Delicatese Literare
Recenzii

Toamna de Karl Ove Knausgård, Editura Litera – recenzie

Toamna

(Om høsten – 2015)

Karl Ove Knausgård

Editura Litera

Traducere: Justina Bandol

Nr. de pagini: 288

An apariție: 2019

Karl Ove Knausgård (n. 1968) este un scriitor norvegian cunoscut mai ales pentru cele șase romane autobiografice intitlulate sugestiv Lupta mea (Min Kamp). Născut în Oslo, scriitorul a crescut pe insula Tromøya, în Arendal și în Kristiansand, și a absolvit studii de artă și literatură la Universitatea din Bergen. Knausgård a debutat în 1998 cu romanul Ute av verden, pentru care a primit Premiul pentru literatură al criticilor norvegieni. A fost prima dată în istoria acestui premiu când a fost câștigat de un roman de debut. Între 1999 și 2002, Knausgård a fost coeditor la Vagant, o revistă literară norvegiană fondată în 1988, pentru care a realizat interviuri extrem de interesante cu scriitorii Rune Christiansen și Thure Erik Lund. Al doilea roman, En tid for alt (2004), a fost la fel de bine primit de critică și a fost nominalizat la Premiul pentru literatură al Consiliului Nordic și la IMPAC Dublin Literary Award. Consacrarea a venit însă odată cu publicarea, între 2009 și 2011 a seriei de romane autobiografice însumând peste 3 500 de pagini, care a devenit unul dintre cele mai mari fenomene literare în Norvegia, cu peste 450 000 de exemplare vândute. În 2010, scriitorul a înființat o mică editură împreună cu Yngve Knausgård (fratele său) și cu Asbjørn Jensen. Knausgård și soția sa, scriitoarea Linda Boström Knausgård, trăiesc în Österlen, Suedia, împreună cu cei patru copii.
Toamna este prima carte din cvartetul Anotimpuri, de Karl Ove Knausgård, o enciclopedie personală despre lume, scrisă de un tată pentru fiica sa nenăscută.
1. Toamna – Om høsten – 2015
2. Iarna – Om vinteren – 2015
3. Om våren – 2016
4. Om sommeren – 2016
Toamna” de Karl Ove Knausgård este primul volum din cvartetul Anotimpuri, non-ficțiune care cuprinde reflecții ale autorului privind lumea înconjurătoare, din perspectiva sa. Deși pornind de la ideea de a transmite informații și senzații ale acestui univers către fetița sa încă nenăscută, Knausgård pornește, de fapt, pe un drum al confesiunilor, al introspecțiilor sale pe cele mai diverse teme. Așadar, nu trebuie să ne imaginăm că aceste reflecții au ceva copilăresc, dimpotrivă. Copilul nenăscut este văzut ca un spirit universal, căruia îi este destinat să trăiască în această lume și care, prin gândurile tatălui, îl poate cunoaște mai bine pe acesta, mai degrabă decât să vadă lumea prin ochii tatălui, ca pe un fapt dat.
Volumul de față este structurat pe trei părți, fiecare corespunzătoare unei luni: Septembrie, Octombrie, Noiembrie. Fiecare este precedată de câte o „Scrisoare către o fiică nenăscută”, urmând apoi mici pastile pe subiecte dintre cele mai diverse, acoperind o plajă largă de fenomene, obiecte, ființe, emoții, personalități ale artei și ale culturii, pe care autorul găsește de cuviință să le amintească și să le analizeze. El pornește de la căminul lor și împrejurimi, de la experiențele familiale, pentru a ajunge într-o zonă mai abstractă, care include secrețiile omenești, paraziți, invenții, propriile lui limitări. Prin aceasta, Knausgård construiește un univers foarte realist, deloc idilic, pe alocuri chiar sec.
Knausgård are acea înclinație spre o introspecție melancolică atât de caracteristică nordicilor, în special autorilor norvegieni, pentru care filosofia este ca o a doua natură. În fiecare dintre aceste reflecții ale sale, el introduce o părticică din el însuși, din comuniunea între om și mediul său, dintre exterior și interior.
Se raportează adeseori la amintiri, la copilărie și adolescență, la locurile unde a trăit înainte să se stabilească în această casă, atât de prezentă pe parcursul cărții. Ca și în cazul altor norvegieni, fiecare om este văzut ca o verigă într-un mare lanț, care merge departe în trecut prin predecesori și se avântă înspre viitor, prin propriii descedenți. Este, așadar, foarte potrivit ca el să adreseze aceste rânduri în ideea unei infuzii de cunoștințe către cel de-al patrulea copil al său, încă nenăscut la momentul scrierii acestei cărți, a tuturor acelor lucruri, disparate în aparență, care formează lumea.
Pragmatismul și concretul se îmbină cu noțiunile abstracte, cu acest spirit filosofic tipic nordic de care aminteam anterior. Surprinde uneori, în mijlocul unor relatări prozaice, printr-o injecție neașteptată de poezie, de sensibil. Într-un fel, aceasta este o parte a mesajului, așa cum l-am perceput eu: viața este formată dintr-un șir de momente relativ prozaice, în care sclipesc momentele de emoție, de inspirație, care luminează acest cenușiu și readuc omului pofta de viață și o viziune diferită asupra realității.
La capitolul estetic, cartea este îmbogățită cu ilustrații foarte frumoase, aparținând Vanessei Baird.
Toți cei care îndrăgesc non-ficțiunea, care vor să descopere moduri de gândire, exprimări personale asupra a ceea ce ne înconjoară vor găsi aceste lucruri în acest prim volum, „Toamna”. Deși nu sunt o cititoare predilectă de non-ficțiune, mi-a făcut plăcere să descopăr gândurile lui Knausgård în acest volum. A adus un factor inedit în mijlocul lecturilor mele uzuale, lucru pe care îl apreciez, din când în când, aduce o oarece prospețime în experiența lecturii de zi cu zi.
Las mai jos două citate din volum, cu mențiunea că evocarea cutiei cu nasturi din copilăria autorului a adus amintiri despre propriile mele delectări, de a răscoli cutia cu nasturi a mamei, un fel de cufăr de comori pe atunci.
„Înăuntrul meu, păsările migratoare trăiesc propria lor viață. Nu mă gândesc la ele, dar sunt acolo, în șuvoiul de senzații și sentimente care uneori încremenește preț de o clipă într-o imagine. Nu sunt imagini clare și distincte, ca fotografiile, căci nu așa e reprezentată lumea exterioară în interiorul nostru, ci parcă niște străfulgerări: câteva triunghiuri negre, cerul și apoi sunetul acela, al mai multor perechi de aripi bătând aerul. Sunetul acela trezește sentimente.”
„Când eram copil, mama avea o cutie mare plină cu nasturi. Pentru mine, pe atunci era ca un mic cufăr cu comori. Forma lor rotundă îi făcea să semene cu monedele, și diversele culori care luceau în lumina lustrei te duceau cu gândul la pietrele prețioase. Safire, rubine, topaze, smaralde. Zornăitul pe care îl scoteau când îți înfigeai degetul între ei. Senzația de opulență pe care o dădeau era ironică, fiindcă în vorbirea obișnuită nasturii erau asociați de obicei cu sensul contrar, în expresii precum «nici cât un bumb», și deoarece cutia cu nasturi era de fapt o expresie a frugalității, dat fiind că era ținută pentru a înlocui nasturii pierduți, încât hainele să poată fi folosite mai mult timp.”

Cartea „Toamna” de Karl Ove Knausgård poate fi comandată pe litera.ro, elefant.ro, libris.ro, carturesti.ro, cartepedia.ro, librarie.net, dol.ro

Recenzii și prezentări cărți de nonficțiune

12 Comments

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *