Delicatese Literare
Recenzii

Terapia prin râs. Un lucru amuzant petrecut pe calea spre iluminare de Lenny Ravich, Editura Herald – recenzie

31 octombrie 2020 /10 Comments

Terapia prin râs – Un lucru amuzant petrecut pe calea spre iluminare

(A Funny Thing Happened on the Way to Enlightenment)

Lenny Ravich 

Editura Herald

Colecția Terapia

An apariție: 2017

Nr. pagini: 208

Traducător: Ana Sarghiuta

În domeniul psihologiei râsul este de mult timp recunoscut pentru calitățile sale benefice. Oamenii de știință au confirmat faptul că simțul umorului este un atribut necesar pentru cei care vor să funcționeze la capacitate maximă. În timpul unei porții copioase de râs, organismul inhalează mai mult oxigen, face mușchii să se contracte, activează organele interne, hipotalamusul, glanda pituitară și glanda suprarenală. Drept urmare, secreția de endorfine va crește.

Umorul sporește creativitatea și este unul dintre instrumentele-cheie folosite pentru combaterea stresului. Râsul poate fi folosit cu succes la școală, la locul de muncă, în terapie și consiliere, precum și în medicină, că adjuvant în procesul de vindecare. Râsul îmbunătățește respectul de sine, sporește interacțiunea socială și, în general, face viața mult mai plăcută.

Lenny Ravich este unul dintre susținătorii terapiei prin râs, cartea sa fiind o oglindă vie a optimismului. Terapia prin râs s-a vandut in peste 50 000 de exemplare, fiind un bestseller în Israel, unde a câștigat premiul „The Israeli Book Award’s Platinum Plaque.”

„Sfatul meu pentru toată lumea este să găsească umor și bună-dispoziție în fiecare zi. Nu încetăm să mai râdem pentru că îmbătrânim. Îmbătrânim pentru că am încetat să mai râdem. Așa că haideți să avem visuri. Când ne pierdem visurile, murim. Așa că mulți oameni se plimbă în jur că morții și nici măcar nu știu asta. Îmbătrânirea este obligatorie. Să creșți însă este opțional. Nu este niciodată prea târziu să fim tot ceea ce ne este cu putință să fim. Trăiește‑ți viața, dragul meu cititor, dar nu te atașa de ea. E un dar temporar. Alege dragostea în locul fricii. Opusul dragostei nu este ura. Este frică. Privește lumea cu iubire, râsete, umor și optimism – și toate ți se vor întoarce din abundență… Încurajez pe fiecare să‑și urmeze inima. Dacă facem ceva fără inima, nu merită făcut. Trebuie să facem ceea ce iubim cu adevărat.” – Lenny Ravich

Înțelepciunea populară veche spune că râsul este cel mai bun medicament. Este o zicală întâlnită în foarte multe locuri de pe pământ, care a fost preluată în zilele noastre de către o serie de oameni care au studiat beneficiile unui stil de viață unde zâmbetul și buna-dispoziție predomină. S-a dovedit științific că oamenii care râd mai des au o stare mai bună a sănătății și se recuperează mai ușor în urma diverselor afecțiuni.
Lenny Ravich, autorul acestei cărți, a fost de mic înclinat spre umor, spre a lua totul în glumă, într-atât încât s-a considerat că are anumite probleme, deranjând orele cu glumele sale. A fost trimis la psihiatru, iar acesta i-a dat niște medicamente care îl blegeau complet, făcându-l doar să stea să își privească pantofii. În această stare nu mai deranja orele, deci totul era foarte bine, din punctul de vedere al profesorilor. S-a dovedit însă că micul Lenny nu putea fi „vindecat” așa de ușor de râs, acesta crescând și lăsând instinctele sale umoristice să ia amploare, în orice moment al vieții lui.
La momentul la care a scris această carte, Lenny Ravich avea 64 de ani și își începuse deja cariera de expert în umor și optimism. Da, ați auzit bine! Cariera lui se desfășurase în special în învățământ, el fiind o bună perioadă de timp profesor de engleză în Israel sau lucrând în diferite comisii din domeniul educației. Ce ironie că puștiul care deranja orele a devenit cadru didactic, nu? Deși nu ar fi primul caz. La un moment dat, a descoperit terapia Gestalt și de acolo la a ține propriile conferințe și workshop-uri pe tema umorului și optimismului n-a fost decât un pas.
Pe parcursul cărții, Lenny, evreu născut în America, povestește diferite momente din viața sa, toate asezonate cu fel de fel de glume și anecdote. El încearcă să transmită mesajul important al cultivării stării de râs, de amuzament, care este un real ajutor pentru ca oamenii să ducă un trai mai bun, îmbunătățind starea de sănătate mentală și fizică. Stilul lui nu este cel mai atrăgător – cel puțin aceasta este părerea mea – deși cel mai probabil în discursurile sale live are o cu totul altă prestanță. Cu toate acestea, mesajul său este, indubitabil, unul de luat în seamă, fie că îl privim din prisma studiilor științifice efectuate, a vorbelor din bătrâni sau chiar a instinctului nostru, care ne cere să facem haz de necaz pentru a trece peste toate cu bine.
Un mare plus al cărții, care a ridicat-o mult în ochii mei, este capitolul X – „Educația și absurdul”. Aproape că mi-aș fi dorit să pot să îl citez în întregime, însă cum nu se poate, vă invit să citiți cartea și să aflați în ea părerea unui om care a activat ani de zile în domeniu despre neajunsurile sistemului de învățământ de pretutindeni, cel puțin cele din SUA și Israel, pe care le cunoaște îndeaproape.
Lenny Ravich face parte din tipologia trăznitului pe care fiecare dintre noi l-a întâlnit la un moment dat, cel care pe mulți îi înveselește, iar pe alții îi agasează cu bufoneriile sale. Un lucru este cert – avem nevoie de râs, de amuzament, pentru a combate nocivitatea emoțiilor negative cu care suntem confruntați. Că acestea duc la deteriorarea stării de sănătate și scăderea imunității, deja e lucru știut, așadar orice demers de a aduce un zâmbet sau un hohot de râs pe buzele oamenilor trebuie întâmpinat cu aplauze, din punctul meu de vedere.
Lenny Ravich are astăzi 84 de ani și este directorul Institutului deTerapie Gestalt din Tev Aviv.
„Creativitatea presupune umor. Iar umorul presupune creativitate. Esența fundamentală a creativității este abilitatea de a vedea ceva ce alții nu văd. De exemplu, dacă îți înmânez un pix și te rog să vezi în el un flaut, ești suficient de curajos să-l pui între buze și să cânți Yankee Doodle? Sau, dacă îți dau o rachetă de tenis, poți să ți-o imaginezi ca fiind un banjo? Sau îți poți imagina că un umeraș este un arc cu săgeți?
Fii asemenea unui copil și astfel vei intra în împărăția imaginației.”
„Marele comic George Burns spunea cândva: «N-ai cum să lupți cu îmbătrânirea, dar poți lupta să nu ajungi bătrân». Și eu cred că a privi procesul îmbătrânirii cu umor este o șansă miraculoasă de a râde de noi înșine și de a rămâne tineri sufletește.
 
Scriu această carte la vârsta de 64 de ani. Dacă decid să scriu prima carte la această vârstă, cum poate să spună cineva că e prea târziu să faci un anumit lucru? De fiecare dată când cred că e mult prea târziu să fac un lucru nou, mă întreb: «Cât de bătrân voi fi dacă nu îl fac?»”
„Anonimul trebuie să fie înțelept. «La 20 de ani», se confesează el, «nu-mi păsa ce crede lumea despre mine. La 30 am început să-mi fac griji despre ce crede lumea. Iar la 50 de ani am descoperit că lumea nu se gândește deloc la mine.»
 
Schimbările se petrec tot timpul. Nu mă pot întoarce la ceea ce am fost odată; așa că încerc să mă îndrăgostesc de schimbări și de ceea ce sunt acum. De ce n-ar fi fericirea un lucru ce trebuie trăit tot timpul, mai degrabă decât ceva trăit din amintire?”

Cartea Terapia prin râs. Un lucru amuzant petrecut pe calea spre iluminare de Lenny Ravich poate fi comandată de pe edituraherald.ro

 

S-ar putea să-ți placă...

Bariere de fum, volumul 4 din seria Alina Marinescu de Monica Ramirez, Editura Librex – recenzie

2 mai 2017

Ultimul Crăciun de Leila Sandra M., Editura Velvet Story – recenzie

15 decembrie 2020

Ceva de împrumut de Emily Giffin, Editura Litera – recenzie

23 septembrie 2018

10 Comments

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *