Suflet dat la schimb de Olga Menai, Editura ePublishers – recenzie

Suflet dat la schimb

Olga Menai

Editura ePublishers

Nr.pagini: 90

Să vorbești despre un volum de versuri nu este întotdeauna o sarcină ușoară. Iubesc literatura în ansamblu, romane, nuvele, piese de teatru, însă poezia este acea parte a literaturii care trezește cele mai puternice emoții prin cuvinte puține, este însăși esența cuprinsă într-un recipient minuscul, magic, fiindcă are puterea să conțină ceea ce vrei să exprimi într-o proză de zeci, poate sute de pagini, în câteva versuri.

Să vorbești despre poeziile pe care un om și le-a smuls din suflet este o procedură care trebuie întreprinsă cu delicatețe, fiindcă ele sunt vii, încă le mai simți vibrând.

Cu toate acestea, poetul scrie, se expune, își înșiră trăirile pe hârtie, își asumă posibilele interpretări, pentru că odată ce ai lăsat versurile să zboare, ele nu îți aparțin numai ție, creatorului lor, ci devin oglinzi călătoare, în care se reflectă toți aceia care le privesc.

Volumul de versuri „Suflet dat la schimb”este dominat de o estetică gotică, un peisaj sumbru, deprimant. Nota dominantă se îndreaptă către simbolism, întrucât emoțiile exprimate aparțin de acea zonă: anxietate, angoasă, durere, neant, condiția poetului într-o lume indiferentă, lipsită de sensibilitate. Cu toate acestea, lipsește într-o oarecare măsură muzicalitatea specifică simbolistilor, mai ales în încercările de rimă. Poeta Olga Menai folosește însă culorile pentru a zugrăvi această lume a emoțiilor sale, alb versus negru punctat adeseori de roșu funest, roșul sângelui văzut ca fluid vital ce se risipește.

O poezie care exprimă elocvent antiteza între ceea ce se arată și ceea ce este ascuns este „Mireasă albă, mireasă neagră”. Încă din titlu apare în mod evident și frapant această antiteză, iar versurile o redau cu claritate:

„Jurământ de credință, iubire, devotament.

Jurământ de minciună, falsitate, trădare.

Preot, oameni, aplauze,

Călău, bestii, mugete.

Împlinire, perle, zori,

Pustietate, bolovani, apus.

Mireasă albă, mireasă neagră…”

Înclinația spre simbolism este accentuată de omagiul adus poetului George Bacovia, căruia îi este închinată o poezie și care este evocat și mai târziu, în „Libertate”:

„și versuri bacoviene în gândul parcă treaz,

născut din vis… extras din vis…

Un zbor liber, oferit de zei”

Olga Menai ne propune o construcție cu accente morbide, macabre, haos, infern versus paradis.

Am remarcat două zone distincte în componența acestui volum: prima jumătate a cărții este mult mai nesigură în comparație cu a doua jumătate, despărțite între ele de poeziile care marchează memoria mamei dispărute prematur și impactul acestei dispariții asupra poetei. Nu știu dacă ordinea poeziilor în volum este și ordinea lor cronologică, dar am avut senzația unei abordări mai profunde, mai mature în partea a doua a volumului, o exteriorizare a unei experiențe mai bogate, mai intense, a unei iubiri îngemănate cu durere, negare și acceptare.

Mi s-a părut interesantă tema iubitului străin, văzut ca o entitate cu care nu reușește să se contopească pe deplin, deși resimte această dorință arzătoare.

Temele se îmbină, ca într-un dans: durere, tristețe, melancolie, venin, roze, iarnă, duologii. Falsitate și adevăr. Lumină și întuneric. Captivitate și zbor.

„Suflet dat la schimb”, poezia care dă titlul volumului este una dintre cele mai reușite, sugerând stranietatea condiției umane.

„Îmi simt sufletul vândut,

pe un alt suflet,

îmbrăcat în aceeași carne

ce expiră peste zeci de ani.”

În întreg volumul se simte atmosfera creată de acest suflet, hoinar pe o mare întunecată, care vede sclipiri de lumină dar nu îndrăznește, încă, să spere.

Deși execuția pe rimă și ritm trebuie șlefuită, am găsit și un poem scurt, care arată că acest mod de scriere nu trebuie abandonat, ci cultivat. Apreciez versul liber în măsura în care oferă mai multă ușurință în exprimare , însă trebuie să recunosc, subiectiv, personal, oricum vreți să îi spuneți, prefer muzicalitatea strofelor cu rimă. Mulți poeți ai zilelor noastre aleg versul liber, probabil din motivul pe care l-am expus mai sus, însă folosirea ritmului și a rimei duce poezia la alt nivel. În acest sens, iată o strofă din poemul „Am..”:

„Am un secret și un idol,

amintiri și buze uscate,

lacrimi în pahare și sufletul gol…

cearcăne și cuvinte trădate…”

Am și o poezie preferată din acest volum, „Către ceasul 12…”pe care o voi reda integral și nu o voi comenta, socotind destul de clar mesajul său:

„Viața mea este codată,

iar tu ești ceasul 12,

ești buricul, ești artificiul,

ești vitalul, ești spectaculosul.

Sentimentele mele sunt sub cheie,

dar prin gaura cheii

se vede curcubeul,

în ciuda haosului ce-l înconjoară.

Mintea mea e programată,

însă programatorul doarme,

iar eu mă topesc după tine, ceasul 12,

deși până la tine mai este o oră puternică…”

Intrând în contact cu aceste versuri, în calitate de cititor, îi sugerez poetei să pătrundă pe porțile care sunt doar iluzoriu zăvorâte, să acceseze noi și noi zone. Se vorbește în știință despre o supă primordială, apărută după Big Bang, care a stat la baza formării Universului. Tot astfel, din supa primordială a senzațiilor, a emoțiilor, poeții își pot dezvolta în permanentă universul creației, făcând să se dezvolte germenele inspirației, să evolueze, să dărâme barierele și să ajungă acolo unde arta se reflectă cel mai bine, în sufletele oamenilor.

Un volum de debut care arată un bun potențial, o evoluție chiar în paginile sale, care sper să continue pe viitor. Și, nu uitați: o poezie este o poartă deschisă către sufletul poetului.

Mulţumim autoarei Olga Menai pentru cartea oferită pentru recenzie

Cartea Suflet dat la schimb de Olga Menai poate fi achiziționată pe elefant.ro, librariaeminescu.ro, librariacoresi.ro

Recenzii cărți Olga Menai

Recenzii și prezentări cărți autori români