Sparg nuci! de Liviu Chifane, Editura Datagroup – recenzie

Sparg nuci!

Liviu Chifane

Editura Datagroup

Nr. de pagini: 182

An apariție: 2022

Liviu Augustin Chifane s-a născut în luna lui gustar a anului 1982, la Tulcea, în inima Dobrogei. Anii copilăriei și i-a petrecut la Sulina, loc pitoresc al cărui farmec aparte l-a inspirat în periplul său scriitoricesc.

După absolvirea Liceului Teoretic „Jean Bart” din Sulina, a urmat cursurile Facultății de Litere și Teologie din cadrul Universității „Dunărea de Jos” din Galați, finalizate în 2004, an în care își începe cariera didactică în Brăila, profesând din 2007 la Liceul cu Program Sportiv. În 2006 a încheiat programul de masterat „Teoria și practica textului”, iar în martie 2019 i s-a acordat titlul de doctor în domeniul literaturii postcoloniale. Activitatea didactică și academică se reflectă în lucrări științifice și metodice precum: „Experimentul postmodernist: „Abatorul cinci” de Kurt Vonnegut” (2019), „Poezia lui Lucian Blaga în context educațional” (2019), „Publicistica lui Mihai Eminescu: noțiuni de teorie și critică literară” (2020), „Postcolonial Literature: A Cultural-Linguistic Approach” (2020).

În domeniul literaturii, debutează editorial în 2014, cu romanul „Copilul Deltei”, publicat la Editura Datagroup, carte scrisă cu amintirea vie a locurilor copilăriei din Sulina și Delta Dunării (ediția a II-a, 2022). În 2019 publică „Ninsoare de martie”, primul volum al seriei pentru copii „Eroi din întâmplare”, urmat în 2020 de al doilea volum, „Invazia gândacilor”. Ultima apariție editorială este romanul pentru tineri și adolescenți „Sparg nuci!” (Editura Datagroup, Timișoara, 2022), ce relatează o covârșitoare experiență de viață și se adresează „tuturor celor chinuiți de examene”.

Ajuns cu greu în clasa a XII-a, Davi(d) Mihalea se lovește de severitatea profesorului de română, care amenință că îi va lăsa corigenți pe cei care nu sunt pregătiți să promoveze examenul de bacalaureat. Deși îi promite tatălui său că va îndrepta situația, Davi se lasă convins de doi prieteni să renunțe la școală și pleacă fără știrea părinților în Germania, după ce fură bani de la bunica sa și se împrumută de la un interlop. Pe drum, însă, Davi este abandonat de tovarășii săi și toată existența îi este dată peste cap. Disperat, fără acte și fără bani, șantajat de creditori, viața lui trece prin multe și grele momente de cumpănă, pe care va încerca să le rezolve cu ajutorul Clarei, noua lui colegă de clasă și al amintirilor despre bunicul său care, când ajungea în situații limită, spărgea nuci. Fata din viața lui îi deschide o complicată lume de provocări, drame și răspunderi unde se vede aruncat, din care doar tenacitatea, tăria morală și un dram de noroc i-ar putea salva pe amândoi. Și, poate, ritmul nebunesc în care va izbuti să spargă nucile tari ce îl amenință din toate părțile!

„Elevul Dima dintr-a șaptea”, de Mihail Drumeș. „Romanul adolescentului miop”, de Mircea Eliade. „Cișmigiu et comp”, de Grigore Băjenaru. Romane citite la vremea lor de toată suflarea adolescentină, care a rezonat cu eroii lor și a suspinat descoperind peripeții și întâmplări cu care mulți s-au identificat, poate, în acei ani. Iată că a sosit un moment pe care îl așteptam de o bună vreme încoace, anume un roman contemporan al sfârșitului de adolescență, care să continue această serie începută în secolul trecut, dar care să vorbească nevoilor și frământărilor celor de azi.

Pe piață există la ora actuală un număr de romane care au ca sursă de inspirație viața adolescenților, unele scrise chiar de tineri. Marea majoritate sunt însă americane, iar cele autohtone sunt rar privite din perspectiva mai amplă pe care o oferă pana scriitorului matur.

