Seria Îngeri căzuți de Lauren Kate, Editura Litera

Seria Îngeri Căzuţi

Lauren Kate

Editura Litera

Genul: Young – Adult, Fantasy-romance

Seria Îngeri Căzuţi /Fallen Series:

1. Damnare/ Fallen – 2009

2. Rătăcire/Torment ) – 2010

3. Pasiune/ Passion  – 2011

4. Extaz/Rapture – 2012

5. Unforgiven – 2015

„Sexy, fascinat şi înfricoşător . . . Mi-a plăcut la nebunie!“ – P.C. Cast, autoarea seriei Casă Nopţii, bestseller New York Times

„Atmosfera gotică… atât de bine închegată, încât cititorii îşi pot închipui cu uşurinţă cum Luce se plimbă prin mlaştini şi printre ruine.“ – Kirkus Reviews

Damnare. Cartea întâi a seriei 

Unii îngeri sunt sortiţi căderii! Există ceva dureros de familiar la Daniel Grigori. Misterios şi distant, el îi atrage atenţia Lucindei Price încă din prima zi la internatul Sword Cross, din apăsătorul oraş Savannah.

Ajunsă aici după ce prietenul ei moare într-un accident misterios, adolescenţă de şaptesprezece ani se îndrăgosteşte de Daniel, dar descoperă un secret tulburător: el este un înger căzut, iar iubirea lor este veche de secole şi sfârşeşte tragic de fiecare dată când se întâlnesc.

Într-un decor gotic, opresiv, în care îngerii se amestecă printre muritori şi orice mişcare este urmărită de umbre ameninţătoare, povestea de dragoste a celor doi tineri evocă un romantism diafan şi angelic. Periculos de incitant şi întunecat de romantic, Damnare este un thriller fascinant şi povestea de dragoste supremă.

 Fragment:

„Îşi impuse să asculte, să fie mai puternică şi să nu se simtă rănită. Daniel părea destul de distrus pentru amândoi.

    – Eu trăiesc veşnic, îi spuse.

Copacii foşniră în jurul lor, iar Luce zări cu coada ochiului urma vagă a unei umbre. Nu era acel vârtej de întuneric nefast şi pustiitor care se arătase la bar cu o noapte în urmă, ci o avertizare. Umbră stătea la distanţă, fremătând calmă după colţ, dar era în aşteptare. O aştepta pe ea. Luce simţi un fior străbătându-i oasele. Nu putea să scape de senzaţia că avea să se întâmple ceva grav, negru că noaptea, ceva definitiv.

    – Scuză-mă, îi spuse, ridicându-şi din nou privirea spre Daniel. Ai putea să… repeţi ce-ai spus?

    – Eu trăiesc veşnic, îi mai zise el o dată. Luce tot nu înţelegea, dar el continuă să vorbească, fără a-şi potoli şuvoiul de cuvinte. Trăiesc şi văd cum se nasc copii care apoi cresc şi se îndrăgostesc. Îi văd cum au, la rândul lor, copii şi îmbătrânesc. Îi văd cum mor. Sunt condamnat, Luce, să privesc toate astea iar şi iar. Pe toţi, în afară de tine. Ochii lui erau sticloşi. Vocea îi deveni o şoaptă. Tu nu te îndrăgosteşti…

    – Dar… şopti ea. M-am… îndrăgostit.

    – Tu nu ajungi să ai copii şi să îmbătrâneşti, Luce.

    – De ce nu?

    – Tu apari o dată la şaptesprezece ani.

    – Te rog…

    – Ne întâlnim. Ne întâlnim întotdeauna, ajungem cumva în acelaşi loc, indiferent unde mă duc, indiferent cât încerc să fug de ţine. Mă găseşti întotdeauna.

Daniel îşi privea pumnii încleştaţi, ca şi cum ar fi vrut să lovească în ceva, incapabil să-şi ridice privirea.

    – Şi de fiecare dată când ne întâlnim te îndrăgosteşti de mine…

    – Daniel…

    – Pot să mă împotrivesc sau să fug de tine sau să încerc din răsputeri să nu răspund sentimentelor tale, dar nu contează. Tu te îndrăgosteşti de mine, iar eu de tine.

    – Şi e aşa de îngrozitor?

    – Iar asta te omoară.

    – Opreşte-te! strigă ea. Ce vrei să faci? Să mă sperii şi să mă faci să fug de ţine?

    – Nu, zise pufnind. Oricum n-ar merge.

    – Dacă nu vrei să fii cu mine… – îi spuse ea, sperând că toate astea erau doar o glumă mai elaborată, un discurs de despărţire care să pună capac oricărui discurs de despărţire, şi nu adevărul. Nu putea fi adevărul – probabil că ar fi putut inventa o poveste mai credibilă.

    – Ştiu că nu mă crezi. De asta n-am putut să-ţi spun nimic până acum, când trebuie să-ţi spun. Pentru că am crezut că am înţeles regulile, dar… ne-am sărutat, iar acum nu mai înţeleg nimic.

    Cuvintele pe care el le rostise cu o noapte în urmă îi reveniră în minte: „Nu ştiu cum să opresc toate astea. Nu ştiu ce să fac”.

    – Pentru că m-ai sărutat.

    El încuviinţă din cap.

    – M-ai sărutat, iar apoi ai fost şocat.

    El dădu din nou din cap, cu o expresie sfioasă.

    – M-ai sărutat, continuă Luce, căutând să înţeleagă, şi ai crezut că n-o să supravieţuiesc?

    – Având în vedere experienţele anterioare, recunoscu el răguşit, da.

    – E nebunie curată! izbucni ea.

    – De data asta nu sărutul e important, ci ceea ce înseamnă el. În unele vieţi ne putem săruta, dar în cele mai multe nu reuşim. O mângâie pe obraz, iar ea se lupta cu senzaţia de bine pe care o simţea de fiecare dată când făcea asta. Trebuie să recunosc că prefer vieţile în care ne putem sărută. Îşi plecă privirea. Deşi devine mult mai dureros să te pierd.”

Rătăcire. Cartea a doua a seriei

Dragostea nu moare!

Iadul pe pământ… cam asta înseamnă pentru Lucinda Price să fie departe de iubitul ei Daniel. Le-a luat o veşnicie să se regăsească, dar acum el trebuie să o abandoneze din nou, tocmai pentru a o proteja.

La Shoreline, o şcoală privată exclusivistă de pe coasta de nord a Californiei, Luce are parte de experienţe inedite, dar se află, de fapt, în mijlocul unui război în care sunt implicate toate forţele răului.

Într-un decor cu totul nou, dar la fel de periculos, ea învaţă să folosească umbrele că fereastră către vieţile anterioare şi descoperă cu ajutorul lor că Daniel nu i-a dezvăluit adevărul întreg. Îi ascunde ceva – ceva extrem de periculos. E oare posibil că Daniel s-o fi minţit? E oare posibil ca destinul ei să fie, de fapt, cu totul altul? Câte vieţi trebuie să trăieşti pentru a găsi pe cineva pentru care merită să mori?

Aventura celor doi îndrăgostiţi va continuă în volumul al treilea al seriei Îngeri căzuţi.

Pasiune. Cartea a treia a seriei

Înfruntarea trecutului poate schimbă viitorul! Lucinda şi-ar da viaţă pentru Daniel. Şi chiar a făcut-o. Iar şi iar.

De-a lungul timpului, cei doi îndrăgostiţi s-au regăsit şi au fost dureros despărţiţi de fiecare dată. Dar poate că nu e nevoie să fie mereu aşa… Luce este sigură că ceva – sau cineva – din trecut o poate ajută şi se aventurează în vieţile ei anterioare, singurele care îi pot dezvălui frumuseţea tragică a iubirii dintre ea şi Daniel, dar şi misterul sumbru al blestemului care o împiedică să se desăvârşească.

Pe parcursul odiseei sale se va revedea într-un caleidoscop de epoci şi de versiuni şi va fi, pe rând, martoră şi protagonista pasiunii şi a morţilor ei înfiorătoare. Iar Daniel o va urmări prin trecutul lor, îngrozit de ceea ce s-ar putea întâmplă dacă ea ar rescrie istoria. Povestea lor de dragoste ar putea arde în flăcări… pentru totdeauna.

Continuarea acestei incredibile poveşti de dragoste îl vom afla în volumul al patrulea al seriei Îngeri căzuţi.

 Fragment: 

    „Îşi întinse aripile cu un foşnet puternic, iar apoi le înfăşură strâns în jurul ei – un leagăn alb, moale, care îi ţinea strâns pe amândoi.

    – Crezi asta cu adevărat? şopti ea. Că într-o zi voi supravieţui acestor momente?

    – Cu toată fiinţă mea, spuse el şi îi lua faţă în palme, strângându-şi aripile şi mai tare. O să te aştept atât timp cât e nevoie. Te voi iubi în fiecare clipă de-a lungul timpului.

 Luce frigea. Urlă de durere, zbatandu-se în braţele lui Daniel, în timp ce căldură o copleşea. Îi ardea pielea lui Daniel, dar el nu-i dădu drumul.

Sosise clipă. Săgeata era ascunsă sub rochia ei şi acum – chiar acum – era momentul să o folosească. Dar nu avea de gând să renunţe. Nu la Daniel. Nu acum, când ştia că, indiferent cât de greu ar fi fost, el nu avea să renunţe niciodată la ea.

Pielea ei începu să se umple de băşici. Căldură era aşa de puternică, încât nu putea decât să tremure.

Şi apoi nu putu decât să urle.

Layla ardea şi, în timp ce flăcările îi înghiţeau corpul, Luce îşi simţi propriul corp şi sufletul pe care-l împărţeau separandu-se, căutând cea mai rapidă cale de scăpare din căldură nemiloasă. Coloana de fum crescu până ce cuprinse întreagă încăpere şi întreagă lume, până ce cuprinse totul, iar din Layla nu mai rămase nimic.

Luce aştepta întunericul şi găsi lumina.

Unde era mesagerul? Era posibil să se afle încă în corpul Laylei?

Focul continuă să ardă. Nu se stingea. Se răspândea. Flăcările consumau din ce în ce mai mult din întuneric, ajungând până la cer, de parcă însăşi măreaţă noapte ar fi fost inflamabilă, până când Luce nu mai văzu decât vălvătaia fierbinte de roşu şi auriu.

În toate celelalte daţi când avatarul ei din trecut murise, evadarea lui Luce din flăcări şi intrarea în mesager se petrecuseră în acelaşi timp. De dată asta, ceva era diferit, ceva ce o făcea să vadă lucruri care nu puteau fi adevărate.

 Aripi în flăcări.

    – Daniel! ţipă ea.”

Extaz. Cartea a patra a seriei

Lucinda şi Daniel sunt în continuare împreună… dar oare pentru cât timp? De-a lungul secolelor s-au întâlnit de nenumărate ori, dar au fost condamnaţi de fiecare dată la un sfârşit tragic.

Pe măsură ce forţele întunericului se apropie, ameninţătoare, pentru bătălia finală, sacrificiile celor doi tineri devin mai mari că niciodată.

Rememorând diverse momente din vieţile ei trecute, Lucinda îşi da seama că în mintea şi-n sufletul ei e îngropat adânc un secret care reprezintă şansă amândurora la mântuire.

Vor găsi oare cei doi îndrăgostiţi calea de a rupe blestemul care-i desparte de mii de ani?

Fragment:

„A rupt plicul şi a scos cartonaşul alb, dur, dinăuntru. Pe cartonaş erau doar două cuvinte: Pe balcon.

Cu un zâmbet, Luce a dat la o parte aşternuturile şi şi-a trecut picioarele peste marginea patului. A păşit peste uriaşul covor ţesut, cu bujorul în mâna. Ferestrele dormitorului erau înalte şi înguste, lungi de aproape şase metri, ridicându-se aproape şase metri spre tavanul care amintea de cel al unei catedrale. În spatele uneia dintre perdelele cafenii cu falduri bogate se află o uşa de sticlă care dădea spre o terasă. A tras zăvorul metalic şi a ieşit, aşteptându-se să îl găsească pe Daniel şi să se afunde în braţele lui.

Dar terasa în formă de semilună era pustie. Se vedea doar o balustradă scurtă din piatră şi o măsuţă de sticlă cu un scaun pliant din pânză roşie lângă ea. Doar un etaj mai jos se zăreau apele verzui ale canalului. Dimineaţa era frumoasă. Aerul avea un miros îmbâcsit, dar era revigorant. Pe canal, gondolele strălucitoare şi înguste lunecau unele pe lângă altele, elegante că nişte lebede. O pereche de sturzi împestriţaţi ciripea de pe o sârmă de rufe de la etajul de deasupra, iar de cealaltă parte a canalului se află un şir de apartamente înghesuite, în culori pastelate. Era o privelişte fermecătoare, fireşte, Veneţia aşa cum o visau cei mai mulţi oameni, dar Luce nu venise în vacanţă. Ea şi Daniel veniseră să-şi salveze istoria, a Ior şi a omenirii deopotrivă. Şi timpul trecea. Iar Daniel nu se zărea nicăieri.”

Fallen a fost ecranizat în regia lui Scott Hicks, avându-i în distribuţie pe Addison Timlin, Jeremy Irvine, Harrison Gilbertson, şi Joely Richardson.

 Cărțile autoarei pot fi comandate pe litera.ro, elefant.ro, libris.ro, carturesti, librarie.net, cartepedia.ro, librex.ro

Vă recomandăm și celelalte articole ale noastre din categoria SERII