Singurătatea singularității de Alexandru Lamba, Editura Herg Benet – recenzie

Singurătatea singularității

Alexandru Lamba

Editura Herg Benet

Colecția Speculativ

Nr.pagini 216

An apariție 2018

Și rămânea și problema fricii. Ea tindea cel mai ostentativ să dea dreptate treziților, ea singură fără nicio posibilitate de a fi explicată. De ce aveau frică de întuneric? De ce nimeni nu străbătea coridoarele negre de unul singur? Nu exista vreun pericol, totuși indivizii tindeau să se grupeze în beznă. Măcar doi, niciodată unul singur. Simpla prezență a altuia oferea un confort suficient pentru a înfrunta ceea ce unuia singur îi dădea fiori. De ce avea asemenea condiționări o formă de viață care se născuse în beznă?

“Povestirile lui Alexandru Lamba abordează teme care-i preocupă pe scriitorii de science-fiction la nivel mondial. Incitante și bine scrise, textele din această colecție au astfel și meritul de a pune umărul la sincronizarea literaturii române de gen cu cea din spațiul occidental.” (Marian Coman)

Voi începe prin a recunoaște că, în ultimii ani, m-am distanțat destul de mult de zona SF, de aceea m-am apropiat cu oarecare prudență de Singurătatea singularității – volumul de povestiri al lui Alexandru Lamba. Ceea ce nu mă așteptăm să se întâmple a fost forța de atracție, aproape similară gravitației (dacă îmi este permisă o astfel de comparație) vizavi de respectivele povestiri.

M-am trezit ca purtată de un vârtej și plantată, asemenea lui Dorothy din Vrăjitorul din Oz, într-o lume a tuturor posibilităților în sensul cel mai amplu al cuvântului, descoperind, în afară de evoluția tehnologică aferentă, conotații de natură filosofică și întrebări existențiale care nu doar că nu au fost clarificate în acest viitor imaginat de autor, însă s-au amplificat corespunzător. Situațiile complexe prezentate permit această explozie de imaginație și de contexte care se propulsează și se pun în mișcare unele pe altele, ca un perpetuum mobile. Am descoperit relatările înscrise pe o axă a timpului ascendentă care, deși nu avem repere temporale clare, este evidență.

Prima povestire din carte este și prima în ordinea cronologică de care pomeneam mai sus. „Focurile lumii celei noi” ne aduce în prim-plan o lume a anarhiei surprinsă în capitala rusă, undeva în secolul XXI, după prăbușirea burselor. Să recunoaștem, amenințarea unui crah de proporții globale nu este chiar un scenariu SF în accepțiunea uzuală a termenului, ci mai degrabă un fel de sabie a lui Damocles care poate oricând să se abată asupra civilizației noastre. Concret, haosul și anarhia sunt consecințele cele mai probabile în urma unui astfel de eveniment. Mi-a plăcut modul în care autorul începe incursiunea lui către viitor, prin această legătură cu spaimele secolului nostru și cu dilemele lui, printre care și pierderea unei spiritualități, a unei legături cu Divinitatea. Rezolvarea survine într-un mod neașteptat și misterios, care m-a surprins. Cu toate acestea, nu bănuiam o legătură între această povestire și următoarea, „Singurătatea singularității”, grupată la rândul ei într-o miniserie de șase povestiri. Această legătură însă există și, așa cum am sesizat ulterior, străbatem alături de autor secole întregi, oprindu-ne din când în când să fim martorii unor momente semnificative ale istoriei acestei omeniri proiectate în viitor.

Temele regăsite în această miniserie sunt diverse, de la condiția umană la condiția inteligenței artificiale, întrebări pe care deja mulți dintre noi și le pun cu privire la ceea ce aduce evoluția tehnologică și implicațiile morale, sociale, economice și de orice altă natură la care ne putem gândi. Ce legătură poate fi între un astronaut trimis să îndeplinească o misiune în centura Kuiper, care se trezește singur în navetă și o inteligență artificială care este pe punctul de a-și depăși condiția și programările aferente, precum și considerente legate de creație, la modul general, care pot fi extrapolate atât cât ne dorim? Nu vă spun mai multe, merită să le descoperiți și să le analizați singuri.

