Soția plantatorului de ceai de Dinah Jefferies, Editura Nemira, Colectia Damen Tango – recenzie

Soția plantatorului de ceai

(The Tea Planter’s Wife– 2015)

Dinah Jefferies

Editura Nemira

Colecţia Damen Tango

An apariție: 2017

Traducere: Monica Şerban

Nr. pagini: 440

Dinah Jefferies s-a născut în Malaysia, dar s-a mutat în Anglia când avea nouă ani. De-a lungul anilor, a călătorit mult și a rămas foarte atașată de Asia de Sud. Pe vremuri, a trăit într-o comunitate mică, alături de o trupa rock și a lucrat că artist. În 2014 i-a apărut la Penguin primul roman, The Separation. Sotia plantatorului de ceai este al doilea volum pe care l-a publicat. În prezent locuiește în Gloucestershire împreună cu soțul.

Tânăra Gwendolyn Hooper ajunge în exoticul Ceylon, nerăbdătoare să înceapă o viaţă nouă ca soţie. O întâmpină însă un soţ distant, secretos şi întotdeauna ocupat.

Explorând singură plantaţia de ceai, Gwendolyn descoperă uşi încuiate, rochii vechi şi alte semne ale unui trecut necunoscut. Când trebuie să aducă pe lume un copil, trebuie şi să-i dezvăluie lui Laurence adevărul.

„O poveste pasionantă, despre mistere, conduite şi prejudecăţi, care se petrece în Ceylon (Sri Lanka de azi). Jefferies demonstrează că ştie să scrie o poveste plină de suspans, în care motivaţiile complexe ale personajelor se întâlnesc în chip surprinzător.“ – Publishers Weekly

„Carte ofertantă, cu o atmosfera incredibilă, Soţia plantatorului de ceai este un roman de epoca dintre cele mai reuşite. E pur şi simplu fermecătoare.“ – The Sunday Express

„Cartea mea ideală – nu am putut s-o las din mâna.“ – Santa Montefiore

Soția plantatorului de ceai este prima carte a autoarei apărută la noi, însă prima carte a sa pe care am citit-o eu a fost Înainte de ploi, urmată de Văduva de safir, povești frumoase, care m-au încântat.

În recenzia mea la Văduva de safir, spuneam că următoarea carte de Dinah Jefferies pe care o voi citi de această autoare va fi Soția plantatorului de ceai, întrucât în Văduva de safir m-am bucurat să îi cunosc și să mă întâlnesc și cu Gwen și Laurence, protagoniștii romanului Soția plantatorului de ceai. Și așa am făcut, bucurându-mă de încă o lectură care mi-a bucurat simțurile, căci totul, de la peisaje, arome, sunete, culoare locală, atmosferă, este minunat redat, plin de viață, purtând cititorul în locul și momentul acțiunii. Și de această dată am admirat superba și foarte inspirata copertă a cărții, ca de altfel la toate cărțile autoarei apărute la noi.

Redarea atmosferei locului unde e plasată povestea este unul din ingredientele forte ale cărții, iar ținutul ales ca decor al acțiunii e exotic, pitoresc, ușor misterios, aproape magic, lectura devenind o experiență în sine, o călătorie de vis, un răsfăț al simțurilor. Îmi place stilul autoarei, o scriitură fluidă, elegantă, descriptivă, ușor detașată. Se citește ușor, e o lectură confortabilă și încântătoare și, chiar dacă surprinde povești de viață cu bune și rele, cu drame familiale, cu bucurii, dar și cu suferință, nu se joacă prea mult cu emoțiile noastre, nu e extrem de intensă.

Cartea ne oferă o poveste de dragoste zbuciumată, plasată pe dealurile pierdute în cețuri ale unei plantații de ceai. Peisajele descrise sunt tulburător de frumoase, aproape mistice.

Acțiunea se petrece în 1913, în luxuriantul Ceylon, actualul Sri Lanka. Facem cunoștință cu foarte tânăra englezoaică Gwendolyn Hooper chiar în momentul sosirii în exotica insulă a ceaiului, pentru a începe o viață nouă, departe de ținuturile natale, ca proaspătă soție a unui înstărit plantator de ceai, de asemenea de origine engleză, Laurence Hooper, un bărbat șarmant și mai matur decât ea.

Deși s-a căsătorit din dragoste, după ce a ajuns la impunătoarea casă de pe plantația de ceai – noua ei locuință – Gwen a sesizat, treptat, că pasionalul și iubitorul ei soț e ușor distant față de ea, simțindu-se de multe ori chiar respinsă. Diferența mare de vârstă (Gwen avea 19 ani, iar Laurence avea 37) o făcea să fie la rândul ei puțin rezervată față de el, plină de temeri, neîndrăznind să ceară explicații sau să fie mai categorică atunci când ceva nu i se părea în regulă sau confortabil, cum ar fi prezența prelungită în casa lor a lui Verity, sora lui Laurence, o ființă antipatică, manipulatoare și egoistă. Părerea mea este că multe din evenimentele și situațiile neplăcute ce vor urma ar fi putut fi evitate dacă nu ar fi fost lipsa reală de comunicare și de încredere reciprocă din căsătoria celor doi, în ciuda faptului că se iubeau. Însă, uneori, dragostea nu e de ajuns…

Laurence mai fusese căsătorit o dată, însă nu vorbea despre viața lui din trecut, erau acolo secrete dureroase îngropate, care încă îl măcinau, iar misterul ce plana asupra morții primei lui soții și al fiului lor (despre care Gwen află cu totul întâmplător, găsind un mic mormânt neîngrijit ascuns pe plantație) era bine întreținut, spre dezolarea lui Gwen, care părea că se izbește de un zid de câte ori încerca să afle câte ceva.

Spre deosebire de visele pe care le avusese în privința căsătoriei, traiul pe plantație nu avea nimic idilic, iar viața privilegiată de care avusese parte până atunci i-a pus destul de curând piedici în cale, făcând-o să aibă îndoieli și să se lase frământată de incertitudini.

E surprins și evocat un întreg mod de viață, cu mentalitățile, credințele, diferențele rasiale și etnice, limitele și valorile lui. Și mai ales un mod de gândire încorsetat în prejudecăți.

Munca lucrătorilor pe plantație era grea, iar ajutorul lui Laurence, un fost ofițer, conducea totul cu o mână de fier, respingând orice încercare a lui Gwen de a se amesteca și a încerca să îmbunătățească condițiile de muncă ale tamililor. Nici vorbă să se apropie sau să își facă prieteni din rândul acestora, căci erau priviți doar ca instrumente de muncă. Am aflat, pe parcursul cărții, informații interesante despre singalezi ca și despre tamili. Cartea e bine documentată, povestea fiind plasată în contextul istoric și social real din timpul anilor 20 și începutul anilor 30. Anumite locuri la care se face referire în roman sunt reale, cum ar fi Nuwara Eliya. Ne este descris, de asemenea, modul de producere al ceaiului, de la culegerea frunzelor, până la produsul final.

Gwen e o idealistă și o luptătoare și încearcă din răsputeri să se adapteze noii ei vieți – se străduiește chiar prea mult, după părerea mea -, bazându-se pe susținerea și ajutorul lui Naveena, fosta dădacă a lui Laurence, un personaj de care mi-a plăcut mult. Gwen a făcut față cu eleganță pretențiilor absurde ale lui Verity, comentariilor răutăcioase și monopolului pe care aceasta încerca să-l pună pe atenția fratelui său, care era parcă prea orbit de ea. Mi-ar fi plăcut să fie mai realist și mai hotărât în privința amestecului enervat și incomod al lui Verity în viața lor.

Personajele sunt foarte bine redate, foarte credibile, umane, imperfecte, supuse greșelilor și condamnate la asumarea consecințelor deciziilor lor.

O pată de lumină în perioada grea de la începutul acomodării lui Gwen a fost adusă de Fran, cea mai bună prietenă a ei din Anglia, venită în vizită – o tânără amuzantă, veselă, plină de vervă.

Nu pot să nu fac referire la unul din cele mai misterioase și interesante personaje ale cărții: Savi Ravasinghe, un bărbat fermecător și cuceritor, un pictor singalez, cu care Gwen a făcut cunoștință chiar din momentul în care a  ajuns în Ceylon, în port, în timp ce îl aștepta pe Laurence. Laurence îl antipatiza profund (pe parcurs vom afla de ce), Verity îl iubea fără speranță, Gwen va avea sentimente destul de amestecate în privința lui datorită unei conjuncturi despre care nu o să vă dau amănunte, iar Fran… ei bine, ce legătură va avea cu Fran, rămâne de văzut. Ca să completez galeria de personaje, o voi aminti și pe Christina, o americancă bogată și atrăgătoare, fosta amantă a lui Laurence, care însă nu a ieșit de tot din viața acestuia.

Punctul de cotitură în acțiunea cărții este marcat de sarcina lui Gwen, mai bine zis de decizia pe care o ia în momentul nașterii. Decizie ale cărei urmări o vor marca pentru totdeauna. Nu vă dau detalii, vă spun doar că acțiunea va avea câteva momente dramatice și altele încărcate de o tristețe sfâșietoare. Însă finalul e plin de speranță, iar viitorul se anunță luminos, chiar dacă trecutul nu va fi niciodată uitat.

Ce curs va lua acțiunea, ce se întâmplă cu fiecare din personajele cărții, cum va evolua relația cu suișuri și coborâșuri dintre Gwen și Laurence, și cum vor face față secretelor care le vor exploda în față, vă invit să aflați citind cartea.

O emoționantă poveste de viață, un minunat jurnal de călătorie, o surprinzătoare galerie de personaje și un ținut spectaculos ca decor al acțiunii sunt tot atâtea argumente care sper să vă convingă să alegeți să citiți această carte! O recomand călduros!

“Când Gwen și Laurence ieșiră din casă odată cu prima rază de lumină, ea își trase strâns șalul de lână pe lângă umeri. După furtună, cărarea era plină de crengi și ramuri rupte, flori, frunze. Temperatura scăzuse, iar aerul era încă umed, așa că ploaia încă nu terminase cu ei. Se uită în față, când urcară dealul, în direcția fabricii de ceai. După anunțul șocant făcut de Christina, rămăseseră treji ore la rând. Laurence băuse brandy după brandy, devenind tot mai mohorât, iar Gwen se întrebase întruna ce semnificație aveau cuvintele de despărțire ale Christinei. Cum îndrăznea să sugereze că ea nu-și înțelege soțul și ce știa Christina despre el, iar ea nu? Niciunul dintre ei nu dormise.
    În timpul plimbării, tăcerea dintre ei se prelungi. Gwen își umplu plămânii cu aer curat și, copleșită de recunoștință, îi mulțumi lui Dumnezeu că nu i se confesase lui Laurence. Veștile de la Christina și adevărul despre Liyoni l-ar fi distrus definitiv. Pe la jumătatea drumului se opriră și se uitară unul la altul, căutând parcă răspunsuri sau cel puțin fiecare dorind să găsească în ochii celuilalt un licăr care să îl ajute să meargă până la capăt. Laurence își întoarse primul privirea.
    Gwen se uită la masele de nori care se adunau și își simți inima grea.
    — Nu știu ce va însemna asta pentru noi, spuse el.
    Tăcerea se adânci și Gwen își mușcă buza, înspăimântata să dea glas propriilor griji.
    El îi luă mâinile într-ale lui.
    — Ai mâinile reci.
    Ea încuviința și se mai plimbară puțin. În vârful pantei, se răsuciră că să admire priveliștea. Arbuștii de un verde strălucitor, culegătoarele în sariuri portocalii, purpurii și vișinii, grădina frumos tunsă și casa lor luminoasă și spațioasă. Totul era îngrijit cu atâta dragoste. Laurence îi explicase că, dacă arbuștii nu ar fi foști tunși, s-ar fi transformat în copaci. Uitându-se la razele de soare reflectate pe suprafață lucioasă a lacului, Gwen încercă să-și imagineze cum ar fi arătat locul, dacă s-ar fi sălbăticit.”

Cartea Soția plantatorului de ceai de Dinah Jefferies poate fi comandată de pe cartepedia.ro

Recenzii și prezentări cărți Dinah Jefferies

Recenzii și prezentări cărți colecția Damen Tango

Recenzii și prezentări cărți culturale