Tobele toamnei vol.2 – a patra carte din seria Outlander de Diana Gabaldon, Editura Nemira – recenzie
Tobele toamnei (vol. 2) (Drums of Autumn)
Diana Gabaldon
Editura Nemira
Colecția Nautilus
Seria Outlander
Traducere: Gabriel Stoian
Nr. pagini: 604
Face parte din Seria Outlander (Outlander) – recenzie serie
0.5. Virgins – 2013
1. Călătoarea – Editura Nemira – Outlander – 1991 – recenzie
2. Talismanul – Editura Nemira – Dragonfly in Amber – 1992 – recenzie
3. Cercul de piatră vol.1 + vol.2 – Editura Nemira – Voyager – 1993 – recenzie vol.1 + recenzie vol.2
4. Tobele toamnei vol.1 + vol.2 – Editura Nemira – Drums of Autumn – 1996 – recenzie vol.1 + recenzie vol.2
5. Crucea de foc vol.1 + vol.2 – Editura Nemira – The Fiery Cross – 2001 – recenzie vol.1 + recenzie vol.2
6. Prin zăpadă și cenușă vol.1 + vol.2 – A Breath of Snow and Ashes – 2005 – prezentare vol.1 + prezentare vol.2
7. Ecouri din trecut – Editura Litera – An Echo in the Bone – 2009
7.5. The Space Between – 2013
8. Written in My Own Heart’s Blood – 2014
8.5. A Leaf on the Wind of All Hallows – 2012
9. Go Tell The Bees That I Am Gone
După o lungă despărţire, Claire şi Jamie s-au reîntâlnit. Dar fiica lor, Brianna, rămasă singură în prezent, porneşte într-o căutare periculoasă a părinţilor pe care nu i-a cunoscut niciodată. Apoi e nevoită să rişte totul ca să schimbe istoria şi să le salveze viaţa. Prietenul ei şi istoricul Roger Wakefield face şi el tot posibilul să o găsească şi să o ajute.
„Gabaldon îşi continuă seria de călătorii în timp avându-i ca protagonişti pe Claire şi Jamie. Unele părţi din carte au loc în prezent, dar cea mai mare parte din acţiune se petrece în Charleston, Carolina de Sud, în 1760. Scoțienii exilaţi de la Culloden sunt primii care simt revoluţia apropiindu-se. Gabaldon scrie extrem de bine, documentat istoric şi creează o galerie de personaje tipice perioadei, într-o dinamică ce ţine cititorii interesaţi.” – Booklist
„Personaje imposibil de uitat, într-o ţesătură bogată de detalii istorice, o carte pe care pur şi simplu nu o poţi lăsa din mână.” – Cincinnati Post
Tobele toamnei vol.2 ne poartă printr-un adevărat montaigne-russe al emoțiilor. Toate personajele sunt supuse la grele încercări iar acestea, în condiții de maximă presiune și confuzie, nu vor lua cele mai bune decizii, consecințele fiind de-a dreptul dramatice.
Fiind o serie fluviu, cu foarte multe personaje și evenimente înlănțuite, voi puncta, la fel ca și în volumele precedente, câteva elemente cheie care să constituie repere pentru volumele viitoare.
În acest volum accentul se pune mai ales pe Brianna, fiica lui Jamie și a lui Claire, și Roger, fiul adoptat al reverendului Wakefield și strănepotul lui Geillis.
Ambii vor călători în timp în urmă cu două sute de ani, la o distanță de o lună unul de celălalt. Însă, spre deosebire de Claire, care călătorise prima dată în timp imediat după terminarea celui de-al doilea război mondial, unde se confruntase cu tot felul de orori, Brianna și Roger duseseră o viață protejată, în mijlocul civilizației, astfel că nu erau deloc pregătiți pentru lumea dură și barbară în care au ajuns. Astfel, după câteva prime experiențe interesante și chiar fericite, cei doi vor trebui să facă față unor provocări extreme, care ar fi frânt definitiv spiritul unor persoane mai slabe. Ambii se vor dovedi însă plămădiți dintr-un aluat tare, reușind să depășească momentele critice, adunându-se din propria cenușă, luând decizii contracronometru și modificându-și radical, din mers, planurile de viitor.
Bulversată de tot felul de vise misterioase, în care apăreau mama ei și un bărbat care presupunea că era tatăl ei natural, Brianna a început să caute informații despre viața acestora în trecut. O știre tulburătoare găsită într-un ziar al vremii consemna că aceștia își găsiseră sfârșitul într-un incendiu în anul 1776. Refuzând să accepte fatalitatea, Brianna a început să facă planuri pentru a se întoarce în trecut și a-i salva, întrucât a realizat că, dacă se respecta același tipar ca și în cazul călătoriilor în trecut ale mamei ei, ea urma să ajungă în trecut în anul 1769, cu șapte ani înaintea producerii respectivei tragedii.
Mergând la fix, Brianna a ajuns repede la mătușa ei, Jenny. Crescând singură la părinți, fără rude apropiate, Brianna a fost încântată să-și cunoască numeroșii veri, impulsivi și exuberanți, savurând senzația de a face parte dintr-o familie unită și iubitoare. Totuși, Brianna venise cu un scop precis, astfel că nu putea pierde vremea, indiferent cât de bine s-ar fi simțit în mijlocul lor. Însoțită doar de o slujnică tânără, Lizzie, de doar cincisprezece ani, pe care o cumpărase pentru a o salva de la soarta crudă de a fi ibovnica unui bărbat mai în vârstă, Brianna s-a îmbarcat pe primul vapor ce pleca spre America.
Roger, care descoperise imediat dispariția ei, realizând planul nebunesc pe care ea îl avea în minte, și-a riscat propria viață, trecând el însuși prin pietre pentru a merge pe urmele ei și a o proteja.
Deși, ca istoric, Roger studiase temeinic acea epocă, a fost copleșit să descopere ”pe viu” atmosfera acelor vremuri.
”Știa totul despre vânzarea de terenuri care alungau cu forța mici fermieri de pe pământurile lor, pe care ei și familiile lor le îngrijiseră sute de ani, știa totul despre sărăcia și foametea din orașe și despre condițiile insuportabile de trai din acele vremuri. Și toți anii de lecturi și de studiu nu-l pregătiseră pentru expresia de pe fața acelei femei, cu ochii ațintiți spre podeaua abia presărată cu nisip, strângând mâinile fiicelor ei.”
Meticulos și intuitiv, Roger i-a luat repede urma Briannei, descoperind că aceasta își luase numele Fraser și se îmbarcase pe un vapor cu destinația America ce tocmai plecase. Fără să pregete vreo clipă, Roger s-a angajat marinar pe prima corabie ce urma să plece, Gloriana, al cărui căpitan era chiar Stephen Bonnet, deținutul salvat de Jamie și Claire în Tobele toamnei vol.1 și care-i răsplătise jefuindu-i!
După o călătorie peste ocean plină de peripeții pentru amândoi, Roger reușește să o găsească pe Brianna, a cărui statură impresionantă și ținută vestimentară în pantaloni atrăgea atenția tuturor.
Întâlnirea celor doi este deosebit de emoționantă, Roger realizând ușurat care fusese motivul pentru care Brianna nu-l făcuse părtaș la planul ei. Pentru a se putea întoarce în timpul ei, Brianna trebuia să se concentreze la o persoană de acolo pe care o iubea din tot sufletul, iar acum, că el o urmase, nu mai avea la cine să se mai gândească…
”- Așa, a șoptit el. Spune-o. Vreau să aud.
– Eu… te iubesc, a spus ea printre dinți. Ai înțeles?
– Da, am înțeles.
I-a cuprins fața în palme și a tras-o în jos. Ea nu s-a opus, iar brațele ei tremurătoare au cedat.
– Ești sigură? a întrebat el.
– Da. Și ce vom face noi?
”Noi”, ea spusese noi. Spusese că ea sigură.
Roger zăcea în praful drumului, lovit, murdar și mort de foame, având lângă el o femeie care plângea și tremura la pieptul lui, lovindu-l când și când cu pumnul. Niciodată nu se simțise mai fericit.”
Nespus de fericit de vestea că Brianna era îndrăgostită de el, Roger o liniștește. Înainte de a pleca prin pietre, Roger studiase caietele lăsate în urmă de Geillis, pe care am întâlnit-o în Călătoarea, Talismanul și în Cercul de piatră vol.1, în care aceasta consemnase și o altă modalitate de a sparge bariera timpului, anume folosindu-se de puterea pietrelor prețioase.
Cei doi petrec clipe de pasiune fierbinte împreună, după ce rostesc un legământ care, conform tradițiilor de atunci, îi unea prin căsătorie timp de un an și o zi, perioada după care cei doi urmau să se decidă dacă își vor oficializa relația permanent.
Din păcate însă, după clipele idilice de fericire petrecute împreună, a urmat o ceartă virulentă în momentul în care Brianna a realizat că Roger descoperise știrea despre moartea părinților ei și i-o ascunsese voit. Degeaba a încercat Roger să-i explice că trecutul nu putea fi schimbat și că cel mai bine pentru ea era să accepte voia sorții și să se întoarcă în timpul ei, Brianna, încăpățânată și impulsivă ca și tatăl ei natural, i-a reproșat plină de furie că nu avea dreptul să decidă în numele ei și că ea va pleca să-și caute părinții, iar el n-are decât să facă ce vrea. Convins că, după ce se va calma, Brianna va judeca altfel lucrurile, Roger i-a cerut să îl aștepte doar două zile, timpul necesar pentru a procura pietrele prețioase de care aveau nevoie, întrucât știa exact de unde să le ia.
Un șir întreg de erori și coincidențe nefericite vor provoca o înlănțuire de evenimente dramatice, cu efecte catastrofale, unele dintre ele ireversibile.
Observând pe degetul unui bărbat inelul pe care scumpul ei tată, Frank, i-l dăduse lui Claire când se căsătoriseră, Brianna a lăsat deoparte orice prudență, înnebunită să afle cum ajunsese acel inel la el și ce se întâmplase cu Claire. Nerealizând pericolele la care se expunea, Brianna a acceptat invitația bărbatului, Stephen Bonnet, de a urca la bordul corabiei lui pentru a negocia răscumpărarea inelului și a afla informațiile dorite, ajungând în final să fie violată cu sălbăticie de el.
Cu inelul în buzunar și sufletul făcut bucăți, Brianna s-a forțat să se adune, blocându-și emoțiile și impunându-și să pretindă că nu s-a întâmplat nimic, concentrându-și toate gândurile pe scopul găsirii părinților ei.
Soarta i-a întins o mână de ajutor, găsindu-l relativ repede pe Jamie Fraser, care coborâse în oraș pentru a depune mărturie în favoarea fiului lui adoptiv, Fergus, acuzat pe nedrept.
Întâlnirea dintre tată și fiică este copleșitoare, nici unul neștiind prea bine cum să reacționeze în momentul în care a realizat pe cine are în față, fiecare dintre ei având o altă percepție despre celălalt. Brianna credea că o să întâlnească un bărbat mult mai înalt, iar Jamie și-o închipuia mult mai mică. Brianna avea dificultăți și în a găsi o formulă de adresare, ”tăticule” fiind rezervat în sufletul ei doar pentru Frank, ”tată” părând mult prea rece, iar ”Jamie” părea nepotrivit pentru un bărbat impunător ca el. Jamie i-a venit în ajutor, sugerându-i să-i spună ”tati”.
Când s-au îmbrățișat însă, toate barierele s-au prăbușit între ei, sufletul fiecăruia recunoscându-l pe celălalt și acordându-i locul cuvenit…
”Și, brusc, totul a devenit simplu. El și-a întins brațele spre ea. Ea s-a lăsat cuprinsă de ele și a descoperit că se înșelase; Jamie era masiv așa cum și-l imaginase, iar brațele lui au strâns-o puternic, așa cum sperase.”
Curând însă, Brianna a realizat că nu mai putea ignora trauma prin care trecuse. Era însărcinată și, cel mai probabil, era copilul lui Stephen Bonnet, întrucât Roger încercase să o protejeze…
Sarcina Briannei a tulburat puternic liniștea familiei Fraser. Claire, singura care știa exact ce se întâmplase, era pusă în fața unei mari dileme morale. Pe de o parte, jurământul depus ca medic și propria conștiință o împiedica să ia cu bună știință viața unei persoane, fie ea și nenăscute, pe de altă parte iubirea de mamă o împingea să facă orice pentru a o proteja pe Brianna… La rândul lui, Jamie, deși aflase că sarcina fusese produsă de un viol, simțea nevoia să apere dreptul la viață al nepotului sau nepoatei sale… Ceea care a tranșat lucrurile a fost însă Bree, care a simțit o legătură indestructibilă cu ființa din interiorul ei, realizând că aceasta n-avea nicio vină pentru tot ce se întâmplase…
”Legătura care nu poate fi ruptă nici prin naștere, nici prin moarte.”
Relația dintre tată și fiică nu decurge lin, ci este cu multe suișuri și coborâșuri, trecând de la cald la rece cu o viteză amețitoare.
La un moment dat, Jamie va acționa ca un balsam pentru sufletul zbuciumat al Briannei, eliberând-o de sentimentul vinovăției că poate nu s-a luptat suficient pentru a împiedica violul, demonstrându-i practic că, dacă nu dorea să moară cu orice preț, nu avea nicio șansă să învingă un bărbat masiv care dorea să o supună…
”- Nu poți, a repetat el emfatic.
Apoi Brianna a înțeles, și un val fierbinte i-a trecut prin brațele dureroase și pumnii juliți.
– O, Doamne! a spus ea. Nu. Nu pot. N-aș putea. Chiar dacă aș fi luptat cu el… n-aș fi putut.
Brusc, a început să plângă, nodurile lăuntrice desfăcându-se, greutățile ridicându-se, iar o ușurare binecuvântată i s-a răspândit în tot corpul. Nu fusese vina ei. Chiar dacă ar fi luptat cu toată puterea, așa cum o făcuse acum…
– N-aș fi putut, a spus ea și a înghițit în sec, respirând gâfâit. Nu l-aș fi putut împiedica. M-am tot gândit că dacă m-aș fi opus mai hotărât… dar nu ar fi contat. Nu l-aș fi putut împiedica.
Mâna lui mare și blândă i-a atins fața.
– Ești o fată curajoasă, a șoptit el. Însă doar o fată. Ți s-ar frânge inima și te-ai socoti lașă fiindcă n-ai putea lupta cu mâinile goale cu un leu? E același lucru. Nu fi prostuță.”
Pe de altă parte însă, ancorat puternic în mentalitățile timpului său, Jamie era decis să-i găsească Briannei un soț înainte de nașterea copilului, motiv ce a stârnit nenumărate certuri pline de scântei între cei doi, ambii firi pătimașe și impulsive, moștenirea genetică fiind evidentă în cazul Briannei… Cu multă înțelepciune, Ian, nepotul lui Jamie, a sfătuit-o pe Claire să nu se amestece între ei, întrucât o să se răcorească și o să se calmeze ei singuri după un timp, întocmai ca atunci când se certau Jamie cu Jenny, sora lui. Momentul e plin de umor, în ciuda dramatismului.
”- Mătușă, ai doar două soluții, a murmurat el la urechea mea. Ori arunci o găleată plină de apă peste amândoi, ori vii cu mine și îi lași în zeama lor. I-am văzut unchiul Jamie și pe mama certându-se. Crede-mă, nu e înțelept să te bagi între doi Fraseri când se ceartă. Tata spunea că a încercat o dată sau de două ori și s-a ales cu vânătăi.
Am aruncat o ultimă privire spre ei și am renunțat. Ian avea dreptate; stăteau față în față, cu părul răsculat și ochii mijiți, ca două pisici sălbatice, dându-și roată unul celuilalt, vâlvoi și rânjind. Niciunul dintre ei n-ar fi băgat de seamă pe altcineva, chiar dacă aș fi dat foc la fân.
Afară era liniște și pace. Un caprimulg cânta în crângul de plopi-de-munte, iar vântul bătea dinspre est, aducând cu sine sunetul slab al cascadei. Când am ajuns la ușă, n-am mai auzit țipetele lor.
– Nu te îngrijora, mătușă, m-a liniștit Ian. Mai devreme sau mai târziu o să li se facă foame.”
Câteodată însă, dorința de a o proteja cu orice preț pe o persoană pe care o iubești poate determina pe cineva să ia decizii iraționale și greșite.
Toate tensiunile dintre tată și fiică aveau să explodeze ca un adevărat vulcan în momentul în care Brianna a descoperit că Jamie, pornind de la indicii greșite și orbit de furie, l-a confundat pe Roger, care venise să o ceară în căsătorie pe Brianna, cu violatorul acesteia, snopindu-l în bătaie și vânzându-l indienilor irochezi.
Trecuseră între timp cinci luni de atunci, timp în care Brianna stătuse ca pe jar, tot sperând ca Roger să apară…
Cu inima sfâșiată de durere, Brianna i-a aruncat vorbe grele lui Jamie, rănindu-l sufletește în momentul în care i-a zis că ”tatăl ei” nu i-ar fi făcut niciodată așa ceva, referindu-se bineînțeles la Frank…
”În acele momente nu mă puteam alătura niciunuia. Nu puteam decât să stau acolo, simțind cum inima mi se sfărâmă în bucăți mici și ascuțite.
Bree s-a desprins din mâinile mele și a ocolit masa, a traversat încăperea, privind drept spre fața lui Jamie. A ei părea dăltuită în marmură, rece ca a unui sfânt.
– Să te ia naiba! a spus ea, abia auzit. Să te ia dracu’, ticălosule! Îmi pare rău că am venit să te cunosc.”
Sufocat de vină, Jamie și-a luat angajamentul să-l aducă înapoi pe Roger sau să nu se mai întoarcă deloc…
Urmează un șir incredibil de aventuri, viețile tuturor personajelor fiind, pe rând, pe muchie de cuțit la un moment dat…
Spre sfârșitul cărții, în acțiune își face din nou apariția Stephen Bonnet, cu care sigur ne vom mai întâlni și în volumele viitoare.
Personajele sunt deosebit de complexe, cu calități și slăbiciuni, cu fapte bune sau rele, cu decizii inspirate sau complet nepotrivite. Până și odiosul Bonnet va da dovadă de o fărâmă de umanitate la un moment dat…
La finalul volumului, autoarea spulberă și ultima certitudine pe care o aveam despre trecut, descoperind că piatra funerară a lui Jamie, găsită de Claire la Inverness, era de fapt un fals… Cine o pusese acolo și în ce scop, veți afla în carte. Cert este că găsirea acelei pietre declanșase tot șirul fascinant de evenimente ulterioare, Claire descoperind că Jamie nu murise la Culloden, întorcându-se la el și determinând-o astfel ulterior pe Brianna să facă și ea saltul în timp, fapt ce a condus la conceperea și nașterea micuțului Jeremy…
O altă coincidența tulburătoare a fost aceea în care Roger i-a salvat viața unui băiețel în timpul călătoriei pe mare, ca să descopere apoi cu multă surprindere că acesta era nepotul lui Geillis și deci un strămoș de-al lui…
De altfel, trecutul și prezentul se amestecă de multe ori într-un mod halucinant de-a lungul seriei, provocându-te de multe ori la întrebări de genul celei devenită clasică: ”Cine a fost mai întâi? Oul sau găina?”
În acest volum, cel mai mult mi-a plăcut de Roger – iubitor, integru, onest, curajos, empatic, iertător, onorabil și cinstit. Puțini în locul lui l-ar fi iertat pe Jamie pentru fapta acestuia abominabilă de a-l vinde ca sclav, fără a-i asculta argumentele lui. Însă pentru Roger, prima senzație când l-a reîntâlnit pe Jamie, venit să îl salveze, a fost de ușurare și de bucurie că Brianna nu îl trădase de fapt și că nu ea îl pusese pe tatăl ei să îl pedepsească.
Întocmai ca și Claire în Călătoarea, de data aceasta Roger a fost pus în fața unei grele decizii. Ce să aleagă? Civilizația și modul de viață pe care îl cunoștea și la care era adaptat perfect, fiind un reputat istoric respectat, sau viața alături de persoana iubită, însă într-o lume barbară ale cărei reguli nu le înțelegea, crescând un copil ce nu era probabil al lui, ci al unui ticălos sadea?
Un caracter puternic și un adevărat luptător, în același timp cu un suflet capabil de multă iubire, Roger nu s-a lăsat copleșit de provocările sorții.
”- Acesta este timpul nostru, a spus el. Până când el va înceta să existe – pentru unul dintre noi sau pentru amândoi. Acum, Brianna, vrei să-l irosești pentru că ți-e teamă?
– Nu, a răspuns ea, cu voce răgușită, dar limpede. Nu vreau.”
16 Comments
Barbălată Mirela
O serie incredibilă!
Recenzia este minunată si mă face pe zi ce trece sa-mi cumpăr cărțile. ❤
Tyna
Mulțumesc! ❤ Să le citești cu plăcere!
Mirela Nenciu
Foarte frumoasă recenzia! Felicitări, Tyna!
Tyna
Mulțumesc!
Oli
O serie extraordinara! Câte întorsături de situații și de câte evenimente avem parte! Minunată, complexă și detaliata recenzie, felicitări Tyna!
Tyna
Mulțumesc! Într-adevăr, o carte plină de evenimente dramatice!
anasylvi
Excelent! Ai redat atmosfera si actiunea trepidanta foarte bine, o carte atat de complexa.
Tyna
Mă bucur dacă am reușit! M-a impresionat mult cartea!
Balan Daniela
O carte superbă si-o recenzie pe masura, felicitări Tyna ❤️
Tyna
Mulțumesc!
Fratiloiu Dorina Petronela
Oauu Tyna, o adevarata aventura si volumul acesta! O recenzie superba, ca de obicei, felicitari!!
Tyna
Mulțumesc! Într-adevăr, o carte care te ține cu sufletul la gură!
Catalina Dumbrava
Foarte complexa seria, din pacate am ramas extrem de in urma, oar Calatoarea am citit-o dar stiu ca este o poveste extraordinare. Felicitari ptr recenzie Tyna, minunata!
Tyna
Mulțumesc! Merită citită întreaga serie!
Geo
Nici prin cap nu mi-ar fi trecut ca povestea va evolua in aceasta direcție… deși mi se pare oarecum logica. Superba recenzia, Tyna! Plină de emoții! Parca văd ca anul acesta citesc si Tobele… Felicitări!!! ❤️❤️❤️
Tyna
Mulțumesc! ❤ Lectură plăcută!