Delicatese Literare
Serii

Seria Stelian Munteanu de Bogdan Hrib

Seria Stelian Munteanu

Bogdan Hrib

Genul: ficţiune, acţiune, poliţist, spionaj, suspans
Volumele seriei:
1. Filiera grecească
2. Blestemul manuscrisului
3. Somalia, mon amour
4. Ucideţi generalul
5. Patimile doamnei ministru
Cele 5 volume ale seriei îl au în prim plan pe Stelian Munteanu, fost jurnalist, actual editor de carte şi scriitor amator, și un carismatic aventurier în timpul liber. Pot fi citite fiecare de sine-stătător. Cărţile au cunoscut mai multe ediţii. 

1. Filiera grecească

Stelian Munteanu este în concediu în Grecia. Un concediu în singurătate, trist și plictisitor. Apoi, brusc, o până de curent și un telefon neașteptat în dimineața următoare. O crimă! Un român este suspectul numărul 1. Și tu ești cel mai aproape! a zis comisarul șef, vorbind la telefon din biroul sau de la București. Un jurnalist reciclat. Un suspect cu un cumnat bogat și multe relații în lumea politică. Un polițist grec obosit și ușor miop. O dansatoare din Kiev cu un iubit gelos și violent. Blănuri scumpe care ascund mistere. Elicoptere, iahturi de lux și mașini în viteză. Un consilier rus, fost KGB, care le știe pe toate. Un inspector din Paris și o profesoară din Salonic. Avocați, neveste și mulți polițiști…
Cine este asasinul? Care este mobilul? Ce se ascunde în trecutul fiecăruia? Cine va trage primul?
“Străzile din Skiatos sunt înguste. Moștenirea venețiană. Rufe întinse la uscat de-a latul străzilor, la nivelul etajului unu și ghivece cu mușcate. Jalnicul motor în doi timpi al motocicletei face un zgomot infernal. Mișa Pușkin este un pic crispat și sub mustață de pescar grec au apărut broboane de sudoare.
Dar drumul în pantă nu este lung și ajunge cu bine la adăpost, o casă albă aproape de vârful colinei. Obloanele sunt bătute în cuie și clădirea pare părăsită. Galia, cu șapcă pe ochi, nu s-a trezit. Deschide poartă și intră cu motocicletă. Descuie casa. Se întoarce și ridică, opintindu-se puțin, tânăra femeie. Intră înăuntru și o așază pe o canapea. Iese din nou și ascunde motocicletă sub o prelata cojită și decolorată. Reintră și încuie ușa.
Interiorul pare la prima vedere la fel de vechi și neîngrijit, dar în bucătărie tronează un frigider enorm foarte nou care zumzăie în surdină. Alături un cuptor cu microunde și o plită electrică. O combină audio. Un amestec ciudat de vechituri prăfuite și obiecte extrem de moderne. Temperatura este plăcută, aerul condiționat o menține la 18°C. Se întoarce la Galia, o așază mai comod și îi potrivește capul pe o pernă moale. Scoate din frigider o sticlă de vin. Un Riesling alb de Africa de Sud. Sticla este rece și se aburește la contactul cu aerul încăperii. Scoate un tirbușon obosit, dintr-un sertar, pregătește un pahar de cristal ce fusese ascuns lângă altele în bufet. Scoate dopul și aduce din camera de zi o geantă din care extrage un laptop, deschide și toarnă vinul în pahar. Încet. Îl umple doar două treimi. Cuplează computerul la internet și soarbe prima gură din vinul rece. Accesează un site. O fereastră se deschide. Tastează cu o singură mâna, în timp ce bea cu înghițituri mici lichidul auriu. Am nevoie de un transfer. Skiatos. 7 ore. Confirmați. Apoi își mai toarnă un pahar și se relaxează.”

