Deși am zis că până la anul voi sta cuminte, acasă, se pare că soarta a hotărât altceva 🙂 – întotdeauna este altcineva de vină 😉 -.

La inițiativa organizației montane ” Door2out door” din Bacău și sub îndrumarea acestora, eu și soțul am plecat într-o drumeție de o zi tocmai în Cheile Vârghișului. Voi ați auzit de aceste chei? Noi în niciun caz! Recunosc că, la început, mi-a fost greu să pronunț și numele.

Din fericire, în ziua planificată pentru această plimbare, vremea a fost generoasă cu noi, astfel că ne-am bucurat de o zi de toamnă magnifică, în aer liber, înconjurați de liniște și frumusețe.

Aria „Cheile Vârghișului” este o rezervație naturală situată la extremitatea sudică a județului Harghita cu județul Covasna, în partea de nord a Munților Perșani. Cu excepția locuitorilor din regiune, această zonă –  considerată cea mai frumoasă rezervație naturală din Ținutul Secuiesc –  este foarte puțin cunoscută românilor și nici nu este foarte promovată.

Pentru a ajunge aici, din drumul ce leagă Odorheiul Secuiesc de Miercurea Ciuc – DN 13A – trecem prin localitatea Vlăhița unde, în funcție de direcția de deplasare a fiecăruia, trebuie mers la stânga sau la dreapta spre localitățile Lueta, apoi Merești. De aici mai sunt câțiva km de mers și cu putină atenție se poate ajunge, oarecum, cu ușurință. Spun „oarecum” deoarece ultimii kilometri se parcurg pe un drum pietruit destul de greoi. Cu toate acestea, se merită! 💝

Dacă vreodată aveți ocazia să ajungeți în această regiune a României, nu ezitați să rupeți din timpul vostru și să petreceți câteva ore, la pas, prin Cheile Vârghișului.  Veți avea parte de o plimbare surprinzătoare, înconjurați din toate părțile de liniște, veți respira aer curat, veți savura fiecare pas, pe uscat sau prin apă – cine se încumetă 😏🙂 – , vă veți clăti ochii cu priveliști minunate, ce îți creează o stare de  încântare – stânci de calcar, versanți muntoși de diferite mărimi, podețe înguste, scurte sau mai lungi, ce te transpun într-o lume rustică, plină de farmec și, nu în ultimul rând, numeroase peșteri, de diferite mărimi și forme, cum ar fi  Peștera Șura Cailor,  Peștera Mare de la Merești – aceasta din urmă adăpostește cea mai mare colonie de lilieci din Transilvania -. Nu îmi plac în mod deosebit peșterile și nici liliecii 🙂 dar mie mi-a tăiat rasuflarea panorama văzută de la înălțimea acesteia. Surprinzi cu privirea, de sus, o porțiune din Chei, iar sentimentul este de nedescris. 

Itinerariul nu este foarte lung, undeva la trei-patru ore de mers lejer – în funcție de ritmul fiecăruia și cu pauze pentru odihnă sau poze – , este ușor de parcurs în ciuda faptului că uneori ești nevoit să mergi pe rădăcini de copac, pe bolovani de pământ, grohotiș; DAR, cel mai important, este bine marcat : 

– traseu marcat cu „cruce albastră” – care trece prin chei și prin apă;

– traseu marcat cu „bandă galbenă” care se intersectează la un moment dat cu marcajul „cruce albastră” și care îți oferă o imagine a Cheilor de la înălțime;

– traseu marcat cu „punct roșu” care trece pe deasupra Cheilor.

Pentru a ajunge la locul unde am parcat mașina, am avut de ales între a ne întoarce pe același traseu sau a merge în continuare unde, la ieșirea din chei, am cotit stânga intrând într-o pădure de foioase. Din acest moment, pentru cei mai puțin obișnuiți cu drumețiile, drumul poate deveni mai solicitant pentru că este ceva de urcat. Vă asigur, însă, că nu este nimic de speriat. Grupul nostru a fost „pestriț”, de la adulți la copii – de diferite vârste – , iar aceștia din urmă au făcut față cu brio, fără să se plângă. Energia lor a fost debordantă și molipsitoare 🙂.

Am zis la început că a fost o zi magnifică. Nu am exagerat! Pentru mine, însă, a fost și o lecție. De ce? Pentru că nu îmi era dragă toamna. Dar această drumeție m-a făcut sa îmi schimb părerea, să apreciez acest anotimp așa cum este el 😏. O zi! De atât am avut nevoie pentru a mă îndrăgosti! Culoare, fascinație, seducție, emoție, nostalgie 😍. 

Toamna în Cheile Vârghișului te provoacă, îți dă o stare de exaltare, te trezește la viață în ciuda faptului că natura se pregătește pentru iarnă 🙂. 

În încheiere, vreau să menționez că această regiune oferă multe obiective turistice de care vă puteți informa din diferite surse online sau la fața locului dacă veți ajunge in zonă. Pentru a le vizita, însă, este nevoie de timp. Nu acesta a fost scopul drumeției noastre, de aceea nu am oferit informații în acest sens. 

Eu și soțul am vrut să ne bucurăm de o duminică în mijlocul naturii, să respirăm aer curat, să ne trăim iubirea, și altfel 💝. 

Da, toamna poate fi incitantă! 🙂😉

Vă invităm să citiți și celelalte articole ale noastre din categoria Călătorii