Stapanul umbrelor de Cassandra Clare, Leda Edge, Grupul Editorial Corint – recenzie

STAPANUL UMBRELOR

Cassandra Clare

Leda Edge

Grupul Editorial Corint

Data apariție: 2017

Nr. pagini: 654

Traducerea: Roxana Olteanu

Al doilea volum al Seriei Artificii întunecate/ The Dark Artifices series: 

1. Doamna de la miezul noptii / Lady Midnight – 2016 – recenzie

2. Stapanul umbrelor/  Lord of Shadows – 2017

3. The Quinn of Air and Darkness – 2019

Ți-ai da sufletul-pereche în schimbul sufletului tău?

Emma Carstairs a aflat că dragostea pe care o împărtășește cu parabatai-ul ei, Julian Blackthorn, nu este numai interzisă, dar îi poate distruge pe amândoi. Știe că ar trebui să fugă cât mai departe de Julian. Dar cum poate face asta când familia Blackthorn este amenințată din toate părțile?

Singura lor speranță este Cartea Neagră a Morții, un tom de magie având o putere cumplită. Toată lumea o vrea. Dar numai cei din familia Blackthorn o pot găsi. Ca urmare a unei înțelegeri ascunse cu Regina Elfilor Luminii, Emma și cea mai bună prietenă a ei, Cristina, împreună cu Mark și Julian Blackthorn călătoresc la Curțile spiritelor naturii. Între timp, tensiunile din ce în ce mai mari între vânătorii de umbre și repudiați au dus la apariția Cohortei, o facțiune extremistă a vânătorilor de umbre care militează pentru înregistrarea repudiaților și a nefilimilor „nepotriviți”.

Când repudiații se întorc împotriva Conclavului, o nouă amenințare apare sub forma Stăpânului Umbrelor – Regele Elfilor Întunericului, care își trimite cei mai aprigi războinici pentru a-i ucide pe cei cu sânge de Blackthorn și pentru a pune mâna pe Cartea Neagră. În vreme ce pericolul devine tot mai mare, Julian urzește un plan riscant care depinde de cooperarea unui inamic imprevizibil. Dar izbânda poate veni cu un preț pe care el și Emma nici nu și-l imaginează, unul ce va aduce cu sine o judecată a sângelui care ar putea avea repercusiuni pentru tot și toți cei pe care îi iubesc ei cel mai mult.

Aceasta este prima serie de Cassandra Clare pe care o citesc şi m-a fascinat Universul fantastic al Vânătorilor de Umbre, o lume ascunsă în umbre dintr-un univers paralel cu al oamenilor (numiţi în carte “mundani”), populat de vânători de umbre – războinici pe jumătate îngeri -, nefilimi, magicieni, demoni, vampiri, elfi, spirite ale naturii, centurioni, trăitori printre oameni, dar neştiuţi şi nevăzuţi de aceştia, cu excepţia celor puţini care aveau darul Vederii – oameni obişnuiţi care aveau abilitatea de a vedea lumea din umbră, care puteau să străpungă cu privirea iluziile magice.

Recomand citirea ei după celelalte serii ale autoarei – Instrumente mortale şi Dispozitive infernale, deoarece se fac multe referiri în carte la locuri, personaje şi acţiuni din aceste serii, dar se poate citi foarte bine şi de sine stătător. De asemenea, e recomandabil să nu se facă pauze prea mari între lectura volumelor, pentru a nu ieși complet din atmosfera cărții și a nu uita unele amănunte importante. Din acest punct de vedere, eu le-am citit la o distanță cam mare și recunosc că am intrat destul de greu în ritmul cărții. Însă, la fel de adevărat este că, odată intrată, am fost acaparată cu totul!

Este o carte urban-fantasy, având prima parte a acțiunii plasată în în Los Angeles- ul zilelor noastre, unde se află Institutul din care fac parte eroii cărții, după care, în urma unor evenimente dramatice, familia Blackthorn și prietenii lor se refugiază la Institutul din Londra. Ce este un Institut?

”Institutul era ceva între primărie și casă de locuit, un loc unde vânătorii de umbre și repudiații veneau deopotrivă la conducătorul Institutului. Conducătorul era reprezentantul local al Conclavului.”

Vă reamintesc că la Institut, alături de frații Blackthorn, mai locuia Diana – tutorele lor, unchiul Arthur (care stătea cu zilele închis în biroul lui, pradă nebuniei ce îl pândea, provocată de un blestem al elfilor), Cristina, prietena Emmei, și Kit Herondale, ce fusese crescut de Johnny Rook, negustor din Piața Umbrelor, care nu îi dezvăluise copilului adevărata sa identitate. Când Johnny Rook a fost ucis, Kit a fost luat de Julian la Institut. Nu se adapta prea bine în această nouă lume. Dar până la urmă era un Vânător de umbre, ba, mai mult, era un Herondale, așa că trebuia să-și asume noua identitate. Numele de Herondale probabil va fi imediat recunoscut de cei care au citit celelalte serii ale autoarei, sau Cronicile lui Magnus Bane.

Arthur conducea Institutul doar cu numele, adevăratul conducător fiind Julian, care de la 12 ani, s-a văzut pus în faţa imensei responsabilităţi de a-şi ţine fraţii alături. Erau şapte fraţi Blackthorn: Mark şi Helen, fraţii cei mari, care aveau o altă mama, o prințesă nobilă din neamul elfilor, Julian, Dru, gemenii Ty şi Livvy, şi micul Tavvy. Tavvy este micuțul ce era cât pe ce să fie sacrificat de maleficul vrăjitor Malcolm Fade pentru a-și învia iubita din morți. Mark  este fratele ce fusese luat de elfi în urma Păcii Reci la Vânătoarea Sălbatică și revenit de curând în mijlocul lor, dar s-a readaptat foarte greu la ”normalitate”. Tot în urma Păcii Reci, Helen fusese exilată pe o insulă neprimitoare, unde se afla și în prezent.

Relaţiile de familie, devotamentul şi spiritul de sacrificiu, modul în care “funcţionează” familia Blackthorn reprezintă unul din punctele forţe ale cărţii. Mi-a plăcut foarte mult acest aspect.

Ca și în primul volum, întâmplările sunt redate în detaliu (poate pe alocuri chiar prea detaliat, pierzând atenția și concentrarea cititorului), astfel încât cartea, deși foarte voluminoasă, cuprinde în timp doar câteva săptămâni, însă sunt multe referiri la personaje și fapte din afara firului principal al poveștii, dar fără de care nu am putea urmări acțiunea cu toate ramificațiile ei.

După dramaticele întâmplări din ”Doamna de la miezul nopții” și, mai ales, după finalul care m-a pus pe jar, așteptam cu mult interes să descopăr ce se va întâmpla în continuare cu personajele cărții, în special cu Emma și Julian.

Emma Carstairs este o războinică, un vânător de umbre, cea mai bună din generaţia sa, deținătoarea puternicei săbii Cortana, de care era nedezlipită, iar Julian Blackthorn este parabataiul ei.

”Un parabatai e partenerul tău în lupta. Un parabatai e cel mai bun prieten al tău. Doi parabatai pot reprezenta totul unul pentru celălalt. Legatura dintre parabatai e una sacră, și e consfințită printr-un ritual anume. Dar nu au voie să se îndrăgostească unul de celălalt!”

Nu doar că era interzis prin legea lor, pedeapsa pentru încălcarea acesteia fiind foarte drastică, dar dragostea între doi parabatai atrăgea asupra acestora un blestem imposibil de ignorat! Emma și Julian se luptau din greu cu propriile sentimente, dar în zadar, erau ireversibil îndrăgostiți unul de celălalt! La finalul primului volum Emma află despre blestemul ce îi poate distruge pe amândoi și, fără să îi dezvăluie cele aflate lui Julian, conștientă că dragostea ei pentru el nu se va stinge, ia o măsură extremă pentru a-l determina pe Julian să pună capăt sentimentelor ce le avea el pentru ea, sperând să nu fie atinși de blestem. Se temea mai mult pentru Julian, care îi avea în grijă pe toți frații lui, decât pentru ea. Despre ce este vorba, vă las să descoperiți singuri. Mie mi s-a părut cam dramatic…

În cele din urmă, cei doi au ajuns la concluzia că singura lor speranță este Cartea Neagră a Morții, un tom de magie având o putere cumplită. Numai că, nu doar ei o doresc… Toată lumea o vrea. Dar numai cei din familia Blackthorn o pot găsi. Ce preț ar plăti pentru a o avea? Izbânda poate veni cu un preț pe care Julian si Emma nici nu și-l imaginează, unul ce va aduce cu sine o judecată a sângelui care ar putea avea repercusiuni pentru toți cei dragi. În cele din urmă prețul plătit se va dovedi mult prea mare, dar asta când deja zarurile fuseseră aruncate, iar tăvălugul evenimentelor a fost peste puterea lor de control.

Practic, acțiunea cărții este axată pe căutarea Cărții Negre a Morții, iar Emma și Julian sunt prinși la mijloc între diferite forțe și puteri întunecate pe parcursul acestei căutări.

Vor avea de-a face cu demoni ai apelor, urgie adusă peste ei de Malcolm Fade, puternicul magician pe care îl cunoaștem din Doamna de la miezul nopții. Credeați că a murit? Ei bine, vă înșelați… și nu prea… devenise un mort viu ce conduce o armată de demoni care atacă Institutul și pe locatarii acestuia. Sosise între timp la Institut un detașament de centurioni, alertați de amenințarea demonilor, iar pe parcursul cărții, cei care au citit celelalte serii se vor reîntâlni cu câteva personaje cunoscute: Jace, Clary, Tessa si Jem. Vorbind de centurioni, o vom cunoaște pe Zara Dearborn, un personaj antipatic, lipsit de caracter, care își urmărea propriile scopuri ascunse.

Nimeni nu va reuși să-l împiedice pe maleficul vrăjitor să-și ducă planul la bun sfârșit: cu ajutorul Cărții Negre a Morții și a sângelui Blackthorn (cine se va sacrifica, veți vedea), o va învia din morți pe iubita sa Annabell – Doamna de la miezul nopții. Și de mâna ei își va găsi sfârșitul! După care, Annabell (la rândul ei o Blackthorn) va dispărea cu periculoasa Carte Neagră a Morții!

Acțiunea cărții se va petrece pe mai multe planuri: Diana și copiii trec printr-un portal ajungând la Institutul din Londra, pentru a fi în siguranță. Aici au găsit o fantomă prietenoasă, Jessamine, care interacționa foarte bine cu Kit, spre stupoarea acestuia! De fapt nu era de mirare, era un efect al runii vederii pe care Kit îl lasă pe Ty să i-o traseze, deși consimte cu greu la asta. Încă nu accepta faptul că el e un Vânător de Umbre. Mi-a plăcut și impresionat strânsa relație care se leagă între Kit și gemenii Ty și Livvy, care îl integrează practic în mijlocul lor. Făceau și năzdrăvănii împreună, dar și evoluează ca personaje, fiecare sub influența celorlalți. Vom vizita și în acest volum o Piață a Umbrelor, de data aceasta Piața Umbrelor din Londra, dar incursiunea lui Kit, Ty și Livvy acolo nu va fi lipsită de pericole. Apare în peisaj și Magnus Bane (vă era dor de el?) împreună cu perechea sa, Alec Lightwood și fiii lor – Rafe și Max.

Pe un alt plan, îi urmărim pe Julian, Emma, Mark și Cristina mergând pe tărâmul elfilor în încercarea de a-l salva pe Kieran, iubitul lui Mark de la Vânătoarea Sălbatică, ce fusese condamnat la moarte chiar de propriul său tată, Regele Elfilor Întunericului.

Mi-a plăcut foarte mult această parte a cărții, cea petrecută pe tărâmul elfilor, e una din părțile mele preferate ale acestui volum. Minunat închipuite Curtea elfilor Întunericului și Curtea elfilor Luminii. Iar cum au ajuns acolo, urmând o cărare pe ape ce era trasată de razele lunii, e splendidă ideea!

”A început să alerge ușor, apoi s-a întors să se uite la plajă. Stăte pe o cărare lucioasă, care părea făcută din cristal dur de stâncă, subțire ca sticla. Lumina lunii pe apă devenise solidă. (…) Ca vânători de umbre, văzuseră cu toții minuni, dar genul acesta de magie a elfilor avea ceva distinct: părea să se întâmple într-un spațiu intermediar al lumii normale, între lumină și întuneric, între două minute. Ca nefilimi, ei trăiau în spațiul lor. Aici era între spații.”

Iar odată ajunși acolo, se află într-un pericol de moarte, neputându-se apăra: nu știuseră că nici una din armele lor nu va funcționa – nici iluziile magice, nici stela de desenat rune, nici lampa vrăjitoarei, nici pumnalele serafice. Rămâne de văzut cum se vor descurca și prin ce întâmplări sunt nevoiți să treacă pentru a-l salva pe Kieran și a-și salva propria piele.

”Fața Regelui era împărțită în două. Partea dreaptă era a unui bărbat tânăr, plină de lumină, eleganță și frumusețe, cu toate că ochiul era roșu ca focul. Partea stângă era o mască inumană, cu pielea cenușie și uscată, cu orbita neagră și goală. 

Kieran, legat de copac, s-a uitt o dată la fața monstruoasă a tatălui său, apoi a întors capul și a lădat bărbia în piept, iar părul negru și încâlcit i-a căzut peste ochi.”

Regina Elfilor Luminii va fi cea care le va cere să găsească pentru ea Cartea Neagră a Morții, contra încetării dezastruoasei Păci Reci, care produsese atâta rău și dezbinare. În secret, regina îi promisese lui Julian că îi va spune totodată, în schimbul Cărții, cum să înlăture blestemul parabatailor.

De pe tărâmul elfilor se întorc cu greu, după un șir de peripeții uluitoare, iar Mark și Cristina se întorc uniți de o vrajă de legare, care nu îi lăsa să se îndepărteze prea mult unul de celălalt. Mark și Cristina au format unul din cuplurile mele preferate pe care le-am urmărit de-a lungul cărții. Atât Mark, cât și Cristina aveau propriul trecut – Cristina cu Diego și Mark cu Kieran. De fapt vom urmări un triunghi amoros care va ”funcționa” foarte imprevizibil, sau un dreptunghi amoros (sună cam aiurea). Cel mai bine pot descrie relația lor folosind o expresie a Emmei: ”o ciudățenie sexoasă”.

Un cuplu neașteptat va fi cel dintre Diana (vom afla ceva foarte straniu despre ea) și Gwyn ap Nudd, căpetenia Vânătorii Sălbatice, care se îndrăgostește de Diana la prima vedere!

Unde îi vor purta pașii pe Julian și Emma pe urmele Cărții Negre a Morții, ce înțelegeri și promisiuni sunt nevoiți să facă pentru a intra în posesia ei și dacă vor reuși acest lucru, și cum va evolua relația lor, vă invit să descoperiți singuri.

Și în tot acest timp, Stăpânul Umbrelor – Regele Întunericului, îi vâna fără încetare, trimițând cea mai periculoasă oștire a tuturor timpurilor pe urmele lor: Călăreții lui Mannan, invincibilii călăreți de bronz, urmași ai zeilor, a căror vechime data de la începuturile lumii.

Dacă după ce am citit primul volum spuneam că, atunci când am ajuns la final, îmi venea să dau câteva pagini în urmă și să mă prefac că nu l-am citit…  când am ajuns la finalul acestui volum îmi venea să șterg ultimul capitol cu totul! Cartea a avut de toate: dramatism, romantism, suspans, tensiune, acțiune alertă, răsturnări de situație, însă am o mare rezervă în privința finalului. Nu mi-a plăcut, nu m-am așteptat la acest deznodământ. Ultimul capitol a fost cumva haotic, toate planurile au fost date peste cap, promisiunile făcute nu au putut fi onorate, iar orice scenariu a fost schițat, din punctul de vedere al eroilor noștrii, s-a dovedit irealizabil. Factorul imprevizibil a fost mult prea puternic. Cu toate acestea, a fost un volum extraordinar ca poveste, ca stil de scriere, ca și construcție, complexitate și evoluție a personajelor. Paradoxal, tocmai de la Emma și Julian m-am așteptat la ceva mai mult. Nu aș ști să explic exact ce, dar parcă ceva a lipsit acolo…

A fost totodată o carte care m-a trecut prin toate stările posibile, am sperat, am urât, am iubit, m-am înduioșat și am suferit pentru personajele sale. E genul de carte care are puterea de a te atrage în poveste și a te face să rezonezi cu tot ce se întâmplă între coperțile ei. Am văzut că următorul volum e anunțat pentru 2019, așa că, n-avem decât să avem răbdare pentru a afla ce se întâmplă în continuare! Până atunci sper să citesc și celelalte serii ale autoarei, care descriu același univers absolut unic al Vânătorilor de Umbre.

E o carte și o serie pe care o recomand tuturor iubitorilor genului fantasy!

Două citate care mi-au plăcut în mod deosebit:

”Ficțiunea e adevăr, chiar dacă nu e realitate. Dacă vei crede doar în fapte și vei uita de povești, creierul tău va trăi, dar inima ta va muri.”

”Greu nu este să mori pentru un prieten, ci să găsești un prieten pentru care să merite să mori.” (Homer)

Mulțumim Editurii Leda/ Grupul Editorial Corint pentru cartea oferită pentru recenzie.

Cărțile autoarei Cassandra Clare pot fi comandate de pe site-ul Editurii Corint, elefant.ro, libris.ro, librex.ro, librarie.net, cartepedia.ro, carturesti.ro.