Delicatese Literare
Recenzii

Temelia tare a speranței de Janette Oke, Laurel Oke Logan, Editura Casa Cărții – recenzie

Temelia tare a speranței

(Unyielding Hope – 2020)

Janette Oke, Laurel Oke Logan

Editura Casa Cărții

An apariție: 2022

Nr. pagini: 332

Traducător: Cristina Giurgiu

Seria Cărările speranței/  When Hope Calls Series:

  1. Temelia tare a speranței – Unyielding Hope – 2020
  2. Puterea neclintită a credinței – Sustaining Faith – 2021
  3. Ancora nepieritoare a dragostei – Unfailing Love – 2022
Janette Oke s-a născut în Champion, Alberta, în familia numeroasă a unui fermier și a crescut înconjurată de bucurie și dragoste. Este absolventă a Colegiului Biblic Mountain View din Alberta, locul unde l-a întâlnit pe soțul ei, Edward și cu care s-a căsătorit în anul1957. Familia Oke are trei băieți și o față, toți sunt căsătoriți, iar acum se bucură de cei 12 nepoți. Primul român scris de autoare a fost „Învăluiți de iubire”, publicat în 1979. Janette Oke a scris peste 70 de cărți, atât pentru adulți, cât și pentru copii, din care 32 au fost traduse în paisprezece limbi. Cărțile ei s-au vândut în peste 22 de milioane de exemplare. Janette Oke a obținut premiul ECPA în 1992 și premiul CBA Life Impact în 1999, pentru contribuția semnificativă la industria de carte creștină. A câștigat și premiile Gold Medallion și Christy pentru ficțiune. Locuiește împreună cu soțul ei în Alberta, Canada.
Laurel Oke Logan a scris mai multe cărți, dintre care amintim biografia mamei sale, intitulată Janette Oke. A Heart for the Prairie, dar și – împreună cu mama sa – romanul Dana’s Valley și seria Întoarcere în Vestul canadian.

La numai cei douăzeci de ani ai săi, Lillian Walsh a suferit deja cât alții într-o viață întreagă. După ce în copilărie a îndurat moartea părinților și a surorii sale, iar acum mama adoptivă i-a fost smulsă de aceeași crudă moarte, Lillian se zbate să înțeleagă de ce Dumnezeu îngăduie să piardă atâția oameni dragi. Tatăl ei adoptiv însă vrea ca ei să lase totul în urmă și să se îmbarce pentru o lungă călătorie pentru a-și vizita ținuturile natale din Țara Galilor.

Înainte de plecarea lor, la ușa casei se înființează un avocat cu vești care zdruncină iarăși din temelii lumea tinerei fete. Spre marea ei mirare, Lillian află că a moștenit o mică proprietate din partea părinților ei naturali și, mai uimitor chiar, că cel mai probabil sora ei trăiește. Astfel, Lillian alege să rămână acasă ca să-și reîntâlnească sora, temându-se în același timp că lungii ani în care au fost despărțite le vor împiedică să se apropie sufletește una de alta.

Când cele două surori se întâlnesc, Lillian descoperă că Grace nu e defel așa cum se aștepta ea - Grace e plină de entuziasm și are visuri mărețe, în ciuda faptului că a fost crescută în circumstanțe grele. Va putea oare Lillian să-și abandoneze propriile-i planuri și să i se alăture surorii ei în aventura care le va schimbă amândurora viața?

Temelia tare a speranței este primul dintre cele 3 volume ale seriei Cărările speranței semnată de Janette Oke și Laurel Oke Logan, pe care am descoperit-o căutând noutăți pe Libris. Romanele din această serie au inspirat și filmul When Hope Calls, produs de canalul de televizune Hallmark.

Odată cu cărțile Tamerei Alexander, ale lui Lynn Austin și ale lui Janette Oke am descoperit ce mult îmi place acest gen de povești încadrate drept literatură creștină. Sunt povești calde, frumoase povești de viață, care transmit mesaje spre înțelegere, credință, speranță și iubire. Iar cartea de față nu se dezminte.

Temelia tare a speranței este povestea a două surori, rămase orfane și separate la o vârstă fragedă, care se regăsesc după mulți ani, ca tinere femei. Este povestea felului în care se redescoperă una pe cealaltă și a modului în care vor oferi o șansă și o familie și altor orfani.

Cartea se citește ușor, e o poveste frumoasă și frumos scrisă și am savurat timpul petrecut în compania ei. Nu este o carte de acțiune, nu este o carte romantică, deși este plină de iubire, nu se pune accentul pe intrigă sau pe personaje în sine, ci este mai degrabă o poveste și o lectie de viață, care îți merge la suflet.

Povestea ne poartă în Brookfield, Alberta, Canada, unde tânăra Lillian Walsh locuiește cu tatăl ei adoptiv. Lillian îi este profund dor de mama ei adoptivă care a murit recent. Cei doi se pregătesc să plece în Țara Galilor, unde domnul Walsh va ține o serie de prelegeri în privința ideilor sale inovatoare privind construcția vagoanelor de tren și își va vizita familia.

Însă sosirea pe neașteptate a unui avocat le dă planurile peste cap. Acesta o informează pe Lillian că are o moștenire de la părinții ei naturali și că sora ei mai mică, Grace, trăiește!

Lillian este șocată pentru că i s-a spus că Grace a murit împreună cu părinții ei, dar, în același timp e foarte bucuroasă de veste și nerăbdătoare să-și cunoască sora. Așa că îl îndeamnă pe tatăl ei să plece singur în călătoria minuțios pregătită și ea rămâne pentru a o găsi pe Grace.

Reuniunea celor două surori este plină de emoție. Grace este o femeie optimistă, plină de bunătate și altruism care, din puținul ei, avea grijă și de câțiva copilași orfani. O misiune plină de provocări și greutăți, dar și de satisfacții sufletești. Iar Lillian își va abandona propriile planuri și se va alătura surorii sale în aventura care-i va schimba viața.

Cartea are la bază un fapt real. Un program prin care sute de copii orfani din Anglia au fost transportați în diferite țări, printre care Noua Zeelandă, Australia și Canada. Avem parte în această carte de o privire asupra modului în care au fost primiți acești copii în noile lor țări: unii au fost norocoși și au nimerit în case bune, fiind integrați în familie, dar mulți dintre acești copii au fost tratați ca niște ajutoare la fermă și servitori. Este dureros de citit despre cât de cruzi și nedrepți pot fi unii oameni, când au de-a face cu niște suflețele nevinovate.

Mi-a plăcut imaginea realistă pe care autoarele au construit-o despre orfanii aduși din Anglia și copiii în plasament, lumile lor ușor de spulberat și drumul lor anevoios pe cărările întortocheate ale propriilor vieți. Am îndrăgit fiecare din micuții din carte. Este îngrozitor prin ce trecuseră în tinerele lor existențe.

