Toate păcatele noastre de Mihail Victus, Editura Litera, Colecția Biblioteca de Proză Contemporană – recenzie

Toate păcatele noastre

Mihail Victus

Editura Litera

Colecție: Biblioteca de Proză Contemporană

Nr. de pagini: 256

An apariție: 2021

Mihail Victus (n. 1986, București), artist plastic și prozator din grupul LiterNautica, al cărui fondator este, multipremiat, printre altele, cu Premiul I „Marin Preda”, a publicat romanul Fracturi (2019), nominalizat de Agenția de Carte la Cele mai bune cărți ale anului și laureat al Premiilor „Cristian Săileanu“.

Romanul Toate păcatele noastre este o poveste despre psihologia traumei ignorate, care atinge subtil multe dintre tabuurile societății. O voce proaspătă, un subiect sensibil, o carte despre personalitate, tinerețe și maturitate, dar mai ales despre instabilitatea opiniilor.

„Proza lui Mihail Victus impresionează prin elementul-surpriză, prin dinamica epicității și prin ritmul dens. Este un roman-oglindă, căci el înregistrează imparțial tot ceea ce societatea românească actuală duce, aluvionar și pe alocuri inconștient, după sine.” Ioana Hodârnău

L-am descoperit pe Mihail Victus prin intermediul romanului Fracturi, care m-a impresionat deosebit de plăcut, astfel că am dorit să citesc și această carte.

Toate păcatele noastre este un roman psihologic complex și captivant, în care autorul reușește să se joace abil cu mintea cititorului.

Într-un număr relativ mic de pagini, sunt exploatate mai multe direcții, autorul realizând o radiografie a unei societăți defecte, în care imaginea contează mai mult decât realitatea, iar dreptatea este una relativă.

Aș vrea să remarc și coperta, una foarte inspirat aleasă, fiind o reproducere după un tablou de Egon Schiele, celebrul pictor, prieten cu Gustav Klimt. În 1912, Egon Schiele a fost acuzat și condamnat pentru expunerea unor materialele pornografice către minori, petrecând 24 zile în închisoare.

Cartea este scrisă, remarcabil de credibil ținând cont că autorul este bărbat, la persoana întâi din perspectiva Irinei, o tânără în vârstă de 35 de ani.

La începutul acțiunii aflăm că Horia, fratele Irinei și profesor de sport, tocmai ce fusese acuzat de un comportament nepotrivit față de o minoră, elevă de-a lui.

Deși mai mare cu doar un an decât fratele ei, Irina dezvoltase, de-a lungul timpului, o atitudine maternă față de fratele ei, simțind nevoia să-l protejeze de toți și de toate.

”Probabil că, odată cu trecerea timpului, afecți­unea pentru el devenise una maternă. Diferența de vârstă dintre noi, de numai un an, jucase un rol prea mic în privința asta. Nevoia de a-l proteja a răbufnit cumva din mine, mă credeam capabilă să calc în picioare pe oricine mi s-ar fi pus împotrivă. Nenorociții ăia care îndrăzneau să încerce să-l scoată vinovat de niște fapte pe care nu-l vedeam în stare să le înfăptuiască vre­odată, ceea ce pentru mine era o dovadă mai mult decât suficientă a nevinovăției lui, neno­rociții ăia aveau să afle că nu-și găsiseră omul potrivit de care să-și bată joc, nu cu o soră ca mine, care putea să demonstreze lumii întregi cât de mult greșeau.”

Astfel, pe perioada suspendării fratelui ei până la definitivarea anchetei, Irina l-a invitat pe Horia să stea împreună cu ea și partenera ei.

În ciuda dorinței de a crede necondiționat în nevinovăția fratelui ei, ghimpele îndoielii era ascuns adânc în suflet, neputând fi înăbușit în totalitate.

”Rămânea oricum un bărbat atrăgător și nu mi-a plăcut gândul care mi-a trecut prin minte în momentul respectiv, și anume că era plauzibil ca o puștoaică, abia intrată în pubertate, să se îndrăgostească de el. Cred că ăla a fost primul moment când am luat în considerare cu adevă­rat cealaltă alternativă, a vinovăției. Dar m-am grăbit să resping ideea: Horia nu putea să fie responsabil de sentimentele pe care le aveau alte persoane în privința lui, nu depindea de el.”

Pentru a înțelege prezentul, trebuie să ne întoarcem adesea în trecut, întrucât se știe că în copilărie își au rădăcinile cele mai multe traume ale vieții de adult.

Cu un tată fanatic religios, din cale afară de sever și rigid în concepții, și o mamă ștearsă, lipsită de personalitate, cei doi frați au crescut bazându-se unul pe celălalt. Petrecând mult timp împreună, departe de ochii celorlalți, Irina și Horia și-au descoperit sexualitatea în adolescență. Conștienți fiind că atracția pe care o simțeau unul față de celălalt era una nepotrivită, barierele nu au fost depășite decât cu câteva atingeri, așa-zis întâmplătoare. Observând o asemănare tulburătoare între fata care îl acuzase pe Horia și ea la aceeași vâstă, Irina nu se putea abține să nu se întrebe dacă nu cumva acea dorință reprimată în adolescență avusese repercusiuni peste timp, declanșându-i fratelui ei un impuls necontrolat.

Spre sfârșitul adolescenței celor doi frați avusese loc un eveniment bulversant, care le lăsase răni sufletești adânci și le influențase traseul vieții lor ulterioare. Lăsați în grija unchiului, fratele tatălui lor, acesta avusese un comportament indecent față de Irina. Din păcate, tatăl lor refuzase categoric să asculte argumentele copiilor, crezându-și fratele și considerându-i mincinoși. Neputința de a-și putea apăra sora îl marcase flagrant pe Horia, care plecase de acasă și devenise un boxer de temut, lovindu-și cu sete adversarii, care căpătau în mintea lui înfățișarea unchiului sau a tatălui lui.

Pe măsură ce ne apropiem de final, lucrurile par să se așeze și furtuna din sufletul Irinei pare să se liniștească când, printr-o adevărată lovitură de maestru, autorul tulbură din nou apele cu un amănunt bulversant.

Frumusețea cărții este că, nici măcar la sfârșitul lecturii, nu poți fi absolut sigur care este, de fapt, adevărul.

În privința păcatelor… Sunt atât de multe, că nu știi care din ele e mai mare – al desfrânării unchiului, al cruzimii tatălui, al obtuzității preotului, al pasivității mamei, al furiei lui Horia, al indiferenței societății la suferințele celor oropsiți… Pe lângă toate acestea, păcatul lașității Irinei, care preferă să ascundă sub preșul conștiinței un indiciu decât să riște să înfrunte un adevăr incomod, pare unul minuscul.

Vă recomand această carte, cu siguranță vă va pune pe gânduri și vă va provoca la propriile meditații.

”Lipsa dovezilor nu este acelați lucru cu nevinovăția.”

Cartea Toate păcatele noastre de Mihail Victus poate fi comandată pe litera.ro, elefant.ro, librariadelfin.ro

Recenzii și prezentări cărți autori români

Recenzii și prezentări cărți apărute în Colecția de Proză Contemporană