2. Blestemul manuscrisului

Marele Maestru al Cavelerilor Teutoni, Herman von Salza, înţelege că bătălia pentru ţinuturile carpatice e pierdută. Doar unul de-al locului, un român, poate duce lupta mai departe în apărarea creştinătăţii. Fratele Walter Schwartz a avut o mamă româncă, pentru ei este Vlad Negru. El poate fi întemeietorul, dacă Papa va redacta o Charta a Europei unite, o bulă de plumb negru. Doar aşa lupta poate fi dusă mai departe. Întemeierea Ţării Româneşti, luptele pentru independenţă, marile mistere ale istoriei, cavaleri şi domnitori, catolici şi ortodocşi, iubiri interzise, alianţe secrete, crime şi executii, toate ajung subiect în acest roman: opt secole de istorie în umbră misteriosului Manuscris al Papei, un manuscris negru, un manuscris blestemat să nu poată fi citit niciodată.
Alternând episoadele din trecut, Stelian împreună cu poliţia română, franceză şi germană încearcă să dea de urmă ultimei copii a manuscrisului. Pierdut în 1945 lângă Budapesta în ultimul contraatac al Diviziei 2 Panzer Das Reich, readus la Bucureşti şi ascuns la o secţie a Comitetului Central, furat din nou din BCU în zilele Revoluţiei, ajunge în fine, după ambuscade şi urmăriri la Palatul Cotroceni cu ocazia unei recepţii în cinstea miniştrilor apărării din ţările NATO. Dar şi aici se pregăteşte un atentat, ultimul!
Bogdan Hrib scrie in culori tari si cu un implacabil simt al povestirii. – Barry Forshaw, autor Euro Noir.

3. Somalia, mon amour – recenzie

Fantomele unui trecut îndepărtat ies la lumină. Pirateria lovește coastele Somaliei. Nave sechestrate și marinari români ostatici. Sofia Matei are misiunea de a elibera cetățenii români. Dar Sofia îl cunoaște pe Stelian și între ei se naște o idilă. În timp ce forțe navele și aeriene internaționale încearcă să oprească valul de acte pirateresti, interese economice și politice generează noi conflicte. Vechile rețele de informații se intersectează cu cele noi, post-comuniste. Sofia este răpită și trădată. Stelian Munteanu este forțat să intervină. Mișa Pușkin pare că stăpânește jocul. Locotenent-comandorul Jason Donovan visează că flota internațională e un fel de cavalerie a vestului sălbatic. Pentru cine lucrează profesorul? Mai trăiește Jean-Baptiste? OId-boys se regrupează, clanurile somaleze se pregătesc de lupta.
lubiri și dezamăgiri, intrigi și răpiri, operațiuni secrete și confruntări militare, pe fundalul unei Africi sărace și exotice, o Africa a intereselor economice, a războaielor religioase, a triburilor și a Kalasnikovului…
O foarte frumoasă, captivantă și interesantă carte de acțiune și spionaj, condimentată cu romantism. În fundalul cărții avem lumea întunecată a terorismului internațional, cu accentul pus pe pirateria ce lovește coastele Somaliei, iar în prim plan urmărim acțiunile personajelor cărții – Sofia Matei, Stelian Munteanu, Mişa Puskin, Ileana, Jean-Baptiste Mattei, cei doi Dumitrescu, Jason Donovan – și interacțiunea acestora, relațiile fragile dintre acestea, interesele care le unesc sau le despart. 
Personajele principale ale acestui volum sunt Stelian Munteanu şi Sofia Matei: 
– Stelian Munteanu – personaj care apare pentru prima dată în „Filiera grecească” – fost jurnalist, actual editor de carte şi scriitor amator, și un carismatic aventurier în timpul liber. 
– Sofia Matei – fostă ziaristă, în jur de 30 de ani, profesoară de geopolitică, pion în misiuni secrete şi primejdioase. Ajunge să fie răpită, încercând să descopere care e sursa informaţiilor surprinzător de exacte ale piraţilor.
O neaşteptată poveste de dragoste dintre cei doi este un bonus binevenit în acţiunea altminteri extrem de dură a cărţii, şi dă un plus de savoare lecturii.
Acţiunea porneşte de la atacul piraților somalezi asupra unei nave şi sechestrarea echipajului format în parte din marinari români. Sofia Matei trimisă în Somalia, la Bosaso, să strângă informaţii şi să se intereseze de soarta prizonierilor români.
Nu uitați: acolo nimeni nu este de partea dumneavoastră! Chiar și când se vor arăta interesați să vă ajute, o vor face pentru dolarii pe care îi aveți. Sau pentru legături. 
I-au lipit gura cu o bandă adezivă murdară. A urmat sacul pe cap și legarea mâinilor și picioarelor. Durerea din zona coastei era cumplită. A fost suficienr să primească o lovitură de bocanc, ca din întâmplare, exacr în acel loc. Avea sentimentul că nu va mai ieși vie din mâinile lui. Și nu își dorea decât ca totul să se termine foarte repede. Și-a pierdut cunoștința, înainte de a realiza ce o așteaptă.

