Seria Labirintul de James Dashner

Seria Labirintul este o serie despre experiența de a-ți împinge mintea până la limitele ei și a o forța să sară dincolo… O serie despre supraviețuire, depășirea temerilor și găsirea unor soluții miraculoase contracronometru în situații de criză. Numai o persoană extrem de puternică și echilibrată mintal poate depăși astfel de provocări și numai cei cu adevărat puternici, fizic dar mai ales psihic, vor reuși să supraviețuiască.

Seria te ține cu sufletul la gură până la sfârșit, adrenalina este la cote maxime, n-ai cum să întrevezi soluția sau ce se va întâmpla în continuare.

Finalul, surprinzător și șocant, ne lasă totuși speranța unui nou început.

• Seria Labirintul (The Maze Runner) de James Dashner

1. Evadarea – Editura Litera (The Maze Runner – 2009)

2. Încercările Focului – Editura Litera (The Scorch Trials – 2010)

2.5 Thomas’s First Memory of the Flare – 2011

3. Tratament letal – Editura Litera (The Death Cure – 2011)

4. Ordin să ucidă – Editura Litera (The Kill Order – 2015)

5. Cod: Arșița – Editura Litera (The Fever Code – 2016)

– The Maze Runner Files – 2013

– Inside the Maze Runner: The Guide to the Glade – 2014

Cărțile autorului James Dashner pot fi comandate pe libris.ro, elefant.ro, librarie.net, cartepedia.ro, carturesti.ro, librariadelfin.ro

1. Labirintul – Evadarea (The Maze Runner)

Labirintul – Evadarea este o carte despre experiența de a-ți împinge mintea până la limitele ei și a o forța să sară dincolo… O carte despre supraviețuire, depășirea temerilor și găsirea unor soluții miraculoase contracronometru în situații de criză. Numai o persoană extrem de puternică și echilibrată mintal poate depăși astfel de provocări.

Cum ar fi oare dacă ai fi smuls din lumea pe care o știi, ți s-ar șterge memoria și ai fi aruncat într-un loc bizar, înconjurat de oameni la fel de amnezici ca și tine, fără a avea nici o idee despre cine și de ce a făcut acest lucru?

Thomas este adus cu un lift într-un loc straniu, un fel de poiană înconjurată de ziduri care, în mod uluitor, se mișcau seara și închideau perimetrul, izolându-l de lumea de afară, iar dimineața se deschideau din nou. Este întâmpinat de mai mulți băieți, adolescenți, care se pare că fuseseră aduși acolo în aceleași condiții ca și el. Regulat cineva le trimitea provizii și medicamente prin intermediul aceluiași lift.

Singurul lucru pe care și-l aduce Thomas este numele lui și câteva frânturi neclare dintr-o existență trecută. Nu poate să-și aducă aminte nume sau chipuri, dar știe, paradoxal, cum arată zăpada pe copaci, luna aruncând o lumină palidă peste o pajiște plină de iarbă, o piață aglomerată cu oameni ce își vedeau de treburile lor, cum e gustul unui hamburger.

La fel ca și el, încercând cu disperare să se întoarcă la acea realitate pe care doar o întrezăreau în crâmpeie de memorie, băieții din poiană se organizaseră exemplar, fiecare având sarcini precise: constructori, excavatori, bucătari, curățători, docși, alergători, fiecare după abilitățile lui.

Alergătorii erau cei mai buni dintre ei, cu condiția fizică cea mai bună și mintea brici. Fiecare dintre cei opt alerga în fiecare zi în câte o secțiune a labirintului, care arăta diferit în fiecare zi, iar seara se întâlneau, făceau hărți cu noua configurație și încercau să găsească un tipar, ceva care să le indice calea spre ieșire și libertate. Alergătorii intrau în labirint doar ziua, având grijă să se întoarcă în poiană înainte de închiderea zidurilor, întrucât noaptea în labirint cutreierau Dureroșii – niște monștri îngrozitori care îl sfârtecau pe loc pe nefericitul ce nu reușea să se întoarcă la timp. Câte un Dureros putea apărea și în timpul zilei, iar celor care fuseseră doar înțepați de acesta și scăpaseră cu viață li se administra un ser și treceau printr-o transformare extrem de dureroasă și în urma cărora le reveneau câteva frânturi de memorie. Dar aceștia nu se grăbeau să le împărtășească cu ceilalți, ci deveneau morocănoși și închiși în ei.

