Sub luna de șofran de Nicole C. Vosseler, Editura RAO

Sub luna de sofran

Nicole C. Vosseler

Editura RAO

Nr. pagini: 576

An aparitie: 2015

Titlu original: Unter dem Safranmond

Oxford, 1853. Maya Greenwood ascultă fascinată poveștile unui oaspete neobișnuit: Ralph Garrett, ofițer al armatei britanice în India. Când acesta începe să o curteze, tânăra femeie își da seama că o va aștepta în curând o viață aventuroasă în străinătate. Familia ei se opune acestei legături așa că Maya fuge cu Ralph. Când el este trimis în Arabia, Maya cade în mâinile beduinilor. Acolo va înțelege ce înseamnă adevăratul Orient – și trebuie să admită că șeful războinicilor deșertului, charismaticul Rashad al-Shaheen, i-a cucerit inima..

Fragment :

“Când bărbatul se îndrepta spre ușa, Maya își dădu seama că între timp se întunecase și că ea își lăsase în jos mâna în care ținea ciobul de lut. El se mai întoarse o dată spre ea.
    — Aveți și un nume?
    — Maya. Maya Garrett.
    — Maya, repetă el lungind silabele și felul cum le accentua mișcă ceva în Maya, și apoi o mai mișcă o dată când el adaugă: “Ana ismi Rashad”.
Bărbatul închise ușor ușa în urmă lui, iar Maya auzi cum cineva trage un zăvor. Se rezema de perete trăgând adânc aer în piept, lasă ciobul să-i cadă din mâna și privi într-o parte, pe geam. Pe cerul întunecat se aprinse un punct lumina roz pe la margini, iar Maya privi neliniștită spre luceafărul de seară care i se păruse mereu atât de plin de promisiuni, însă care astăzi declanșa în ea o senzație de singurătate. Genunchii îi cedară, iar ea se ghemui și își îngropă capul între coate. Ar fi vrut să fie doar un coșmar, dar știa că totul în jurul ei era aievea. Ceea ce spusese acest Rashad sunase de parcă el și oamenii lui ar fi trimis la garnizoană mesajul că Maya se află în puterea lor și putea doar speră că oficialitățile din Aden să acționeze rapid și să o elibereze curând.
    — Când va fi asta? șopti ea așezându-se pe podea, cuprinzându-și cu brațele genunchii strânși și proptindu-și bărbia de ei.
Ce se întâmplă dacă Coghlan nu făcea nimic? Maya avea o idee vagă cât de mare era țară asta care se întindea în spatele strâmtorii dintre Aden și Peninsula Arabă. Dacă voiau, răpitorii ei o puteau face pur și simplu să dispară fără să mai revadă vreodată ceva familiar, și nimeni nu avea să mai afle ce se întâmplase cu ea. Se gândi la Ralph și se întreba dacă își făcea griji pentru ea sau dacă îi aducea reproșuri, poate chiar era ușurat că scăpase de ea.
Maya se simțea rău. Își dori să dea timpul înapoi, să nu fi urcat ieri la turn, să nu fi pus niciodată piciorul în Aden, să nu fi fugit cu Ralph. În acest moment Maya ar fi încheiat, fără să clipească, un pact cu diavolul, că să îi aducă înapoi anul care tocmai trecuse. Atunci ea nu ar stă aici, Jonathan ar mai fi încă în viață, iar Richard poate nu ar fi pe drum spre Crimeea.”