„Sparg nuci!”, de Liviu Chifane m-a cucerit încă înainte de a începe, cu dedicația Tuturor celor chinuiți de examene și cu cele două citate, unul din Bacovia, iar celălalt din Saroyan. Promitea să fie altceva și așa a și fost. Romanul prezintă povestea unui adolescent contemporan, Davi(d) Mihalea, elev în clasa a XII-a la o clasă cu profil uman, unde s-a transferat ca să fugă de matematică. Familia sa a trecut printr-o grea încercare, cu ambii părinți atinși de cancer, cu o soră mai mare plecată în Italia și cu o bunică aflată în satul din apropierea orașului provincial unde locuiește băiatul, rămasă văduvă. Ea este proprietara unor nuci care dau roade de foarte bună calitate. Acești nuci constituiau o sursă de venit pentru bunici, însă acum nu mai are cine să spargă și să vândă nucile.

Davi și-a făcut deja planul: nu are rost să mai încerce să dea bac-ul, întrucât are probleme mari la limba și literatura română, și nici la celelalte nu excelează. Exigența domnului Stoenescu, profesorul de română, îl intimidează, mai degrabă decât să îl stimuleze la învățătură. Alături de tovarășii săi, Marius și Gabi, pune la cale o plecare în Germania. Aceștia îl conving că vor face bani frumoși acolo, având deja toate datele noilor locuri de muncă, ei doar trebuie să își ia bilet, să se urce în autocar și să aibă o sumă destul de mare de euro la ei.

Stresat de atmosfera de acasă, dar și de lipsa de perspective, Davi vrea să se facă remarcat, iar calea cea mai simplă pare să fie drumul străinătății. Tatăl însă vrea că băiatul să reușească la școală, prin urmare îl duce la un profesor pentru a se pregăti. Demers inutil, întrucât tânărul nu are nici cea mai mică pornire către comentariile stufoase, pline de cuvinte de neînțeles pe care i le bagă pe gât acesta. Elev la un liceu nou, abia a avut timp să își facă câțiva prieteni, are o viață socială destul de haotică, iar cu fetele nu se complică din cale-afară, fiind și ele doar o altă distracție.

Când află că prietenii lui mai au nevoie de bani pentru aventură, nu ezită să intre în banii de înmormântare ai bunicii sau să se împrumute la cămătari. Plecarea în Germania însă se încheie într-un mod foarte diferit de ceea ce credea, iar tânărul e nevoit să se întoarcă în oraș, șocat din cauza trădării, traumatizat și dator vândut pe deasupra.

Refugiul său se va dovedi magazia bunicului, unde, spărgând nuci, reușește ușor-ușor să se recompună. Nu să redevină cel de dinainte, ci să se reconstruiască, un demers dificil și lent, care poate n-ar fi luat avânt dacă soarta nu i-ar fi adus un aliat neașteptat în cale: Clara, o fată misterioasă, care are soluții la problemele sale. Nimic însă nu vine fără un efort susținut, iar Davi trebuie să facă alegeri: rămâne jos, deprimat și învins, sau se ridică, încet, către un nou început, a cărui primă bornă de succes este chiar promovarea la română și reușita la bac.

Romanul realist aduce în prim-plan figura adolescentului debusolat, nesigur pe ceea ce poate sau pe ceea ce-și dorește, luat de valul influenței anturajului și al propriilor neliniști. Davi este în căutare, însă părinții, prinși de probleme, nu îl pot ajuta prea mult, nici sora plecată departe. Nu are prieteni adevărați, doar tovărășii oportuniste, iar firea deloc romantică nu îl lasă să viseze la fete, decât ca partenere de distracție și atât. Davi se teme de apropiere, se teme de suferință; boala părinților îi accentuează această temere. Vrea numai să plece departe de toate și să nu mai fie constrâns să facă tot ce nu îi place. Nu găsește nicio bucurie în școală, doar un calvar cotidian căruia trebuie să îi facă față. Șocul prin care trece, consecință a naivității, va putea fi depășit prin a se reinventa, și asta va fi posibil, în bună parte, datorită unui lucru simplu: a sparge nuci devine un fel de exercițiu zen, o acțiune care îi aduce liniștea mentală necesară pentru a merge mai departe. Acest gest produce calm, dar și o anume notorietate, fiind văzut de colegi ca un simbol al neconvenționalului.

Ceea ce a reușit autorul, profesor la rândul său, este să descrie amănunțit perspectiva tânărului, dilemele lui existențiale și, sigur că da, școlare; mulți adulți uită acest punct de vedere, iar cei care au avut norocul de a dispune de o bibliotecă acasă, la îndemână și poate de o minimă sete de lectură nu pot înțelege cum cineva nu poate să priceapă nimic din amalgamul conceptelor teoriei literare și din comentariile cu termeni prețioși. Clara este un astfel de elev model, care, întocmai ca Pigmalion, dorește să îl cizeleze pe Davi și să îl transforme într-atât încât încâlcelile din culegeri să se netezească, iar băiatul să înțeleagă cum se poate învăța și cum se poate ordona toată această informație abundentă.

Romanul scoate în evidență dificultățile școlii de a acoperi nevoile tuturor elevilor, în special vorbind de cei mai puțin înclinați spre o anumită arie curriculară, sau lipsiți de mijloace, de motivație. Programa încărcată, modul de predare orientat spre materie, iar nu spre elevi, încăpățânarea acestora proprie vârstei de a refuza un efort suplimentar, toate se traduc în rezultate slabe la bac. Nici măcar meditațiile nu sunt mereu o soluție, incompatibilitatea între profesor și elev ducând adeseori la absența efectelor dorite, fiind mai mult o pierdere de vreme și de bani.

Acest roman oferă nu doar probleme, ci și soluții la probleme; povestea lui Davi poate fi o sursă de inspirație pentru mulți elevi care nu găsesc o cale de a înțelege ceea ce li se cere la limba și literatura română, ba chiar, prin extrapolare, poate fi aplicată și la alte materii. De aceea, pe lângă componenta psihologică pe care orice roman al adolescenței o posedă, această carte vine cu un bonus, prin demonstrația pragmatică a progresului înregistrat de Davi în demersul său de a recupera materia pentru bac. Nu lipsesc însă nici detaliile emoționante.

Un stil fluid, ușor de citit, pe înțelesul adolescenților, fără însă să abunde în limbaj licențios, din contra, cu o anume eleganță, comună cu operele secolului trecut, dar tradusă în experiențele de azi. Romanul este, prin tematica sa, atemporal, tratându-se dilemele specifice adolescenței, însă prin aplicabilitate, este foarte actual și, aș zice, util.

Un roman care, după umila mea părere, nu ar trebui să lipsească din lecturile elevilor de liceu. În calitate de cititor, țin să îl felicit pe autor pentru ideea excelentă de a alătura problemelor, în special cele legate de școală, un exemplu de acțiune. Poate nu toți elevii au norocul de a avea alături o Clara, dar măcar vor putea beneficia de câteva repere ajutătoare, care să îi îndrume pe drumul spre reușită.

„O vreme, niciun profesor nu a pomenit de incidentul cu nucile. În schimb, colegii mi-au scornit porecla Spărgătorul de nuci. Mai mult, apăruse moda ca atunci când nu le convenea tonul vreunui profesor, să folosească vorba mea ca modalitate de a-și exprima nemulțumirea.

– Ce faci? se enerva profesorul sau profesoara.

– Sparg nuci! venea răspunsul, urmat de un cor de râsete.

Devenise o formulă de recunoaștere, un fel de parolă între elevi. Când se întâlneau sau când se plictiseau, băieții, mai ales, strigau unul către altul:

– Ce faci? Ce faci?

– Sparg nuci! Sparg nuci!

„Seara, în liniștea camerei mele, am adăugat în vocabular cuvântul boem: persoană nonconformistă (mai ales artist sau scriitor) care duce o viață dezordonată, neregulată, neconformă convențiilor sociale. Cu pixul în aer, chemat de spiritul bacovian, am devenit melancolic. Eram și eu un boem?…”

Cartea Sparg nuci! de Liviu Chifane poate fi comandată de pe edituradatagroup.ro

Recenzii și prezentări cărți autori români