Imediat după venirea lui Thomas un băiat este înțepat, iar după transformare, în momentul în care îl vede pe Thomas, are o reacție violentă, părând ieșit din minți. Se repede la acesta și vrea să îl omoare. Este salvat în ultima clipă de Alby, șeful poienarilor, iar atacatorul este condamnat să rămână în afara zidurilor peste noapte, soarta lui fiind pecetluită.

A doua zi după sosirea lui Thomas, un alt lucru bizar se întâmplă: liftul aduce o nouă persoană, în condițiile în care până atunci aceasta sosea fix la o lună după precedenta sosită, iar, mai mult, de data aceasta era o fată! Deși aflată în comă, aceasta se trezește pentru o clipă și le spune: ”Totul se va schimba.”, iar în mână avea o hârtie cu un mesaj: ”Ea e ultima. Pentru totdeauna.”

Thomas simțea că el trebuia să fie alergător, întrezărind cumva un fior de speranță doar la gândul de a intra în labirint. Nu era ușor însă să ajungi alergător. Pentru aceasta trebuia să treci prin toate secțiunile, să participi la toate muncile iar la final rămâneai la cea pentru care erai cel mai potrivit.

Când însă Alby, care fusese rănit de un Dureros, și Minho, șeful alergătorilor, nu pot să ajungă la timp în poiană înainte de închiderea zidurilor, Thomas simte că nu poate să îi abandoneze unei morți iminente și se strecoară prin porți exact înainte de închiderea acestora.

Dovedind mult curaj și prezență de spirit, Thomas reușește să găsească o soluție pentru a se salva pe el și pe ceilalți doi de Dureroși, supraviețuind peste noapte.

 Totuși, întrucât încălcase regulile de a nu părăsi Poiana noaptea, a trebuit să se prezinte a doua zi în fața Consiliului alcătuit din cei unsprezece conducători ai fiecărei secțiuni pentru a i se acorda sancțiunea. Cu toată opoziția lui Gally, un băiat care trecuse prin transformare și susținea că își aduce aminte de Thomas și că nu ar trebui să aibă încredere în el, întrucât nu este decât un spion al celor care i-au adus acolo, ceilalți votează în majoritate pentru o pedeapsă de doar o zi de izolare în beci, după care urma să fie promovat în echipa alergătorilor.

În același timp, Alby, rănit, a trecut prin etapa de transformare, în urma căreia însă a ieșit complet schimbat. Amintiri groaznice i-au invadat mintea, iar lumea terifiantă pe care a întrezărit-o l-a demoralizat complet în încercarea de a scăpa de acolo.

”- Știu cine ești, repetă Alby încet. Te-am văzut. Am văzut tot. De unde venim, cine ești. Cine e fata. Îmi amintesc de Arșiță.”

”- Nu e de bine, răspunde Alby și, pentru prima dată de când plecase Newt, privi direct spre Thomas. Ochii îi erau două găuri de tristețe, adânciți, întunecați. E groaznic. De ce vor pulifricii ăia să ne amintim? De ce nu putem trăi aici fericiți?”

În acest timp, Teresa, deși aflată în comă, comunică telepatic cu Thomas.

”Noi doi am fost, Tom. Noi le-am făcut asta. Noi ne-am făcut asta.”

Lucrurile devin și mai stranii când, alergând prin labirint, Thomas găsește o plăcuță a cărei semnificație n-o înțelesese nimeni.

”COLAPSUL REALITĂȚII

UNITATEA ”ZONĂ INTERZISĂ – MORȚI EXPERIMENTALE”

Teresa mai încearcă cu disperare să-i transmită telepatic câteva mesaje lui Thomas înainte de a-și pierde memoria, printre care și acela că labirintul e un cod, că ea va fi catalizatorul, totul se va schimba și răul este bun. La ce se referea oare? La gândacii cu clești care mișunau prin poiană și labirint, pe spatele cărora scria RĂU și despre care Thomas credea că erau folosiți pentru a-i spiona? Informațiile sunt neclare și îi stârnesc și mai rău confuzia.

