitor și înțelegător.
Un personaj foarte interesant, chiar dacă negativ, mi s-a părut Dunyasha, „umbra” lui Inej.
Dintre personajele principale, preferata mea este Inej, care mi-a plăcut constant pe tot parcursul cărții: motivațiile ei, principiile, loialitatea, spiritul de sacrificiu și modul în care a acționat de fiecare dată, toate acestea m-au convins.

Cât despre acțiunea cărții, nu o să vă povestesc mai mult, întrucât farmecul lecturii ei constă tocmai în a descoperi pas cu pas ce se întâmplă pagină cu pagină, capitol cu capitol, îmbinând piesele acestui fantastic puzzle, în care avem parte de răsturnări de situații din cele mai incredibile, și aventuri nebunești alături de cea mai tare gașcă de adolescenți pe care v-o puteți imagina.

Despre final, nu aș vrea să fiu nedreaptă și să spun că nu s-a ridicat la înălțimea cărții, voi spune doar că, la cât de detaliată e cartea, la ce rezolvări imposibile am asistat de-a lungul ei, puteam avea parte de una în plus la final, și aici mă refer la sacrificarea unuia din personaje, care mi s-a părut nedreaptă. Eu una aveam așteptări ceva mai mari de la finalul seriei. Dar… se pare că autoarea ne pregătește o surpriză, și vom avea parte de încă un volum! 

Totodată, unele povești sunt atât de interesante și neobișnuite, încât as fi vrut sa fie mai detaliate, sau să se meargă mai mult în sensul acestora, de exemplu povestea cu puii de lup din ținuturile de gheață, ce deveneau parteneri pe viață ai fjerdanilor. 

Referindu- mă strict la deznodământ, aș fi vrut ceva mai mult și ceva mai altfel, poate un epilog care să fi dus acțiunea ceva mai departe în timp. Oricum, nu voi depuncta cartea pentru asta, este o carte de aventuri cu adevărat senzațională, o poveste uluitoare, elaborată, foarte bine scrisă, și o serie de notă maximă! Iar autoarea a venit de curând cu o veste foarte bună pentru fanii seriei: va exista și volumul al treilea!!! 

Cărțile autoarei Leigh Bardugo pot fi comandate din librăriile online edituratrei.ro, elefant.ro, libris.ro, librex.ro, cartepedia.ro, librarie.net, emag.ro

Recenzii și prezentari cărți fantasy

Vă recomandăm și celelalte articole ale noastre din categoria SERII