4. Ucideţi generalul

UCIDEȚI GENERALUL este un thriller captivant, plin de suspans. Această carte este, de asemenea, un studiu de personaj – amănunțit și complex – prin care cititorul este transportat într-o adevărată călătorie palpitantă prin tranziția continuă a ultimelelor decade din istoria României. Stelian Munteanu – amant, asasin și băiat de București – este un erou care poate spune mai multe decât ne-am imagina despre vremurile pe care le trăim. Mike Phillips, editor ProFusion Crime
Pe editorul și gazetarul Stelian Munteanu l-am întâlnit în Filiera grecească, în Blestemul manuscrisului, în Somalia, mon amour. Nu și-a epuizat resursele și, într-o formă de zile mari, revine, de dată asta, că protagonist în Ucideți generalul. Din nou e implicat în acțiuni tenebroase, iarăși trebuie să descalceasca mistere de rezolvarea cărora depinde însăși viață să. Niciodată nu l-am văzut atât de îndârjit, de pătimaș, de revoltat. Fiindcă nu mai suportă atâta minciună în jurul lui. Fiindcă nu mai vrea să fie manipulat. Angoasele lui sunt angoasele noastre, pericolele care îl amenință ne pot pândi pe oricare dintre noi, în această lume în care nimeni nu știe cine e marele dirijor din umbră.
Mânuind o scriitură nervoasă, țesând o intrigă cu multe răsturnări de situație, Bogdan Hrib surprinde cu exactitate tribulațiile unui erou ajuns pe culmile exasperării. George Arion
„Viena, august 2010
Sunt cu degetul pe trăgaci. E devreme. Oraşul doarme. Un pescăruş alb cu aripi gri, apă­rut de nicăieri, zboară în picaj prin faţa geamului deschis. Viena e un oraş care mi-a fost drag întot­deauna, fie că am venit aici cu treabă sau ca turist. Întotdeauna am găsit ceva nou si ceva plă­cut. Un vin sau o tocăniţă. O micuţă cafenea ascunsă pe o stradă lăturalnică, o bere bună, un şniţel uriaş, oameni care zâmbesc, o clădire, un copac, trandafiri… Aici am văzut pensionari ţinându-se de mână în parc. Mă cuprinde o nostalgie care îmi înceţoşează ochii si îmi rela­xează muşchii.
Îmi caut scuze. Nu pot să trag. Si timpul trece. Dacă nu mă hotărăsc acum. N-am nici o garanţie că generalul va mai fi aici si noaptea următoare. Arătătorul stă pe garda trăgaciului. Mi-e frică să ating trăgaciul. Glonţul ar putea pleca accidental. Desi stiu că nu e asa.
Mă tot gândesc la bani. La banii care vor veni si la datoriile pe care trebuie să le acopăr. Si la lansarea cărţii. Să omori un om pentru a-ţi plăti datoriile la fisc. Dement şi cinic! Nici măcar nu sunt atât de mulţi bani. Să-i iau si să dispar, ca în filme. Nu acoperă prea mult din datorie. Mi-au scris că pentru început, până îmi fac mâna, plă­tesc mai puţin.
Doamne, până îmi fac mâna?. Nu ştiu dacă vreau să merg mai departe. Nu credeam că voi ajunge aici. Să tragi un glonţ. Să omori. Astea erau poveşti de filme. Câteva bune şi multe foarte proaste!
Stiu sigur că dacă ar fi în faţa mea nu aş putea să trag. Pentru că m-ar privi în ochi. Dar aşa, de departe?. De la aproape 200 de metri, îl văd doar prin lunetă. Parcă nu ar fi aici pe această lume, ci undeva într-un alt spaţiu. Ca într-un joc de computer. Mă amăgesc că e un joc.
Hotelul Haydn e chiar pe un colţ, la etajul 1 şi 2 al unei clădiri de pe Mariahilfer Strasse. Chiar lângă biserică şi statuia lui Haydn. La par­ter e un restaurant cam scump. Am intrat de vreo două ori acolo. O dată am mâncat un mic dejun, altă dată am băut pe seară, târziu, un coniac mare, ca să mă încălzesc. La 3 un alt hotel-pensiune şi ultimele două etaje sunt apar­tamente de locuit. O clădire ciudată, de secol 19.
Si chiar pe colţ e o cameră mare, cu patul dublu, din care priveşti strada. Am locuit acolo. E camera 128. Când bat clopotele bisericii, ai sen­zaţia că eşti chiar acolo înăuntru, lângă altar. Doamne, iartă-mă. Eu i-am spus Dianei să-i rezerve această cameră. Eu i-am propus tot ei să-i zică să doarmă cu perdelele date la o parte ca să poată admira panorama minunată a bulevardu­lui. Totul a fost premeditat. Mi-am pregătit terenul. În detaliu.
Arma e una foarte nouă. Ca model, nu doar ca fabricaţie. O armă austriacă, un Steyr- Mannlicher SSG 08, cu o lungime de aproape 1,2 m şi 6 kg. Site-urile şi blogurile scriu că puşca ar fi în dotarea misterioasei unităţi speciale a poliţiei austriece, numită Cobra. Eu nu am reuşit să aflu mai multe. Nici nu m-am străduit destul. Am căutat doar pe surse deschise. Are nu ştiu câte stele în nu ştiu ce topuri de nebuni care le încearcă prin poligoane de prin lume. Eu am primit-o cadou. De la Mişa. Nu chiar de ziua mea. Era februarie. Un fel de cadou tembel de Valentine’s Day. A fost premeditat cu siguran­ţă. Tot el m-a împins spre meseria asta. El m-a convins. El m-a manipulat. Comanda am pri­mit-o direct şi misterios, în plic la uşă şi printr-un email de la o adresă necunoscută, dar sunt con­vins că tot Mihail Sergheevici Puşkin mi-a găsit de lucru. A vrut să mă transforme într-un asasin plătit.
Si a reuşit.
Transpiraţia îmi curge în picături mari de pe frunte pe pardoseală. Am batiste de hârtie într-un buzunar. Dar nu e momentul. Privesc prin lunetă şi crucea mirei ţinteşte fix inima ge­neralului. Îl văd cum respiră adânc şi ritmic. E liniştit. Doarme cu faţa în sus. Nu eu l-am con­vins. N-aveam cum. Dar sunt un norocos. Am o ţintă perfectă. Trebuie doar să cobor piedica şi să apăs pe trăgaci. De la distanţa asta e nevoie de un singur glonţ. N-am cum să ratez. E prea aproape, sunt bine sprijinit şi destul de antrenat. Am zece cartuşe, dar unul va fi suficient. Direct în inimă.
Îmi rulează în memorie, pe repede înainte, cu secvenţe scurte, oamenii la care ţin, pe care îi iubesc. Părinţi, Lulu, Sofia, prieteni de-o viaţă şi prieteni de-o bere. Pentru ei fac acum asta! Mă amăgesc cu scuze. Simt telefonul mobil în buzu­narul din dreapta, de la piept. Nu sună, deşi aş vrea să sune. N-are cum, l-am închis ca să nu fiu descoperit. Dar as vrea să sune. Să mai aud o dată vocea fetelor, a Sofiei sau a Luluţei. Îmi vine să le sun… E prea devreme. Si, paradoxal, e prea târziu… Mama mă-sii, sunt patetic! Înainte de a deveni killer, am devenit patetic.
Trece, alunecând în linişte, o maşină de poli­ţie si tresar. În misiune de patrulare. Cu viteză mică şi fără girofarul pornit. Cinci pietoni. Patru bărbaţi cu serviete şi o tânără blondă cu un ruc­sac roşu în spate. O dubă albă, cocoşată de marfă. Încep să se audă zgomotele oraşului care se trezeşte. Uruitul unor grilaje din metal care se ridică. Voci înfundate. Frâne, motoare.
Ar trebui să termin odată asta şi să plec nai­bii de aici!
Arătătorul se încordează pe trăgaci.”