În scurt timp Teresa iese din comă dar, în același timp, soarele, ce acum era evident că fusese creat artificial, dispare, în loc de cer văzându-se acum un tavan gri, sumbru. Porțile nu se mai închid, nemaioferind nici o protecție contra Dureroșilor. Era evident că timpul expirase iar acum trebuiau să pună cap la cap informațiile adunate până atunci și să găsească o soluție înainte de a fi decimați cu toții.

Teresa insistă să participe și ea la descifrarea codului.

”Dacă e să descifrezi un cod într-un complex de mai multe labirinturi, sunt sigură că e nevoie de creierul unei femei.”

Dar timpul trece nemilos și soluția nu apare, astfel că Thomas realizează că are nevoie de informații ascunse adânc în mintea sa. Pentru a le face să iasă la suprafață, alege o soluție disperată: să se lase voit înțepat de Dureroși.

Cu o acțiune alertă, adrenalină la cote maxime, cartea te ține în priză până la sfârșit, neputând să o lași din mână. Vă las să descoperiți singuri cum vor evolua lucrurile, spunându-vă doar că finalul nu clarifică lucrurile, ci te intrigă și mai mult, făcându-te să arzi de nerăbdare să citești următorul volum.

2. Labirintul – Încercările focului (The Scorch Trials)

Dacă volumul 1 ți-a ridicat adrenalina la cote maxime, volumul 2 ridică miza, încercările sunt mult mai grele, iar imaginile descrise sunt de-a dreptul apocaliptice. Numai cei cu adevărat puternici, fizic dar mai ales psihic, vor reuși să supraviețuiască.

La sfârșitul volumului 1 Thomas și ceilalți Poienari care au reușit să supraviețuiască încercărilor Labirintului au fost salvați din mâinile Creatorilor de un grup de oameni care le-a explicat ce se întâmplase în trecut. Niște explozii solare uriașe au lovit Pământul, milioane de oameni au murit, suprafețe imense de Pământ au fost transformate în deșert, iar apoi a apărut Arșița – o boală necruțătoare ce afecta creierul, apărând întâi halucinațiile, apoi instinctele animalice pun stăpânire pe cele umane. Guvernele tuturor țărilor s-au coalizat, formând RĂUL, o organizație ce încerca să găsească un leac contra Arșiței. În acest scop au testat mii de orfani din care au rămas câțiva pentru ultimul test.

”- Nu-i vom lăsa să facă așa ceva copiilor. Ne-am dedicat viețile luptei împotriva celor ce reprezintă RĂUL. Nu ne putem pierde umanitatea, indiferent de rezultatul final.”

”- Veți afla mai multe cu timpul. Noi locuim în nord. Suntem la mii de kilometri de Anzi. De aici și până în Anzi se întinde zona pe care ei o numesc Pârjolul. Se află în jurul a ceea ce era înainte ecuatorul; acum nu e decât căldură și praf, un loc plin de bolnavi de Arșiță. Încercăm să traversăm zona respectivă ca să găsim un leac. Dar până atunci, vom lupta împotriva RĂULUI și vom opri experimentele și testele.”

Începutul volumului 2 este terifiant. Mai întâi, Teresa, care fusese despărțită de băieți, îi transmite disperată lui Thomas că ceva rău se întâmplă. După aceea, băieții îi găsesc pe salvatori morți, spânzurați de tavan, iar la ferestrele protejate cu gratii apar oameni desfigurați, fără păr și care evident își pierduseră mințile, repetetând obsesiv: ”Sunt un Defect! Sunt un Defect!” și ”Ucide-mă! Ucide-mă! Ucide-mă!”. Iar în camera unde fusese dusă Teresa, în locul acesteia găsesc un băiat – Aris, care le spune o poveste halucinantă. Se pare că mai fusese un labirint, identic cu cel din care scăpaseră ei, numai că acolo erau numai fete iar el era singurul băiat – similarul Teresei din grupul lor. Reușiseră să se salveze într-un mod asemănător cu cel al lor, numai că Rachel – fata cu care comunica el telepatic, similara lui Thomas din grupul lor, fusese ucisă la sfârșit. Thomas s-a gândit că asta trebuise să fie probabil și soarta lui, numai că în fața lui se aruncase Chuck, un adolescent de treisprezece ani, care-l salvase cu prețul propriei vieți.

Dar, în curând, toți își vor pune la îndoială sănătatea mintală văzând că în spatele ferestrelor cu gratii se găseau acum ziduri solide de cărămidă, iar cadavrele dispăruseră din senin. În încăpere apare ca prin farmec un birou și un bărbat îmbrăcat complet în alb, protejat de ei printr-un ecran invizibil. Ceea ce le spune îi adâncește și mai mult în confuzie.

”Tot ce vă pot spune azi e că nu ar trebui să vă încredeți niciodată în ceea e vedeți. Sau chiar în ceea ce gândiți. De aceea am făcut demonstrația cu cadavrele și cu ferestrele zidite. Vă voi spune doar că uneori ceea ce vedeți nu e real, alteori ceea ce nu vedeți e real. Vă putem manipula creierele și receptorii nervoși dacă e cazul. Știu că toate astea sunt derutante și puțin înfricoșătoare.”

Apoi le oferă o informație înfricoșătoare. Toți au fost infectați cu Arșiță, iar pentru a primi tratamentul vor trebui să treacă prin Încercările Focului.

”Regulile sunt foarte simple. Găsiți drumul afară, apoi mergeți o sută șaizeci și unu de kilometri spre nord. Ajungeți la refugiu în două săptămâni și veți fi finalizat Faza a doua. Atunci, și numai atunci, veți fi vindecați de Arșiță. Aveți exact două săptămâni la dispoziție –din clipa în care ați trecut prin Trans Plat. Dacă nu reușiți, în cele din urmă veți muri.”

După trecerea prin Trans Plat, un tunel cenușiu și întunecat îi aștepta. Înaintând prin pâcla deasă, o voce stranie i-a avertizat să se întoarcă.

”- Aveți o singură șansă. Întoarceți-vă acum și nu veți fi făcuți bucăți!”

Pe cine să creadă? Cine spunea adevărul și cine îi mințea? Toți aleg să continue drumul, dovedindu-se că toți pămpălăii își găsiseră sfârșitul în Încercările Labirintului.

Dar se va dovedi că amenințările erau reale. Niște mingi metalice, ca de argint topit, s-au agățat de câțiva dintre ei, devorându-le capul. Iar cei care au reușit să scape au trecut prin alte încercări de-a dreptul copleșitoare, care puteau înfrânge cu ușurință spiritul unui om mai slab.

”Vânt. Explozii de lumina. Din nou vânt. Praf sufocant. Vânt. Țârâituri în urechi și durere. Și iar vânt. Thomas alergă în continuare, fără să-și ia ochii de la Minho, care fugea cu doar câțiva pași înaintea lui. Nu simțea nimic pentru Jack. Nu-i păsa dacă avea să rămână surd pentru totdeauna. Nu-i mai păsa de ceilalți. Haosul din juru lui părea să-i șteargă orice urmă de umanitate, să-l transforme într-un animal. Nu voia decât să supraviețuiască, să ajungă la clădirea aia, să intre în ea. Să mai trăiască. Să mai câștige o zi.”

Totuși, chiar în acel moment o explozie s-a produs, în urma căreia hainele lui Minho i-au luat foc, iar umanitatea a triumfat: Thomas s-a repezit să-l ajute, riscându-și viața.

La ieșirea din tunel, noi provocări îngrozitoare îi așteptau. Mai întâi, au trebuit să străbată un ținut pârjolit, sub un soare dogoritor ce te orbea.

Ajunși în orașul Defecților, au trebuit să se lupte cu aceștia. Au reușit să-și facă totuși doi aliați – Jorge, un lider al acestora, și Brenda, aflați doar în primul stadiu al bolii, în care nu se vedea nici un simptom. Thomas și Brenda sunt izolați, prin forța împrejurărilor, de restul grupului. Deși Brenda îi arată clar că este atrasă de el, Thomas nu îi poate răspunde la fel, simțind în adâncul sufletului că este îndrăgostit de Teresa, pe care nu poate să o trădeze. Deși întâmplările prin care trec sunt cumplite, speranța, acest motor al omenirii dintotdeauna, îi împinge mai departe, spre refugiu și prezumtivul tratament.

”- Nu te da bătută încă. O s-ajungem la refugiu, or să ne dea tratamentul.

– False speranțe, spuse ea. Dar bănuiesc că e mai bine decât să nu ai nici o speranță.”