Evident, nu putea lipsi tema religiei în această lume a viitorului și modalități de abordare a acesteia. În a treia povestire, „Cei credincioși”, veți descoperi o nouă aplicație a înclinației spre cruciade și războaie sfinte, misiuni sinucigașe și vieți sacrificate pe un altar comun al religiei și științei, un lucru inedit.

Un concept precum manipularea este prezent în multe dintre povestiri, fiind o constantă, se pare, a civilizației umane, din negura vremurilor și până în ceața iridescentă a viitorului.

Următoarea miniserie de trei povestiri poartă numele de „Vid fandango” și a fost preferata mea, deși întreg volumul este superb. În prima dintre ele, „La început au fost serviciile de calitate”, găsim mult umor și un trio neobișnuit, format din doi Adami (Paul și Ted) și o Evă (Akemi). În a doua, „Afaceri murdare”, găsim și mai mult umor și o poveste despre emigrarea din viitor (doar nu credeați că s-a zis cu emigrarea, nu, atunci când se descoperă atâtea galaxii și civilizații). Veți descoperi, printre altele, cum se rezolva problema gunoiului la civilizațiile evoluate. În a treia povestire din „Vid fandango”, eroul pe care l-am întâlnit și în cele două precedente, Paul, s-a reprofilat pe contrabandă spațială. Deși nu i se atribuie vreo naționalitate anume, am găsit ceva foarte neaoș, familiar la el, poate datorită cadrului în care a fost plasat în cele trei povestiri și a circumstanțelor. Oricum, povestirea, intitulată „Marea rățoială”, duce totul la un alt nivel.

„Copiii întunericului”, ultima povestire, este probabil cea mai fantastică dintre toate. Aflăm care este destinul din acel viitor atât de îndepărtat, pe care autorul l-a imaginat pentru planeta noastră.

Dacă vă feriți de SF din cauza unor termeni prea științifici și a noțiunilor necesare de fizică sau tehnologie, trebuie să știți că volumul acesta este accesibil tuturor, cunoștințe generale fiind suficiente pentru a-l parcurge fără probleme. Autorul s-a axat în primul rând pe subiecte care preocupă deja societatea cu privire la posibilitățile unui viitor mai apropiat sau mai îndepărtat. În centrul acestor preocupări se află condiția omului, a pamânteanului, ca specie și ca individ.

„Toate-s vechi și nouă toate”, spune poetul. Veți descoperi un stil de scriere fluid și captivant și veți avea ocazia să dați frâu liber propriilor scenarii, propriei imaginații.

„Habar n-am, nici acum, care e expresia groazei pe fața unui salamandrian. Dacă ceva li s-a putut citi pe față, n-am fost eu cititorul. Pentru un moment, chiar m-am temut că planul meu nu mersese. Dar numai pentru un moment, pentru că toți au făcut deodată stânga-mprejur și, într-o sâsâială de nedescris, și-au luat picioarele la spinare spre fregata lor.

S-au bulucit pe scară, îmbrâncindu-se, călcându-se pe cozi și lăsându-și-le în urmă, de disperare să ajungă mai repede în siguranță. Că nicio creatură nu era pe urmele lor, nici n-a mai contat. Trapa s-a închis în urma ultimului și duși au fost”.

Dacă vreți să aflați ce fel de ființe fioroase erau pe urmele nefericiților salamandrieni care îl urmăreau pe Paul, vă invit la lectură. Veți găsi o veritabilă cutie cu surprize, care mai de care mai plăcute.

Recomand cu încredere „Singurătatea singularității” fanilor SF, dar de asemenea tuturor celor care își doresc o lectură de calitate.

Cartea Singurătatea singularității de Alexandru Lamba a fost oferită pentru recenzie de Editura Herg Benet

Cărțile autorului Alexandru Lamba pot fi comandate pe hergbenet.ro, elefant.ro, libris.ro, librarie.net, carturesti.ro, cartepedia.ro

Recenzii și prezentări cărți Editura Herg Benet

Recenzii și prezentări cărți autori români