5. Patimile doamnei ministru

În „Patimile doamnei ministru”, Bogdan Hrib îl readuce la rampă pe eroul său favorit, Stelian Munteanu. Jurnalist sagace, editor mai mult sau mai puțin păgubos, acest personaj are darul de a se trezi implicat în diverse afaceri tenebroase, la rezolvarea cărora își dă concursul.
Vântul suflă în rafale repezi și scurte. Câteva șuvițe de par încărunțit și neobișnuit de lung pentru un personaj atât de vârstnic se zbat haotic. E dimineață și e liniște. E pustiu. Sirenele nu au fost necesare, doar ledurile colorate în albastru electric clipesc obsesiv. Un Volkswagen Passat alb cu inscripția POLITI. Toni se freacă la ochi cu gesturi nervoase și o pală de vânt nebun îi provoacă un frison rece. Maraie înghițindu-și o înjurătură. Politi, adică polițiștii politicoși. Rade în sinea lui de propria-i glumă răsuflată. 
Pe străzi e lume puțină. A trebuit să ia un taxi. N-o să-l poată deconta. Asta să fie pierderea. A fost mai comod să nu mai caute cheile mașinii de serviciu prin toată casă. Riscă să o trezească pe ea. Adormiseră târziu. După un vin românesc și gânduri despre viitoarea vacanță. Încă nefinalizate. Dezbaterile vor continuă la un alb vin. Mai avea o Frâncuşă de Cotnari, adusă de acasă. 
Cartierul nu s-a trezit, se apropie Anul Nou și orașul e aproape amorțit. Undeva nu departe o cafenea cu ferestre înguste își deschide ușa cu un scârțâit lugubru. Apare un cap, un corp și un tânăr blond așază atent afară un suport colorat conținând oferta zilei: croasant și cafea fierbinte. Nu vede și prețul. E prea departe. 
În fața lui, la câțiva metri buni – simte că nu vrea să se apropie mai mult – bătrânul nemișcat, cu capul aplecat spre dreapta, înghețat într-o poziție nefirească. E mort. De ceva vreme. Împușcat în inima. O lovitură curată, un glonț de calibru mic? Sânge puțîn. Mustăcește nedumerit și nemulțumit. Mârâie în barbă. Ciudat? Seamănă a execuție.

 

Cărţile autorului Bogdan Hrib pot fi comandate de pe tritonic.rolibris.ro, elefant.ro, librărie.net, carturesti.ro, cartepedia.ro

Cărţile Editurii Tritonic pot fi comandate de pe libris.ro, elefant.ro, librărie.net, carturesti.ro, cartepedia.ro.

Recenzii Editura Tritonic

Recenzii și prezentări cărți autori români

 

3 Comments

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *