Stone Rider de David Hofmeyr, Editura Storia – recenzie
Stone Rider
David Hofmeyr
Editura STORIA
An aparitie: 2016
Colectie: Young Adult
Nr. pagini: 337
Traducător: Alina Marc Ciulacu
Titlu original: Stone Rider, 2015
David Hofmeyr s-a născut în Africa de Sud. În prezent viața lui se desfășoară între Londra, unde lucrează ca planner pentru firma Ogilvy & Mather, și Paris. În 2012 s-a numărat printre finaliștii concursului SCBWI Undiscoverd Voices, o competiție destinată autorilor de cărți pentru copii, iar în 2013 a absolvit cu brio un masterat în Scriere pentru tineri, la Bath Spa Universyti.
STONE RIDER este romanul său de debut.
Adam Stone își dorește libertate și liniște. Își dorește să scape din Blackwater, orașul prăfuit din inima deșertului, în care a crescut. Cel mai mult însă, Stone o dorește pe frumoasa Sadie Blood. Alături de aceasta și de primejdiosul outsider Kane, Adam participă la Raliul Blackwater, o cursă dură, care le pune la încercare atât rezistență fizică, cât și cea psihică. Numai cei mai puternici vor supraviețui. Premiul pus în joc este un bilet spre Baza Spațială și un trai luxos, dincolo de orice închipuire. lar pentru o șansă la această viață nouă, Adam e gata să riște totul…
“Hofmeyr construiește o lume dintr-un viitor sumbru, un tablou deopotrivă sublim și aspru […] Un roman despre supraviețuire și despre modul în care o persoană își poate păstra umanitatea într-un mediu dominat de cruzime.” – Publishers Weekly
„Pătrunzător, original, captivant… plin de forță. Excelent. Citiți-l!” – Michael Grant, autor de bestselleruri New York Times
„O cursă periculoasă, a cărei miză e totul sau nimic, se derulează într-un ritm amețitor, într-o distopie brutală.” – Kirkus Reviews
„… un roman distopic cu adevărat pasionant.” – Voya
Cartea ne este prezentată din perspectiva lui Adam Stone, un băiat cu multe traume, cu multă frustrare acumulată, dar totuși, un băiat puternic, un băiat care știe ce vrea de la viitor, un Rider!! Este o carte dură, este un roman distopic extraordinar!!! Ne înfățișează o planetă altfel de cum o știm noi, o planetă secată de absolut tot, iar cei rămăși în urmă duc o viață dură, scurtă și plină de neajunsuri! O singură șansă au “cei rămăși”: să participe la raliu și să câștige un bilet pe Stațiile spațiale.
– Participarea la curse este singura șansă pentru cei ca noi. Suntem seniori ai prafului și zei ai noroiului. Nimeni și nimic n-o să ne salveze, în afară de noi înșine.
Scrutează cerul după un mănunchi de lumini. Și le găsește. Trei aștri strălucitori, mai mari decât celelalte stele. Dar nu sunt stele . Și nici planete. Sunt stații spațiale. Trei nave imense, care alcătuiesc arca Bazei Spațiale. Balthazar, Gașpar și Melchior.
– Cum crezi că-i acolo?
– Pe bază? Încearcă să afli singur.
– Am auzit tot felul de povești. Se zice că acolo nu se mânca pilule și biscuiți. Iar oamenii nu mor. Se spune că acolo au rezerve neștiute de apă.
Nu știu pe voi, dar pe mine mă sperie ideea de lipsă a apei!!! Apă e vitală, imaginați-va să trăiți pe o planetă secată de apă, din cauza asta am spus că este o carte dură, este o carte care te pune pe gânduri, este o carte despre supraviețuire. Mi-a plăcut ironia autorului, orașul se numește Blackwater, în condițiile în care este undeva în mijlocul deșertului, unde apă este o raritate!
Un rol important în această carte îl au motocicletele. Ele se moștenesc din tată în fiu, iar un Rider trebuie să fie perfect sincronizat cu motocicleta lui, se formează o conexiune foarte stranie. Iarăși un lucru interesant, este că motocicletele nu funcționau pe combustibil, ele funcționau doar ziua!
De la tată la fiu, de la frate la frate, de la mama la fiică-motocicletele se moștenesc în familie, de la o generație la alta…
Dacă vrea să evite un obstacol și virează, motocicleta înregistrează acțiunea, o învață…, motorul e cu un pas înainte și îi anticipează intențiile, pentru a-i proteja și a-i salva viața.
La începutul cărții, îl întâlnim și pe Kane, un personaj ciudat în primă fază, din prima clipă îți dai seama că e plin de secrete, că ascunde ceva, dar totodată nu îți dă senzația de personaj rău. Cu toate că Adam este reticent în privința lui, pe parcursul cursei, între cei doi se leagă o prietenie care le salvează viața de multe ori .
Mi-a plăcut evoluția lui Adam pe parcursul cărții, dacă la început știa ce vrea, dar nu prea avea curajul să și pună în practică, cu cât mă adânceam în poveste, descopeream de la pagină la pagină un nou Adam, mai puternic, mai hotărât, mai încrezător în oameni, cu toate că mă întreb, câți dintre noi am mai fi încrezători în oameni, dacă ne-am vedea singura persoană importantă din viața noastră omorâtă cu pietre?
Într-o lume dură, unde doar dacă ești puternic supraviețuiești, “sexul slab” nu există! Și femeile trebuie să fie la fel de puternice, la fel de dure și la fel de neînfricate ca orice Rider! Și exact așa este Sadie Blood, o fată dură care reușește să supraviețuiască. Reușește să se facă respectată fiind cel mai bun mecanic de motociclete din Blackwater.
Sadie e zveltă ca o panteră. Părul negru ca tăciunele, tuns scurt o face să semene cu un spiriduș. Are ochi căprui, migdalați, care exprimă siguranță și forță.
Sub aspectul acesta dur, este totuși o fată, o fată care i-a stârnit interesul lui Adam.
O dorește. Tânjește să-și plimbe degetele peste clavicula ei. Să-i simtă pielea mătăsoasă atingându-se de el. Dar știe că asta n-o să se întâmple decât în visele lui. N-o să aibă el niciodată parte de așa ceva. Nu e genul lui Sadie Blood. Nu el.
Pe parcursul cursei, cei trei vor forma o echipă, se vor lupta unul pentru celălalt, vor încerca să supraviețuiască împreună. Dar întrebarea este, cine îi va cuceri inima lui Sadie Blood? Va lăsa ea sentimentele să intervină în față premiului cel mare? Asta doar citind cartea veți afla.
Cu toate că este o distopie dură, mi-a plăcut că nu lipsesc nici micile ironii amuzante.
-Trebuie să o luăm din loc.
Adam se întoarce către el.
-Te gândești să mergem împreună?
– Așa mă gândeam. De ce ?
Adam arată înspre mormânt cu o mișcare a capului.
-Tocmai ce am îngropat doi, în două zile!
Ce m-a frapat în cartea asta, este că absolut tot ceea ce nouă ni se pare normal, pentru ei era ceva ieșit din comun, de exemplu, părul lung, dușurile, apa, siguranța. Pentru ei, cuvântul siguranță are cu totul altă conotație, nimic nu e sigur, nu ai siguranța zilei de mâine, viitorul este incert.
Singura lor certitudine sunt raliurile, dar au certitudinea că vor participa, nu că și supraviețuiesc.
La Raliul Blackwater au fost inițial înscriși 80 de Rideri, din care doar foarte puțini au reușit să treacă linia de finiș! Este o cursă infernală, plină de obstacole mortale, fără hrană, fără apă, sub cerul liber în fața tuturor intemperiilor.
Mănâncă pentru prima dată carne. Un șobolan de nisip de mărimea unui cățel pe care Kane îl doborâse cu o lovitură rapidă de praștie, al cărei pocnet sec reverberează în aerul rece. Kane străpunge rozătorul cu un băț ascuțit – de la un cap la altul – și frige carcasa hidoasă deasupra flăcărilor jucăușe. Adam simte mirosul cărnii, aude sfârâitul grăsimii și trosnetul lemnului, iar stomacul îi chiorăie.
– Are proteine!
Kane îi întinde o felie subțire de carne cu mâinile pline de grăsime. Carnea e aproape carbonizată și nu arată deloc mai îmbietor decât era viu. Însă Adam nu o refuză.
Romanul Stone Rider, este un roman captivant, cu un ritm alert, care vă prinde în paginile lui și nu vă lasă până nu îi aflați finalul. Îl recomand tuturor cititorilor, dar mai ales fanilor genului distopic. Din punctul meu de vedere, ceea ce caracterizează această carte, este unicitatea. Este o carte incredibil de bună pentru iubitorii de cărți sălbatice. Mergi greu sau mori.
Mi-a plăcut foarte mult cartea, cu atât mai mult cu cât nu este chiar genul meu de lectură. O recomand cu dragă inimă tuturor cititorilor cărora le plac distopiile şi cărţile young-adult, plus că sunt sigură că ar merge direct la sufletul băieților adolescenți. Vă las pe voi să descoperiți întreaga acțiune a cărții, și vă promit că o să fie o lectură savuroasă.
O cursă pentru speranţă. Pentru dragoste. Pentru răzbunare.
Fragment:
“Un mic obiect întunecat trece prin fereastră, cu un zgomot puternic ca de explozie. Îi zboară pe deasupra capului și se izbește de suportul de vase, plin cu farfurii din lut, de pe perete. Adam își lasă în jos capul și își ridică mâinile pentru a-și proteja fața. Suportul de vase cade însoțit de un nor de cioburi. Adam tușește din cauza prafului care se ridică.
Afară, din semiîntuneric izbucnește un chiot triumfător. Încă o fereastră sare în țăndări și un alt proiectil negru zboară în viteză prin aer. Adam se ferește și îl aude vâjâindu-i pe deasupra capului. Proiectilul se lovește de perete și ricoșează pe canapea, unde cade lângă picioarele lui goale. O piatră – rotunjită, netedă, fierbinte de la frecarea cu aerul. Adam o da la o parte cu piciorul.
Pietre de praștie.
E pe deplin treaz acum. Cu ochii larg deschiși, bâjbâie după pantaloni și după tricou, așezate pe spătarul canapelei. Se rostogolește de pe canapeaua care îi servește drept pat, cu hainele strânse ghemotoc în mână.
Însă nu destul de repede.
Durerea îl săgetează în umăr. Se aude un pocnet asurzitor și o lovitură fulgerătoare îi atinge capul. Adam e trântit pe o parte. Se lovește tare de podea și rămâne întins. Își duce mâna la tâmplă și această devine lipicioasă de la sânge. Nu-i însă decât o julitură. Nu are cum să fie mai mult de atât. Dacă nimerește în plin, o lovitură de praștie în cap înseamnă moarte. De fiecare dată.
Se reazemă de spătarul unui scaun și respiră greu. Durerea îi pulsează în cap și în umărul drept. E amețit, buimac. Întoarce capul înspre umăr și vede o pată roșiatică și îngroșată și o vânătaie care se umflă repede.
Alte proiectile zboară prin cameră. Își îmbracă pantalonii, scăldat de o sudoare înghețată.
Voci care strigă. Din ce în ce mai tare. Apoi o altă rafală de pietre intră în zbor prin geamul spart. Toată încăperea răsună de zgomotul lor neîntrerupt. La care se adaugă sunetul de lemn crăpat și de sticlă spartă. Iar, în tot acest timp, de afară răsună râsete și înjurături și strigăte.
Adam stă ghemuit, cu spatele lipit de canapea, genunchii strânși la piept, sub bărbie, și încearcă să-și adune gândurile.”
Mulțumim Editurii Storia Books pentru cartea oferită pentru recenzie!
11 Comments
Geo
Felicitări, pare interesantă cartea!
Veronica
Multumesc ! Chiar este o carte interesantă ! :*
anasylvi
Frumoasa recenzia, iar lumea dura si lipsita de apa imi aminteste de Dune a lui Frank Herbert, sau de Tatooine a lui Anakin Skywalker. poate si de desertul Aiel din WoT.
Veronica
Multumesc !
Balan Daniela
Foarte frumoasă recenzia,felicitari ❤️
Veronica
Multumesc!
Tyna
Frumopasă recenzia! Felicitări!
Veronica
Multumesc !!!
Oli
O recenzie foarte tentanta, felicitari si multumesc de recomandare Vero! Cred ca mi-ar placea cartea asta!
Veronica
Cu mare drag, Oli! :* :* Sigur ti-ar plăcea ! Multumesc.
Lavinia M. Fulga( Fallon F)
Foarte tentanta recenzia.