Suflete captive de Dama de Treflă, Editura Bookzone
Suflete captive
Dama de Treflă
Editura Bookzone
An apariție: 2020
Oameni obișnuiți și povești neobișnuite care le frâng aripile.
Pornește într-o călătorie printre iubiri, dependențe, nefericire, dor, neputință și inimi înstrăinate de afecțiune, totul în noul volum semnat de Dama de Treflă!
Tu ești singurul arhitect al destinului tău. De la acceptarea destinului și o viață trăită ca prizonier la cinci lecții de viață care-ți mângâie sufletul și îți aduc alinare. Cinci povești ca cinci noduri ce fragmentează sufletul.
„Suflete captive” sunt cinci povești neobișnuite despre vieți obișnuite.
Povești care îți zdruncină sufletul și rescriu starea firească a lucrurilor într-o lume pe care credeai că o cunoști. O serie de lecții despre puterea schimbării și a acceptării, despre refugiul sufletului, despre fața urâtă a realității și despre puritatea inimilor care nu renunță.
„Ți-am adus flori” este povestea iubirii și a dependențelor. Ileana a ales viața de familie în locul unui viitor diferit. Florile din viața sa iau locul scuzelor soțului după ce violența înlocuiește afecțiunea. Ce nu te omoară te face mai puternic. Dar chiar și când iubirea stă obstacol în calea ta?
„Legat de două fuste” este povestea imperfecțiunii vieții fiului părăsit de tată. Dorel este băiatul simplu, muncitor și gospodar, care încearcă să umple golul din viața sa și a mamei sale după ce au fost părăsiți. Se îndrăgostește de Alina, un suflet mai rătăcit decât el, un suflet care este pe cale să ducă pe drumul incertitudinii și o nouă viață. Ce faci când încerci să repari o viață, dar sacrificiile tale nu par a fi niciodată suficiente?
„O să fie bine” este povestea apăsătoare a sărăciei și a deciziilor greșite. Relu este băiatul care, încercând să scape de gustul amar al sărăciei, descoperă dulceața banilor făcuți ușor, dar ilegal. Lucrează cu Relu, un fost pușcăriaș, dar iluzia bogățiilor ilegale nu durează niciodată prea mult. Tot ceea ce credeai că îți va aduce salvarea, îți poate aduce distrugerea. Când îți dai seama că viața pe care o trăiești nu este a ta?
„O viață trăită în lanț” este povestea iubirii necondiționate de care este capabil sufletul pur al animalelor. După 13 ani de loialitate petrecuți în lanț, Azorel s-a învățat să măsoare timpul în rarele momente de afecțiune. Este aruncat în câmp de stăpâni, după o viață în care le-a fost cel mai consecvent gardian. Însă iubirea nu poate fi distrusă, nici măcar atunci când se aruncă cu pietre în ea. Poate fi ea recompensată de mângâierea altui stăpân?
„Pe vremea florilor de tei” este povestea părinților uitați de copii. Sanda a rămas cu amintirile din tinerețe depănate cu soțul ei. Lipsa apăsătoare a fiilor săi parcă nu este atât de copleșitoare când o împarte cu partenerul său. Însă soțul bătrânei începe să se simtă din ce în ce mai rău, iar venirea unuia dintre fii dezvăluie un adevăr tulburător. Și te face să te întrebi cât rămâne prezentă în suflet imaginea persoanei iubite.
FRAGMENT
Singurătatea e o buruiană cu rădăcini puternice. Cu trecerea timpului, sapă mai adânc în suflete, e mai greu de stârpit. Usucă prezentul și se hrănește cu amintiri. Ar fi de ajuns iubirea, singură, s-o smulgă din rădăcini. Dar cine are impresia că se găsește iubire așa, pe toate drumurile, la fiecare colț de stradă, se înșală amarnic.
(…)
Pe amândoi îi apăsa dorul de copii. Chiar dacă acești copii aveau la rândul lor copii și nepoți.
Îi uitaseră. Se mutaseră departe de ei, departe de satul sărăcăcios în care crescuseră. Erau domni de oraș acum. Aveau vieți ocupate de muncă, neveste, tabieturi sfinte. Se pregăteau să crească nepoți. Știuseră să își țină copiii aproape, pe lângă ei, să nu rămână singuri ca ai lor părinți.
Sanda și Ștefan le lăsaseră aripile să crească. Îi dăduseră la școli. Se mândriseră cu ei că sunt deștepți și realizați.
Acele realizări însemnaseră înstrăinare. Dar cărui părinte care se poate numi cu adevărat părinte îi pasă că rămâne singur pe lume atâta vreme cât copiii îi sunt fericiți și realizați?
Lor nu le păsase.
Se agățau de un telefon grăbit pe care îl primeau, poate, o dată pe săptămână, când de la unul, când de la altul.
One Comment
Geo
Zilele trecute a ajuns și la mine.