Pe parcurs, Lillian și-a depășit cu mult limitele pe care credea că le are și s-a dovedit mai curajoasă ca o leoaică. Alături de sora ei, Grace, s-a implicat trup și suflet în această misiune nobilă, reușind să schimbe viața copiilor orfani pe care i-au luat sub aripa lor protectoare. Mi-au plăcut ambele protagoniste, m-a impresionat cum au tratat surorile acești copii necăjiți, nu i-au considerat o povară sau un ajutor suplimentar, ci le-au oferit dragoste și un cămin sigur.
Însă, când lucrurile păreau să se așeze, primesc o veste dramatică. O jumătate de adevăr de care surorile s-au folosit pentru a-i proteja pe unii dintre orfani a dus la formularea unei plângeri oficiale împotriva lor și la primirea unei înștiințări prin care li se revocă dreptul de a-și administra propria casă de copii… Oare cum vor evolua lucrurile în continuare? Abia aștept să descopăr în volumul următor. Un  lucru știu sigur: Lillian și Grace nu se vor da bătute!
Temelia tare a speranței este o poveste impresionantă care va rămâne în inima cititorilor mult timp după terminarea cărții.
Fragment din cartea Temelia tare a speranței :
”Mireasma ploii ajungea până în salon. Lillian distinse sunetul vântului și al picăturilor de ploaie jucându-se printre copacii din apropiere. Se ridică de pe scaun chiar înainte ca ploaia ușoară să ajungă în dreptul casei, împroșcând ușor gazonul. Împingând ferm geamul la locul lui, scrută cu privirea bucata îngustă de fâneaţă ce separa proprietatea familiei ei de marginea micului oraș Brookfield, Alberta – în realitate, doar o mână de case și întreprinderi, într-o vale largă umbrită de Munţii Stâncoși, înconjurată din toate părţile de mici gospodării și ferme de vite. Confortul modern al noului secol începea, în sfârșit, să sosească și aici. Acum automobilele nu mai erau o noutate în oraș, printre cai și căruţe trase de cai, electricitatea își întinsese ramurile în multe dintre case, înlocuind vechile lămpi cu gaz, iar prima linie telefonică devenise până acum o multitudine de linii. Tata își dorea cu ardoare să aibă un aparat atârnat pe peretele bucătăriei, aici, în propria lor casă. Ar fi un motiv de mândrie pentru el. Și cu siguranţă ar fi reușit să-și realizeze visul până acum – dacă n-ar fi fost acea fâșie îngustă de fâneaţă ce stătea între proprietatea lor și progresul modern.
Pentru Lillian asta nu conta. Își iubea casa, iubea liniștea, iubea hambarul vechi și prăfuit ce acum adăpostea doar credinciosul lor automobil și câteva găini. Aici era locul în care crescuse. De fapt, toţi cei pe care îi cunoștea locuiau în apropiere. Desigur, se așteptase să fie căsătorită și să aibă propria casă acum, când avea douăzeci și ceva de ani, dar viaţa nu o luase pe căile anticipate. De fapt, în ultimii ani, orașul ajunsese să i se pară din ce în ce mai distant, necunoscut. Se încruntă și lăsă perdelele de dantelă albă să cadă la loc. Ploaia rece bătea delicat pe pervazul de afară. Cel puţin o împiedicase să strice covorul preferat al mamei.
Ieși din spatele canapelei și reuși să-și lovească piciorul de o margine ascuţită.
— Ei, na! Tată, nu trebuiau să ajungă până acum curierii? Mă tot împiedic de cuferele astea.
Vocea acestuia răzbătu din sufragerie, de la masa la care era așezat pentru a-și pune în ordine notiţele de curs.
— Nu-i pot face să vină mai repede numai pentru că vreau eu asta. Ai răbdare.
Răbdare? Care dintre noi are nevoie de răbdare? Iminenta călătorie peste ocean, în Țara Galilor, fusese ideea tatălui, nicidecum a ei. Ideile lui de afaceri, soluţiile lui pentru vagoane de tren mai bine răcite, aveau să fie mai bine cunoscute în urma discursurilor sale. Munca lui asiduă le asigurase întotdeauna un stil de viaţă confortabil și stabilitate financiară. Cu toate acestea, dacă ar fi fost după ea, Lillian ar fi preferat să mai aștepte cel puţin câteva luni înainte de a lăsa în urmă acest cămin. Totuși, știa că n-avea niciun rost să mai obiecteze. Tata fusese foarte ferm în organizarea acestui plan. Existau căi ferate și în Marea Britanie. Și urmau să beneficieze de pe urma brevetelor tatei.
— Dar nu sunt încă pregătită, șopti ea cu voce tare, întristată.”
Trailer film When Hope Calls:

6 Comments

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *