Țara pe care o iubesc – Regina Maria – Editura Librex

Editura Librex continuă seria cărților Reginei Maria și publică romanul „Tara pe care o iubesc”

În Anul Centenarului Încoronării, editura Librex continuă seria cărților Reginei Maria cu „Țara pe care o iubesc”, un roman sfâșietor, dar totodată plin de frumusețe și emoție, scris în timpul războiului de cea care a fost supranumită „Regina Soldat” și „Mama Răniților”, în încercarea de a alina durerea și de a le da soldaților deznădăjduiți motive în plus să lupte.

Cartea a apărut progresiv, fiind inițial tipărită capitol cu capitol, o dată la două săptămâni, în cel mai citit ziar, ce ajungea în toate tranșeele și în cătunele cele mai îndepărtate din România. Ulterior, textele au apărut într-un mic volum, ce devenise pentru fiecare suferind de pe front un dar prețios la care se întorcea ori de câte ori avea nevoie de speranța și putere.

Nicolae Iorga a fost cel care a încurajat-o pe Regina să scrie această carte și tot el a tradus textele din engleză pentru că ele să ajungă la oameni. Așa a apărut „Țara pe care o iubesc”, o carte scrisă din pasiune și datoria față de țară, ce a atins inimile oamenilor și va continuă să o facă mult timp de acum înainte, o carte în care o regină de neam străin a reușit să portretizeze într-un mod remarcabil frumusețile României, din vârfurile munților și pădurile dese până la malul marii Negre, de la palatul și mănăstirea Cotroceni, la ruinele așezărilor străvechi.

Una dintre cele mai emblematice figuri ale casei Regale, Regina Maria a încercat să ofere prin carte, un sprijin moral tuturor soldaților de pe front, încurajându-i să lupte. Romanul  începe într-un mod cât se poate de dramatic, dar și extrem de emoționant.

„Cum să mă fac auzită, cum pot pătrunde în inimile voastre; cum să vă vorbesc și despre ce anume? Pană mea șovăie – este prea mult de spus, durerea e prea mare –, spaima stăruie deasupra capetelor noastre ca un nour, dar cineva trebuie să-și facă glasul auzit, cineva trebuie să găsească curajul să sfarme această tăcere infernală ce ne strivește, făcându-ne să ne simțim deja morți, uitați, excluși din rândul celor vii. Odată cu sosirea primăverii, un dor uriaș, aproape de nestapânit, îmi năpădește sufletul. Precum un prizonier ce cată printre grațiile ferestrei de la temniță după un colț de cer, așa încerc și eu să-mi amintesc locurile părăsite atât de neașteptat și de dramatic. Astfel, m-am gândit că, în aceste vremuri de încercări, măcar pană mea ar putea să-i călăuzească iarăși pe unii dintre noi către căminele de care ne e dor.”

Ulterior, Regina începe să descrie în stilul său impresionant, în fiecare capitol, câte un ținut, văzut prin proprii ochi. Ținuturile la care face referire sunt cele pe care România le-a pierdut, la momentele respective în timpul războiului.

„Am văzut odată plajă din Mangalia la apus. Eram cu fața spre mare, lumea parcă șoptea în liniștea înserării, dar marea mi se năpustea spre picioare, în veșnica, nestăpânita ei neliniște. În spatele meu, soarele se cufunda în zare, ultimele lui raze luminând valurile ce se spărgeau lovindu-se de țărm cu o strălucire de miracol. Talazurile erau întunecate, dar fiecare era încununat cu o creastă de spumă auriu-portocalie, sub sărutul soarelui de asfințit.”

Maria, Regina României:

”Nu există nimic din România pe care să nu-l fi iubit. Mai profund decât majoritatea celor născuți aici, m-am simțit una cu întinsele ei câmpii, cu nesfârșitele sale drumuri, cu apusurile, cu răsăriturile ei acoperite de rouă, cu pădurile întunecate și cu lanurile aurii de grâu. Am iubit până și mărăcinii deșirati care-și împrăștie prin bolovănișuri frumusețea inutilă a ramurilor lor spinoase.

Am ajuns, în timpul rătăcirilor mele, în locuri atât de singuratice încât îmi păreau la capătul lumii și acolo mă opream contemplând ultima strălucire a soarelui, înainte că acesta să se scufunde în odihnă. Mi-au plăcut culorile strălucitoare ale cerului; melancolia stranie a nopții care se așternea; aburul parfumat de rouă ce se înălța din pământ, valul de colb ce plutea peste lume…

Am iubit România întru totul, am iubit-o profund… am iubit-o mult!

Niciun foc nu purifică mai tare că focul suferinței, nicio flacără nu se înalță mai drept spre inima lui Dumnezeu. Prin urmare, țara mea, nu contează prin câte necazuri ai trecut până acum și nici prin câte o să mai treci! Prin flacără trebuie să treacă oțelul înainte să devină o sabie tăioasă.

Păstrează-ți credința neclintită și speră în continuare; ești cu atât mai măreață din cauza necazurilor tale și a felului în care le-ai înfruntat și ești cu atât mai vrednică să câștigi!”

Cartea “ Țara pe care o iubesc” este disponibilă pe site-ul https://www.librex.ro/, în magazine online și în librăriile din toată țara.

Recenzii și prezentări cărți Editura Librex Publishing

Recenzii și prezentări cărți autori români

Recenzii și prezentări cărți de nonficțiune