Deși se vor reuni la un moment dat cu restul grupului, încercările la care sunt supuși în continuare sunt teribile, de parcă ar fi mers pe nisipuri mișcătoare și orice zbatere îi făcea să se afunde tot mai adânc, fără o ancoră de care să se agățe. Nimic nu este sigur, orice indiciu putând fi ori real, ori menit să te inducă în eroare. De multe ori instinctul sau intuiția sunt cele care decideau în final cum să procedeze, deși logica zicea altfel.

Amintiri diparate îi revin lui Thomas în vis, ca niște flash-back-uri de memorie. Deși se chinuie din răsputeri să le pună cap la cap, nu reușește să obțină o imagine de ansamblu. Experiența trădării Teresei este foarte dureroasă și, deși ulterior ea îi spune că totul nu a fost decât o altă încercare la care a fost supus, ceva în sufletul lui s-a schimbat, simte un gol ce nu-l mai poate umple. La un moment dat este chiar pe punctul de a ceda, de a abandona lupta, gândindu-se dacă toate aceste suferințe aveau vreun rost, ca să se agățe apoi de o fărâmă de motivație, ca un înecat de un pai, și să continue.

”Se întrebă ce însemnau toate astea, dacă merita să mai încerce să supraviețuiască. Îi veni apoi în minte imaginea lui Chuck aruncându-se în fața cuțitului pentru el. Și asta fu de ajuns ca să-l scoată din acea fracțiune de secundă de îndoială și teamă.”

Citind cartea, ai senzația că te afli într-un montaigne-rousse amețitor, în care emoțiile sunt la cote maxime, imaginile se schimbă cu repeziciune și e imposibil să-ți fixezi un reper de care să te agăți. Bineînțeles că finalul ne mai aruncă o provocare, primind noi indicii derutante, astfel că abia aștepți să citești următorul volum.

3. Labirintul – Tratament letal (The Death Cure)

În volumul 3, Labirintul – Tratament letal, tinerii adolescenți se confruntă cu o realitate distopică înfricoșătoare și noi provocări cumplite îi așteaptă.

La sfârșitul volumului 2 Thomas, câțiva Poenari care reușiseră să supraviețuiască încercărilor din Ținutul pârjolit și Jorge și Brenda care li se alăturaseră, sunt salvați cu un Berg de cei din organizația RĂU.

Thomas este supus unei ultime încercări halucinante. Unul dintre bărbați îl pune să aleagă între Jorge și Brenda, spunându-i-se că doar unul putea să scape. Încercând să facă o diversiune, o alege pe Brenda, convins că bărbatul va face exact pe dos. Însă când acesta încearcă să o arunce din Berg, Thomas acționează nebunește, reușind să o salveze pe fată și punând mâna pe un pistol l-a amenințat pe străin spunându-i că s-a săturat de teste și că din acel moment nu mai moare nimeni.

”- Nu mai moare nimeni! Spuse Thomas, respirând greu, oarecum surprins de el însuși. Dacă n-am făcut destule ca să trecem testele voastre idioate, atunci picăm și asta e. Dar gata cu testele!”

Se pare că și acesta fusese tot un test, pentru că bărbatul a zâmbit ușor și i-a spus că s-a terminat cu testele și încercările, vor fi duși într-un loc cu adevărat sigur și vor înțelege în sfârșit ce rost a avut totul.

Thomas a fost izolat de ceilalți și dus într-o încăpere albă, fără nici o pată de culoare. A avut un adevărat șoc însă când o nouă voce l-a contactat telepatic – Brenda!

”- Sunt eu, Tom. Brenda. Te așteaptă lucruri nu prea plăcute.”

Cum? Și Brenda îl mințise până atunci? Făcea și ea parte din organizația RĂU?

Thomas este bulversat și sătul de toate minciunile, trădările, manipulările și morțile fără sens care fuseseră, astfel că atunci când Teresa îl contactează telepatic el îi spune că din acel moment nu le mai face jocul celor de la RĂU.

”- Nu! Nu mai spune nimic! Doar… lasă-mă în pace! Și spune-le celor de la RĂU că nu le mai fac jocul. Am încheiat orice socoteală cu ei!”

Timp de trei săptămâni, Thomas a rămas izolat în camera albă, primind doar mâncare la ore neregulate și fără posibilitatea de a se putea spăla, igiena precară și propriul miros groaznic speriindu-l cumplit, simțindu-se de parcă începuse deja să putrezească.

”Începu să se înfurie. Tremura ca un șobolan în căutarea unui loc călduros, a unei bucățele de mâncare. Cu fiecare zi, devenea tot mai furios, până ajungea uneori să tremure incontrolabil, înainte să reușească să își astâmpere mânia. Nu voia ca furia asta să dispară pentru totdeauna; voia doar să o pună deoparte și s-o lase să crească. Să aștepte momentul potrivit, locul potrivit s-o dezlănțuie. Cei de la RĂU îi făcuseră asta. Ei le furaseră viețile, lui și prietenilor lui, ca să îi folosească în cine știe ce scopuri care li se păreau necesare. Fără să le pese de consecințe.

Și aveau să plătească pentru asta. Thomas își jură în sinea lui de o mie de ori pe zi.”

Astfel că, în momentul în care este eliberat din camera albă și i se propune, alături de ceilalți Poienari, să treacă printr-o procedură și să-și recapete memoria, Thomas refuză categoric. Nu mai vrea să redevină cel care a fost, de care își dă seama că nu îi mai place în prezent. Din flash-back-urile de memorie și-a dat seama că în trecut a lucrat alături de RĂU, dar consideră că a fost doar un copil, fără posibilitatea de a alege. Acum însă, după toate traumele prin care a trecut, nu mai ia în calcul nici cea mai mică posibilitate de a-i ajuta pe cei de la RĂU. În plus, nici măcar nu este sigur că amintirile ar fi cele reale, ci ar putea să-i implanteze în creier ceea ce doreau ei să creadă.

În același timp, informațiile aflate sunt șocante. Se pare că boala Arșiță era cauzată de un virus produs artificial și scăpat de sub control dintr-un laborator. De asemenea, majoritatea Poienarilor erau imuni la boală și acesta fusese unul din motivele, pe lângă capacitatea lor fizică și intelectuală ieșită din comun, pentru care fuseseră aleși ca și candidați pentru teste.

Însă, pentru reușita anumitor teste, fuseseră aduși și câțiva care nu erau imuni. Thomas află cu durere că Newt, cel atât de curajos și altruist, era unul dintre ei.

În momentul în care Thomas este dus cu forța într-un laborator pentru a i se face procedura, reușește să facă o diversiune, cu sprijinul Brendei care era asistentă acolo, și să scape împreună cu Minho și Newt, care refuzaseră și ei categoric să-și recapete amintirile.

Thomas, Minho, Newt, Brenda și Jorge reușesc să fugă, după multe peripeții, cu un Berg.

Thomas află cu durere că Teresa și ceilalți Poienari, care își recătătaseră între timp amintirile, fugiseră de asemenea, fără să se obosească însă să îi caute și să îi ia și pe ei.

Înainte de a pleca, Newt îi dă lui Thomas o scrisoare, insistând ca acesta să o citească doar la momentul oportun, insistând că Thomas va știi când este acesta.

După evadare, Thomas află că existau înca orașe care funcționau relativ normal, având filtre de siguranță la intrarea în oraș. Imuniștii însă nu erau priviți cu ochi buni. În timp ce toți ceilalți trăiau cu ”sabia deasupra capului”, întrebarea fiind ”când” și nu ”dacă” se vor îmbolnăvi de Arșiță, imuniștii erau priviți cu ură, fiind scutiți de acea nesiguranță cumplită. Grupul ajunge în Denver, unde găsesc un doctor evadat din RĂU, care le scoate implanturile din creier ce le permiteau celor din organizație să-i controleze de la distanță. De asemenea, prin înlăturarea acestora, comunicarea telepatică nu mai era posibilă.

Tot în Denver află că exista o organizație – Brațul Drept, care lupta împotriva celor de la RĂU.

Între timp, Newt, care nu putuse să intre în oraș, fusese capturat și dus în Palatul Defecților, un loc îngrozitor, mizerabil. Deși ideea de bază fusese să le ofere acestora niște locuințe decente, un fel de refugii pentru cei bolnavi, serviciile fiind asigurate de către imuni, locul degenerase îngrozitor. Realitatea prezentată este apocaliptică, dar complet credibilă că așa s-ar fi petrecut lucrurile în condițiile respective.

”Dar ideea aceasta, chiar dacă bine intenționată, eșuase lamentabil. Soluția de a umple cu oameni care nu mai aveau nici o speranță și știau că își pierd încet mințile sfârșise prin a crea de fapt cele mai anarhice și abjecte zone cunoscute vreodată de om. Din moment ce locuitorii acestor ”palate” erau conștienți că pentru ea nu puteau exista pedepse sau consecințe mai rele decât cele cu care se confruntau deja, rata infracțiunilor crescuse enorm. Așa că astfel de așezăminte deveniseră într-un final niște refugii ale depravării.”

Deși îl găsesc pe Newt, acesta refuză categoric să vină cu ei ba, mai mult, îl privește pe Thomas cu ură, părând să îi reproșeze ceva din priviri. După ce pleacă, Thomas își aduce aminte de scisoarea pe care acesta i-o dăduse și o citește. Mesajul era unul cutremurător: ”Omoară-mă! Dacă mi-ai fost vreodată prieten, omoară-mă!” Cumplit! Ca singurul lucru pe care să îl poți face pentru prietenul tău să fie acela de a-i lua viața pentru a-i curma suferințele! Vă las să descoperiți singuri în carte dacă Thomas a putut să-i îndeplinească rugămintea prietenului său…

Între timp, grupul reușește să-i găsească și pe ceilalți Poienari, iar Teresa insistă că i-au lăsat în spate doar pentru că li s-a spus că au reușit să evadeze fără ei. Noi informații îngrijorătoare apar: se pare că imunii dispăreau fără urmă în ultima vreme, fără nici o explicație logică.

Fără informații certe de care să se agațe, fără să știe prea bine cine le este prieten sau dușman, fără vreo destinație sigură sau un scop bine determinat, tinerii se vor lupta pentru supraviețuire, bazându-se mai mult pe intuiție și agățndu-se de orice fir subțire de speranță.

Cartea te ține cu sufletul la gură până la sfârșit, n-ai cum să întrevezi soluția sau ce se va întâmpla în continuare.

Finalul, surprinzător și șocant, ne lasă totuși speranța unui nou început.

”Thomas nu se mai gândi la nimic, ci o trase mai aproape de el, în timp ce soarele apunea de tot, deasupra oceanului.”

4. Labirintul – Ordin să ucidă (The Kill Order)

Cu treisprezece ani înainte să se formeze RĂU, înainte ca Thomas să ajungă în Labirint, Arșița a lovit pământul și omenirea s-a îmbolnăvit de moarte.

Mark și Trina au supraviețuit catastrofei, dar Arșița n-a fost nimic în comparație cu ceea ce a urmat. O epidemie ciudată a pus stăpânire pe orașe, iar acum, oamenii atinși de ea cad pradă nebuniei. Mai rău, existența întregii umanități este pusă în primejdie.

Mark și Trina sunt convinși că există un mijloc de a-i salva pe supraviețuitori și sunt hotărâți să-l găsească… dacă vor reuși să rămână în viață în această lume pustiită, în care fiecare viață are un preț, iar unii preferă să ucidă și adevărul să rămână ascuns.

5. Labirintul – Cod: Arșița (The Fever Code)

Ce a fost înaintea Labirintului?

Care este adevăratul scop pe care îl urmărește RĂU? Cine face parte din grupul B? Cine e cu adevărat Thomas? A fost alegerea lui – sau a tovarășilor lui – să intre în Labirint?

Pădurile au ars, lacurile și râurile s-au uscat, oceanele s-au umflat. Apoi, Arșița a cuprins pământul, au murit oameni, violența a pus stăpânire peste tot. RĂU se află în căutarea unei explicații și găsește băiatul perfect pentru a-și duce la bun sfârșit propriile planuri. Băiatul se numește Thomas. În fața lui se înalță un zid uriaș de minciuni și de secrete, căruia i se opune cu forța prieteniei și a loialității, într-o lume care pare că a uitat complet de astfel de lucruri.

Descoperă povestea lui Thomas și află cum a construit un labirint pe care numai el l-ar putea distruge.

Un nou capitol captivant în aventura Poienarilor, o călătorie spre locul și momentul în care a început totul.

Cărțile autorului James Dashner pot fi comandate pe libris.ro, elefant.ro, librarie.net, cartepedia.ro, carturesti.ro, dol.ro, librariadelfin.ro

Recenzii și prezentări cărți James Dashner

Recenzii și prezentări cărți SF

Vă recomandăm și celelalte articole ale noastre din categoria SERII