Top 10 cărți clasice potrivite pentru întreaga familie

Am ales în acest top 10 cărți nemuritoare, care au darul de a încânta cititorii de toate vârstele.

1. Păsări, lighioane, rubedenii de Gerald Durrell (Birds, Beasts and Relatives)

Căpitanul Creech va mai apărea într-un episod halucinant în care acesta, beat turtă, s-a oferit să-i învețe să navigheze pe Larry și pe prietenii acestuia, Max și Donald, reușind în schimb să provoace naufragiul vasului deținut de prietenii lui Larry. În acel moment s-a dovedit că bătrânul lup de mare nu știa să înoate, Larry și prietenii lui fiind nevoiți să-l care în spate. În tot acest timp, mama și frații lui Larry urmăreau îngrijorați evoluția evenimentelor de pe țărm. Deloc stânjenit de dezastrul produs, Creech a cântat tot drumul în trăsură până acasă, tot încercând să o tragă pe mama la el în poală. 

”Idila” mamei s-a terminat brusc a doua zi, când Spiro a venit și i-a furnizat o scrisoare de la Creech, în care acesta o cerea de nevastă, provocându-le hohote nestăpânite de râs copiilor acesteia. Refuzul mamei a fost ferm și categoric, interzicându-i totodată să se mai apropie vreodată de ea.

Sunt multe alte întâmplări deosebit de savuroase în carte, dar vă las plăcerea să le descoperiți singuri.

Cartea se termină cu momentul în care Gerry și familia sa sunt nevoiți să părăsească insula Corfu, iar noi resimțim, alături de Gerry, toată tristețea despărțirii de un tărâm de basm.

”Departe, în strâmtoarea dintre Corfu și continent, întunericul era brăzdat și presărat cu luminițele bărcilor de pescuit. Părea că o bucățică din Calea Lactee căzuse în mare. Încet, luna s-a ivit de după carapacea munților Albaniei, mai întâi roșie ca soarele, trecând apoi la arămiu, la galben și la urmă alb. Micuțele lanterne de vânt din largul mării luceau ca mii de solzi de pește.

Aerul cald, vinul și frumusețea melancolică a nopții m-au umplut de o tristețe delicioasă. Insula strălucitoare și prietenoasă, plină de taine, familia și animalele mele ce mă înconjurau și, de asemenea, bunii noștri prieteni. (…)

Legănat de vin și de pulsațiile, ca de inimă, ale motorului, legănat de noaptea caldă și de cântec, am adormit, iar barca ne-a purtat prin apa liniștită spre insula noastră și zilele minunate ce nu mai aveau să vină.”

O carte minunată, potrivită pentru întreaga familie, pe care o recomand cu mult drag!

Începând din 2016, BBC a realizat un serial – Familia Durrell, bazat pe seria Corfu Trilogy, ajuns deja la sezonul 4 în 2019, cu următoarea distribuție în rolurile principale: Keeley Hawkes (Louisa Durrell), Milo Parker (Gerry Durrell), Josh O’Connor (Larry Durrell), Daisy Waterstone (Margo Durrell), Callum Woodhouse (Leslie Durrell), Alexis Georgoulis (Spiros Halikiopoulos).

Cărțile autorului Gerald Durrell pot fi comandate pe libris.ro, cartepedia.ro, carturesti.ro, librarie.net, elefant.ro, dol.ro, librariadelfin.ro, emag.ro

2. Micul prinț de Antoine de Antoine de Saint-Exupéry (The Little Prince)

De peste 75 de ani, Micul prinț – această carte minunată, sensibilă și foarte emoționantă, a cucerit sufletele a milioane de cititori, fiind accesibilă tuturor categoriilor de vârstă. Într-un limbaj simplu, plin de poezie, cu ilustrații făcute chiar de autor, cartea ne aduce în prim-plan valorile umane – responsabilitatea, toleranța, prietenia, iubirea și spiritul de aventură.

Cartea ne predă tuturor o foarte bună lecție de viață: pe cei mici îi învață cum să devină oameni mari, cu toate responsabilitățile ce le implică viața de adult, iar pe cei mari îi provoacă să devină mai buni, fiind, în același timp, o pledoarie pentru o întoarcere mentală la vârsta copilăriei, la idealismul și speranțele specifice acelei vârste.

Cartea trage și un semnal de alarmă, subliniind faptul că cei mici nu înţeleg adesea lumea adulţilor, întrucât aceştia sunt uneori confuzi şi ciudaţi şi petrec mult prea mult timp preocupându-se de cifre, reguli şi aparențe, uitând să se mai bucure de plăcerile simple ale vieții.

Într-o lume în care imaginea contează tot mai mult, uităm adesea să privim dincolo de suprafața lucrurilor și să vedem adevărata esență.

La începutul cărții, autorul rememorează o întâmplare din copilăria sa, pe când el avea doar șase ani. Atunci, inspirat de o altă imagine, el a desenat un şarpe boa digerând un elefant, însă toţi oamenii mari au văzut doar o pălărie. Învins de faptul că interpretările adulților sunt plictisitoare şi total lipsite de imaginaţie, autorul a abandonat o carieră promiţătoare de artist, ajungând aviator la maturitate.

Intriga cărții pornește de la o întâmplare fantastică, în care autorul, simțindu-se pierdut și disperat după ce naufragiase într-un deșert arid, întâlnește un tânăr prinț căzut pe Pământ de pe un mic asteroid. Poveștile acestuia și râsul lui cristalin aveau să-i readucă speranța și bucuria în viața lui.

Micul prinț provenea de pe o planetă destul de mică, aflată undeva departe de Pământ. Pe planeta sa, unde existau trei vulcani, Micul prinț își îndeplinea cu mult simț de răspundere îndatoririle, având mare grijă de echilibrul acesteia.

Viața lui avea să fie însă zdruncinată din temelii în momentul în care pe planeta lui a răsărit o mică și minunată floare, ce avea doar patru spini ca să o apere (era vorba de un trandafir). Discuțiile cu minunata floare l-au tulburat profund pe Micul Prinț, stârnind în el sentimente contradictorii, atât de încântare, bucurie și admirație, dar și de confuzie sau chiar derută totală.

Interacțiunea Micului prinț cu floarea ne predă o altă lecție importantă. Din vanitate sau orgoliu, adesea pretindem altceva decât ceea ce simțim, ascunzându-ne adevăratele sentimente în spatele unei bravade, riscând astfel să pierdem ceea ce este cu adevărat important.

Când Micul prinț, provocat de vorbele florii, îşi anunţǎ intenţiile de a explora planete noi, aceasta, pe care el o îngrijise până atunci cu multă grijă și devotement, a pretins că nu mai are nevoie de ajutorul lui, întrucât ea este perfect capabilă să se descurce singură.

”- Nu mai tărăgăna atâta, e plicticos! Te-ai hotărâr să pleci. Du-te!

Căci nu voia ca el să o vadă plângând. Atât de mândră era floarea…”

Micul prinț și-a reproșat ulterior că a crezut-o și a abandonat-o, deşi ar fi trebuit să îşi dea seama câtă sensibilitate se ascunde în spatele pretenţiilor ei prosteşti, ducându-i mereu grija și dorul în călătoriile lui.

Interacțiunea Micului prinț cu floarea a fost inspirată de relația dificilă a autorului cu soția lui, Consuelo, pe care el a iubit-o nebunește, dar cu care nu a reușit să se sincronizeze. De altfel, întreaga carte este o alegorie a vieții lui Antoine de Saint-Exupery – căutarea lui după certitudini în copilărie, misticismul lui, credința lui în curajul omenesc și fraternitate.

”- N-am fost în stare să pricep nimic pe-atunci! Trebuia să o judec după fapte, nu după vorbe. Mireasma ei mă îmbăta și mă însenina. N-ar fi trebuit să fug de acasă niciodată! Trebuia ca, dincolo de bietele ei șiretlicuri, să-i presimt duioșia. Florile sunt atât de ciudate! Dar eram prea tânăr ca să știu cum s-o iubesc.”

Astfel, dornic să descopere lucruri noi, Micul Prinț a plecat în lume ca să învețe.

Pe prima planetă pe care a vizitat-o, Micul prinţ a întâlnit un rege care avea pretenția că domneşte peste toată lumea. Acesta a dorit să-l păstreze pe Micul prinț pe planeta lui, oferindu-i funcția de ministru al justiției cu o primă responsabilitate interesantă, aceea de a se judeca pe sine însuși.

Micul prinţ a realizat că este mult mai dificil și, adesea, mult mai important, să te judeci pe tine însuţi decât să îi judeci pe ceilalţi. Doar judecând propriile noastre persoane putem deveni mai buni. Totuși, Micul prinț era departe de a-și fi terminat explorările, astfel că a plecat spre următoarea planetă, refuzând și funcția de ambasador ce-i fusese oferită.

Pe cea de a doua planetă, Micul prinţ a întâlnit un vanitos, care îşi petrecea tot timpul admirându-se şi căutând admiraţia celorlalţi. Însă, trăind prea preocupat de părerile altora despre tine, uiți să mai trăieşti cu adevărat. Pe de altă parte, trăind preocupat doar de propria ta persoană, nu mai ești capabil să mai iubeşti pe altcineva, iar cu timpul vei rămâne singur. Micul prinț a refuzat să intre în jocul încântării de sine pe care i-l propunea vanitosul, părăsind și această planetă.

Pe cea de-a treia planetă, Micul prinț a întâlnit un bețiv, care l-a întristat foarte tare, constatând că acesta bea ca să uite că îi era ruşine că bea, în loc să facă multe alte lucruri interesante (cum ar fi, de exemplu, să picteze flori). După ce a descoperit că a bea ca să uiţi este un viciu al celor slabi, Micul prinț a plecat spre următoarea planetă.

Pe cea de-a patra planetă, Micul prinţ a întâlnit un om de afaceri care număra toate stelele din galaxie, pentru a și le putea însuși, fiind mult prea pătruns de importanța pe care singur și-o atribuise.

”Am atâta treabă! Eu sunt un om serios, nu mă țin de baliverne! Doi și cu cinci, șapte…”

Însă această goană după glorie i-a oferit o viaţă monotonă, singuratică, neobservând frumuseţea stelelor care îi aparţineau. Micului Prinț i s-a părut în schimb că lucrurile simple și la îndemână sunt mult mai interesante și mai importante, astfel că a plecat și de pe această planetă.

Pe cea de-a cincea planetă, Micul prinț a întâlnit un lampagiu, care aprindea și stingea un felinar în fiecare minut, din cauza rotației tot mai rapide a planetei mici pe care era, nereușind să se odihnească nicio clipă, iar noi primim o nouă lecție prețioasă, aceea de a nu uita să te bucuri de viață, întrucât viața poate trece într-o clipită… Totuși, micului prinț i-a plăcut cel mai mult de el dintre toți cei pe care îi întâlnise până atunci, întrucât acesta era singurul care se îngrijea de altceva decât de sine însuși.

Pe cea de-a șasea planetă Micul prinţ a întâlnit un geograf, care era atât de preocupat de cercetarea ţinuturilor îndepărtate, încât nu știa prea bine ce era pe planeta sa. Aflând că lucrurile efemere, precum frumusețea florilor, nu sunt considerate demne de a fi trecute în cărțile de știință, Micul prinț a simțit pentru prima dată regretul că și-a părăsit floarea. Totuși, geograful i-a furnizat o informație importantă, spunându-i numele planetei unde ar putea învăța tot ceea ce dorea el să știe – Pământul.

Pe Pământ, cea care i-a predat cele mai importante lecții a fost o vulpe. De la ea a învățat să privească oamenii cu ochii inimii, să înțeleagă faptul că floarea lui era unică, deși existau mii de exemplare pe lume asemănătoare cu ea, și că trebuie să ai grijă de ceea ce îți aparține.

„Limpede nu vezi decât cu inima. Ochii nu pot să pătrundă-n miezul lucrurilor”.

„Numai timpul cheltuit cu floarea ta face ca ea să fie atât de prețioasă.”

„Devii răspunzător de-a pururi pentru ceea ce ai îmblânzit. Tu ești răspunzător pentru floarea ta.”

Finalul ne mai rezervă un alt mesaj important – uneori, când ții cu adevărat la cineva, cea mai mare dovadă de iubire este să-i redai libertatea.

Chiar dacă aviatorul l-a îndrăgit pe micul prinţ și ar fi dorit să-l păstreze alături de el pentru totdeauna,  a realizat că, dacă acesta ar fi rămas pe Pământ, ar fi fost nefericit.

La rândul lui, înainte să plece, Micul prinţ i-a spus pilotului că, de acolo de sus, iubirea și râsul lui îl vor însoți mereu.

„- Noaptea, când te vei uita spre cer, fiindcă eu voi locui pe una dintre ele și fiindcă pe una dintre ele eu voi râde, pentru tine va fi ca și când ar râde toate stelele. Tu singur vei avea, tu singur, stele care știu să râdă!”

Cartea Micul prinț de Antoine de Antoine de Saint-Exupéry poate fi comandată pe litera.ro, elefant.ro, libris.ro, librarie.net, carturesti.ro, cartepedia.ro

3. Tom Sawyer de Mark Twain (The Adventures of Tom Sawyer)

Orfanul Tom şi aventurile sale în compania lui Huckleberry Finn continuă să fie o poveste care îl încântă încă pe cititor, indiferent de vârstă. Întâmplările prin care trec cei doi sunt zugrăvite de către autor cu multă simpatie pentru personajele sale, dar şi cu un umor inconfundabil.

Relatând cu multă simpatie, înțelegere și umor aventurile personajului său principal, Tom Sawyer, Mark Twain a reușit să încânte generații întregi de cititori.

Tom Sawyer, un băiat sărac și orfan, era crescut împreună cu fratele său vitreg Sid și verișoara Mary de mătușa Polly în satul american „St. Petersburg” de pe malul fluviului Mississippi, denumire fictivă a orașului natal al autorului Hannibal, Missouri.

Sid, un copil model, îl pâra la fiecare ocazie pe fratele său neastâmpărat, Tom. Un adevărat năzdrăvan, Tom făcea pozne după pozne, chiulind de la școală pentru a se duce la scăldat,  bătându-se cu alți copii și tot felul de alte năzbâtii, punându-i la grea încercare răbdarea mătușii sale, Polly, care, oricât de mult îl îndrăgea, era nevoită adesea să-l pedepsească, încercând să îl educe.

M-am amuzat teribil citind episodul când, după o nouă boacănă, Tom a fost pedepsit să văruiască gardul casei într-o zi de duminică. Un adevărat ștrengar, Tom își convinge, rând pe rând, toți prietenii să văruiască gardul în locul lui, pretinzând că acea activitate era o adevărată distracție pentru el și adunând în scurt timp o ”mică avere” în schimbul cedării ”onoarei” de a vărui gardul: un măr, un zmeu în stare de funcționare, un șobolan mort și o sfoară cu care să-l învârtă, douăsprezece bile, o bucată din harpa unui evreu, un ciob albastru prin care puteai să te uiți, un mosoraș, o cheie care nu descuia nimic, o bucățică de cretă, un dop de sticlă de la un filtru, un soldățel de tinichea, doi mormoloci, șase artificii, o pisicuță cu un singur ochi, un mâner de ușă din alamă, o zgardă pentru câini – deși n-avea câine -, un mâner de la un cuțit, patru bucăți din coaja unei portocale și un toc vechi de fereastră, care fusese șterpelit. 😀

În tot acest timp, Tom se relaxase fără să facă nimic, avusese mereu companie, iar până la final gardul era acoperit cu trei straturi de var. Dacă nu i s-ar fi terminat varul, i-ar fi adus la sapă de lemn pe toți băieții din sat! 😀

Deși Tom, extrem de mulțumit de cum se descurcase, nu pricepea prea bine cum de fusese posibil acest lucru, autorul ne lămurește, cu mult umor, că, de fapt, muncă este tot ceea ce ești obligat să faci. În schimb, poți depune mult mai mult efort și să consideri totul doar o distracție, atâta timp cât faci ceea ce dorești. Am înțeles exact ce dorea autorul să sublinieze și sunt perfect de acord!

”Dacă Tom ar fi fost un filozof la fel de mare și de înțelept precum autorul acestei cărți, ar fi înțeles cu acest prilej că muncă înseamnă tot ce ești obligat să faci. Ar fi priceput de ce fabricarea florilor artificiale sau învârtirea unei roți de ocnă se numește muncă, pe când rostogolirea popicelor sau escaladarea vârfului Mont Blanc reprezintă doar o distracție. În Anglia există nobili care o fac pe vizitiii unor diligențe trase de patru cai și străbat douăzeci-treizeci de mile zilnic, pe timp de vară, pentru că privilegiul acesta îi costă sume importante de bani; dacă li s-ar oferi salarii pentru acest serviciu, atunci totul s-ar transforma în muncă și ar renunța la așa o îndeletnicire.”

Foarte amuzant este și episodul în care Tom provoacă un adevărat haos în biserică, după ce, plictisindu-se, deschide cutia în care ținea un gândac, care reușește să evadeze și să aterizeze pe covor, unde duce o adevărată luptă cu un pudel curios, stârnind răsetele celor din jur.

Nici partea romantică nu lipsește în carte, Tom îndrăgostindu-se de frumoasa Becky și suferind când aceasta îl trădează.

În roman apare și Huckleberry Finn, un vagabond al cărui tată era un bețiv, cu care Tom se împrietenește, făcând multe trăsnăi împreună.

După ce Tom și Huck, împreună cu prietenul lor Joe, asistă la o crimă produsă de Joe Indianul, cei trei fug și se ascund pe o insula nelocuită, timp în care locuitorii micului orășel îi caută cu disperare. Găsindu-se indicii cum că s-ar fi înecat, li s-a oficiat slujba de înmormântare, la care cei trei au apărut din senin, fiind sărbătoriți ca niște eroi, însă în următoarea zi mătușa lui Joe și-a împărțit timpul îmbrățișându-l cu foc dar și urechindu-l în egală măsură.

Aventurile lui Tom nu se opresc însă aici. Pirat şi haiduc, indiferent ce-ar face, Tom nu se plictiseşte în orăşelul de pe Mississippi, iar prietenii lui, Huck şi Joe, sunt mereu gata să-i fie alături în orice aventură. În peripețiile lor, descoperă o comoară îngropată.

Dar cum rămâne cu scena crimei la care au fost martori? Cum rămâne cu ucigaşul rămas liber şi cu bărbatul închis pe nedrept?

În cele din urmă Tom îl descoperă pe Joe Indianul într-o peșteră. Cu ajutorul lui, răufăcătorul este prins de autorități, iar Tom este, bineînțeles, sărbătorit ca erou. Și soarta lui Huck se schimbă radical, fiind  adoptat de o văduvă bogată.

Vă recomand această carte nemuritoare, care îi va fascina pe cei mici, iar pe adulți îi va face să-și reamintească cu multă nostalgie de zilele fericite și fără griji ale copilăriei sale.

4. Black Beauty de Anna Sewell (Black Beauty)

Autoarea Anna Sewell (1820-1878) a scris povestea frumosului armăsar negru în ultimii ani ai vieții și a murit la cinci luni de la publicarea acesteia. Cu toate astea, a apucat să vadă succesul de care s-a bucurat povestea lui Black Beauty încă de la publicare. Astăzi, cu peste cinci milioane de exemplare vândute, Black Beauty este una dintre cele mai de succes cărți din toate timpurile.

Black Beauty este una dintre cele mai frumoase povești cu animale scrise vreodată.

Scrisă cu un limbaj simplu și ușor de înțeles, prezentată cu ilustrații încântătoare, această povestire clasice a cucerit inimile și a înflăcărat imaginația a generații întregi de cititori. 

Cartea este scrisă la persoana întâi din perspectiva frumosului și curajosului armăsar negru, care își rememorează viața începând din copilărie până la bătrânețe.

Black Beauty și-a petrecut fericit copilăria în grajdurile bunului și blândului moșier Gordon, față de care și-a arătat curajul și devotamentul. Din acea perioadă m-a indignat episodul rememorat de Black Beauty în care un cal superb (fratele mai mare al lui Black Beauty) și un călăreț își pierd viața în timpul unei vânători absurde, urmărind un iepure sălbatic.

Când circumstanțele se schimbă, Black Beauty învață că nu toți oamenii sunt atât de buni. Trecut din mână în mână, Black Beauty devine martor atât la iubire dar și la cruzime, la bogăție dar și la sărăcie, își face prieteni noi, Merrylegs, Ginger si Joe, dar întâmpină și multe greutăți…

Povestea iepei Ginger este impresionantă și emoționantă, atrăgând atenția asupra faptului că și caii au sentimente și suferă când sunt tratați fără iubire și sunt supuși la rele tratamente, de aceea ajungând nărăvași și greu de strunit.

De asemenea, este subliniat și faptul că evoluția modei vremurilor a făcut adesea ca bietele animale să fie supuse la suferințe absurde, tăindu-se coada unor cai sau crestându-se urechile unor cățeluși pentru a fi în trend cu așa-zisele noi reguli ale frumuseții, impuse de oameni…

După ce este despărțit, prin forța împrejurărilor, de buna lui prietenă Ginger, Black Beauty ajunge într-o familie iubitoare a unui vizitiu, ce avea doi copii adorabili care îl tratau cu multă iubire și drag pe căluț. Însă, după un timp, din motive de sănătate, vizitiul a trebuit să plece în alt loc, iar Black Beauty a fost vândut din nou.

Perioada în care a fost cal de trăsura în Londra s-a dovedit deosebit de interesantă. Apoi situația s-a înrăutățit din nou, iar Black Beauty a ajuns în pragul disperării….

Din fericire, la final soarta i s-a schimbat din nou, iar Black Beauty a ajuns să-și petreacă tihnit amurgul vieții pe o pajiște înverzită, fiind înhămat din când în când la un faeton ce purta trei doamne în vârstă.

„După cum v-am spus, eram foarte bucuros să trăiesc la Birtwick Park, dar îmi lipsea libertatea. Unui cal tânăr, obişnuit să trăiască pe câmp, să galopeze cât vrea cu coama în vânt, îi vine tare greu să stea zi şi noapte în grajd, mai puţin în timpul în care este scos la muncă.

John înţelesese asta şi, când mergeam în sat, mă lăsa liber, să merg de capul meu, şi alergam de-mi sfârâiau călcâiele, după cum zicea John. Alt moment de libertate era duminica, atunci când, vreme de câteva ceasuri, nu eram înhămaţi la trăsură şi eram lăsaţi liberi în livadă. Iarba era moale şi răcoroasă sub copitele noastre, iar aerul era foarte proaspăt. Ne puteam tăvăli prin iarbă şi puteam paşte, iar dacă era prea cald, puteam sta de vorbă la umbra copacilor.”

Inspirat de această carte, în 1994 s-a realizat un film de mare succes.

Cartea Black Beauty de Anna Sewell poate fi comandată pe elefant.ro, libris.ro, librarie.net, carturesti.ro, cartepedia.ro

5. Fantoma din Canterville de Oscar Wilde (The Canterville Ghost)

Păstrând spiritul subtil și umorul fin caracteristice lui Oscar Wilde, Fantoma din Canterville este o lectură deosebit de plăcută pentru toate vârstele, încântându-i atât pe cei mici cât și pe cei mari.

Ministrul american Hiram B. Otis cumpără un conac englezesc, unde va locui împreună cu soţia şi cei 4 copii ai săi, în ciuda faptului că fostul proprietar l-a avertizat că fantoma lui Sir Simon, care-şi ucisese soţia, pe Eleonor, cu mai bine de trei secole în urmă, încă bântuia conacul, îngrozindu-i pe locatarii acestuia.

Când familia de americani se mută în noua lor casă din Canterville Chase, încep o serie de evenimente stranii. Primul incident a fost faptul că petele de sânge din salon, despre care se spunea că aparțineau soției omorâte, au reapărut în același loc a doua zi, deși fuseseră curățate cu un detergent foarte eficient.

În ciuda scepticismului lor, familia va realiza în scurt timp că fantoma chiar exista. Însă, departe de a-i speria, locatarii sunt doar deranjați de zgomotul de lanţuri şi de cătuşe târâte pe podea. Amabil, ministrul Otis îi oferă o sticluţă de ulei pentru a-şi unge lanţurile, compensând grosolănia gemeniilor familiei care-i aruncă o pernă în cap.

Indignată și umilită, fantoma urzește planuri de răzbunare, însă tot ea va fi cea care va cădea în capcanele întinse de nebunaticii fii ai ministrului american, speriindu-se de fantoma improvizată de fiul cel mare, alunecând pe podeaua dată cu unt de gemeni sau primind o găleată de apă în cap când a încercat să intre în camera acestora pentru a-i speria. Scenele descrise sunt deosebit de amuzante.

Jignit și tot mai umilit, fostul ucigaş se izolează, considerând că locatarii casei nu-l merită, iar o perioadă nimeni nu-i mai sesizează prezența, spre dezamăgirea gemenilor, care urzeau în continuare tot felul de planuri diabolice de șicanare a fantomei. Salvarea îi va veni însă de la Virginia, fiica ministrului. Emoţionată de suferinţa fantomei, aceasta se roagă pentru sufletul lui Sir Simon şi plânge pentru păcatele lui, ca să-l îmbuneze pe Îngerul Morţii și astfel, conform legendei ce data de secole, fantoma îşi găseşte în sfârșit  liniştea în iarba înaltă a Grădinii Morţii.

Cu umorul subtil al lui Oscar Wilde, cartea nu spune numai o poveste despre fantome simpatice, ci dezvoltă şi o alegorie despre viaţă şi moarte, privind cu un ochi amuzat confruntarea dintre două culturi, una conservatoare, britanică, alta pragmatică, americană, “fără ruine şi mistere”.

O carte încântătoare, pe care v-o recomand cu drag!

Inspirat de această carte, în anul 1995 a fost realizat un film foarte reușit, plin de aventură și mister, cu Patrick Stewart și Neve Campbell în rolurile principale.

Cărțile autorului Oscar Wilde pot fi comandate pe elefant.ro, libris.ro, litera.ro, librarie.net, carturesti.ro, cartepedia.ro

6. Strania poveste a lui Benjamin Button de Francis Scott Fitzgerald (The Curious Case of Benjamin Button)

Strania poveste a lui Benjamin Button este o povestire dulce-amăruie, care te amuză, dar te și întristează deopotrivă.

Viața lui Benjamin Button a fost complet atipică. El s-a născut bătrân și a murit bebeluș, existând doar o scurtă perioadă în care vârsta sa fizică și cea reală au fost în concordanță.

Pe vreme când copiii veneau pe lume în casa părintească, în prezența unei moașe, tinerii însurăței Button hotărăsc ca primul lor copil să se nască într-un spital.

Familia Button ocupa o poziție de invidiat, atât social cât și material, făcând parte din nobilimea orașului. Cei doi soți se aflau la prima lor experiență în privința fermecătorului obicei de a avea copii, amândoi fiind extrem de emoționați. Sperau să fie băiat, ca să-l poată da la colegiul și astfel să urmeze calea tatălui său. Dar universul lor este dat peste cap când nou-născutul arată ca un moșulică la 80 de ani care, în loc să îmbătrânească în continuare, întinerește.

Tatăl lui Benjamin a avut un adevărat șoc în momentul în care, ajuns la spital după ce aflase că soția sa născuse, a descoperit că, în locul bebelușului dolofan și adorabil la care se aștepta, în pătuț se afla un bătrânel caraghios, asistentele asigurându-l că acela era fiul lui.

Pe când Benjamin avea 5 ani, se înțelegea perfect cu bunicul lui, părând de aceeași vârstă și având cam aceleași preocupări.

La 20 de ani părea că este fratele tatălui lui, semănând perfect și purtându-se asemănător.

La 25 de ani s-a căsătorit cu o tânără de aceeași vărstă cu el, însă el părea cu 25 de ani mai în vârstă, viitorul socru opunându-se categoric însă logodnica lui fiind impresionată tocmai de maturitatea lui…

Însă, pe măsura trecerii timpului, el întinerea din ce în ce, iar soția lui îmbătrânea. Plictisindu-se de rutina conjugală și simțindu-se tot mai viguros și plin de energie, Benjamin s-a înrolat în armată, remarcându-se prin fapte de vitejie pe frontul de luptă, căpătând gradul de locotenent-colonel.

Procesul de întinerire nu se oprea însă nicicum, astfel că, arătând mult mai tânăr decât propriul fiu, a fost nevoit să se adreseze acestuia cu apelativul ”unchiule”!

Este deosebit de amuzant momentul în care Benjamin a fost rechemat sub arme, acordându-i-se gradul de general, iar el arăta acum ca un copil…

După ce și propriul nepot l-a depășit în vârstă în cele din urmă, Benjamin a ajuns în final acolo unde ar fi trebuit să fie la început – la starea de bebeluș…

Filmul inspirat după această povestire, cu Brad Pitt și Cate Blanchett în rolurile principale, a fost distins cu trei premii Oscar, trei premii BAFTA și a obținut cinci nominalizări la Globul de Aur.

Cărţile autorului F. Scott Fitzgerald pot fi comandate pe libris.ro, elefant.ro, librarie.net, carturesti.ro, cartepedia.ro

7. Comoara din insulă de Robert Louis Stevenson (Treasure Island)

Robert Louis Stevenson, născut la 13 noiembrie 1850 în Scotia, a fost poet și romancier scoțian, autor de jurnale de călătorie și reprezentant de seamă al neoromantismului englez. Este cunoscut mai ales pentru cărțile Comoara din insulă și Strania poveste a doctorului Jekyll și a domnului Hyde.

Robert Louis Stevenson a surprins critica literară engleză în 1883, când a apărut “Comoara din Insulă” care este, indiscutabil, una dintre cărţile clasice ale literaturii universale.

Romanul Comoara din insulă, publicat inițial sub numele The Sea-Cook, a fost dedicat fiului său vitreg Lloyd Osborne şi avea să devină unul dintre cele mai îndrăgite romane de aventuri pentru tinerii cititori din întreaga lume. Un roman cu piraţi, hărţi cu comori, lupte şi înfruntări pe mare, un roman captivant cu momente de suspans bine gradate, scris într-un limbaj savuros şi plin de culoare.

Romanul farmecă deopotrivă pe copii şi pe adulţi, pentru că primilor le spune – iar celorlalţi le aminteşte – o poveste despre curajul de a o lua de la capăt, despre prietenie, despre entuziasmul copilăriei în faţa necunoscutului şi despre inconştienţa tipică vârstei în faţa pericolului, despre cunoaştere şi surprizele relaţiilor dintre oameni. Un fir narativ complicat, susţinut de un ritm alert, o mulţime de portrete pitoreşti, memorabile, descrieri sensibile şi mai ales un personaj principal, Jim – inteligent, curajos şi intuitiv- sunt motivele care fac din lectura cărţii o bucurie a sufletului.

Impactul operei în percepția populară este unul de referință, incluzând hărțile de comori cu un „X”, corăbii, peticul negru, insule tropicale și papagalii de pe umerii căpitanilor.

Intriga cărții reușește să înflăcăreze imaginația cititorilor încă de la primele pagini, gradând magistral suspansul până la final. Din momentul în care un oaspete ciudat, cu o cicatrice înspăimântătoare pe față, poposește la hanul Amiralul Benbow și până la întoarcerea acasă a norocoasei nave Hispaniola, cititorul urmărește cu emoție aventurile palpitante ale tânărului Jim și maturizarea acestuia, într-un periplu spectaculos.

Povestea începe la mijlocul secolului 18, pe când neîndurătorii pirați cutreierau mările în căutarea unor  comori ascunse, stârnind panică în inimile pașnicilor marinari.

Billy Bones, un lup de mare bețiv, ce se auto-intitula Căpitanul, a tras la hanul Amiralul Benbow, aflat pe coasta de vest a Angliei. După ce a poposit acolo, Billy Bones l-a plătit pe Jim Hawkins, fiul hangiului, în vârstă de cincisprezece ani, să pândească sosirea unui marinar cu un picior, de care Căpitanul părea să se teamă. După câteva luni, Billy Bones a fost vizitat de un alt matelot, poreclit Câinele Negru, cei doi având o altercație violentă, în urma căreia Căpitanul a suferit un atac de apoplexie. De pe patul său de suferință, lupul de mare i-a mărtusirisit lui Jim Hawkins că foștii lui tovarăși doresc să-i fure cufărul, întrucât acolo se afla ceva misterios, ce-i fusese lăsat moștenire de căpitanul Flint, al cărui secund fusese.

După vizita unui cerșetor orb pe nume Pew, care-i aduce lui Billy Bones ”semnul negru”, un avertisment între pirați, Bones suferă un al doilea atac cerebral și moare, nu înainte de a-i spune lui Jim că pirații urmau să vină după el în curând. Speriați și intrigați, Jim și mama lui au descuiat cufărul și au găsit în el niște bani, un jurnal și o hartă. Arătându-i hârtiile doctorului David Livesey, acesta și-a dat seama că era vorba de harta insulei unde faimosul pirat Flint și-a îngropat comoara înainte de a muri. John Trelawney, un cavaler din partea locului și prieten cu doctorul, a propus să cumpere o navă și să plece în căutarea comorii, luându-l pe Livesey ca doctor și pe Jim pe post de mus.

Câteva săptămâni mai târziu, la Bristol, Trelawney a cumpărat o goeletă numită Hispaniola, l-a angajat pe căpitanul Alexander Smollett și a încropit un echipaj, cu ajutorul unui marinar cu un picior, Long John Silver, care urma să fie și bucătarul navei. Încă de la început, Smollett și-a exprimat neîncrederea în marinarii angajați, precum și nemulțumirea față de naivitatea cu care Trelawney a povestit tuturor despre comoară. În cele din urmă, nava a pornit la drum spre Marea Caraibelor. Însă, cu puțin timp înainte de a ajunge la insulă, Jim Hawkins, ascuns într-un butoi, a auzit cum mateloții, în frunte cu Silver, ce era chiar fostul șef de echipaj pe nava lui Flint, plănuiau să fure comoara imediat ce o vor găsi și să-i ucidă pe cei care nu li se vor alătura.

Misterul unei hărți, căutarea unei comori pe o insulă îndepărtată, imprevizibilul călătoriei pe mare alături de o ceată de pirați și înfruntarea pe viață și pe moarte cu aceștia – cum ar putea un adolescent să iasă cu bine din vâltoarea unor asemenea evenimente?

Vă invit să descoperiți singuri în carte incredibilele aventuri prin care vor trece Jim și aliații lui în cursa nebunească de căutare a locului comorii, având de înfruntat un echipaj de pirați periculoși, mânați de același scop… Urmăriți indiciile hărții alături de ei!

De mai bine de 130 de ani, de când a fost scrisă, Comoara din insulă aprinde imaginația generațiilor de cititori cu povestea fascinantă a lui Jim Hawkins – o poveste despre lăcomie și trădare, dar și despre putere, curaj și înțelepciune.

Citat:

”La rugămintea cavalerului Trelawney, a doctorului Livsey și a celorlalți domni, care doreau să aibă o descriere amănunțită a Insulei Comorii, eu, Jim Hawkins, fără a lăsa deoparte nimic afară de poziția ei geografică (și aceasta numai deoarece încă se mai poate găsi o comoară acolo) iau condeiul în mână în acest an de grație 17… și mă-ntorc cu gândul înapoi, pe vremea când tatăl meu deținea hanul ”Amiralul Benbow” și când marinarul cu chipul ars de soare și străbătut de tăietura de sabie ne-a trecut pentru prima oară pragul, cerând găzduire.”

Cartea a fost adesea ecranizată. Faimosul personaj Long John Silver a dat numele unui renumit lanț de restaurante.

Cărțile autorului Robert Louis Stevenson pot fi comandate pe litera.ro, elefant.ro, libris.ro, librarie.net, cartepedia.ro, carturesti.ro

8. Silver Blaze de Arthur Conan Doyle (Silver Blaze)

Arthur Conan Doyle (1859-1830) a fost un medic și un scriitor scoțian, creatorul faimosului detectiv Sherlock Holmes. Odată cu succesul din 1887 al primului roman în care apărea Sherlock Holmes, Un studiu în roşu, autorul renunţă la cariera medicală. În 1902 primeşte ordinul de cavaler.

Sherlock Holmes, celebrul personaj creat de Arthur Conan Doyle, este un faimos consultant detectiv al Londrei, renumit  pentru deducțiile logice, puterea de observație, abilitățile de deghizare și utilizarea abilităților criminalistice pentru a rezolva cazurile grele, aparent imposibile. Sherlock Holmes este unul dintre cele mai cunoscute și universal recunoscute personaje literare.

Silver Blaze este una dintre cele 56 povestiri scurte cu Sherlock Holmes ale lui Sir Arthur Conan Doyle și prima povestire din volumul Memoriile lui Sherlock Holmes.

Ea a fost publicată în revista Strand Magazine din decembrie 1892, apoi în volumul „Memoriile lui Sherlock Holmes” apărut în anul 1894. Doyle a clasificat „Silver Blaze” pe locul 13 în lista celor 19 povestiri favorite cu Sherlock Holmes.

Intriga povestirii pornește de la dispariția unui cal de curse numit Silver Blaze (Stea-de-Argint), câștigător al mai multor curse hipice, și uciderea antrenorului său, John Straker, ambele evenimente petrecându-se cu puțin timp înaintea cursei pentru Cupa Wessex, în care Silver Blaze era cotat ca favorit.

În grajdul unde se aflau caii lucrau trei grăjdari, iar în fiecare noapte unul dintre ei stătea de pază, în timp ce ceilalți doi dormeau în pod. În seara de dinaintea dispariției calului și a morții violente a lui Straker, antrenorul mâncase în casa sa, împreună cu soția și doi grăjdari, curry de berbec. Servitoarea Edith Baxter a dus pe un platou mâncarea pentru grăjdarul Ned Hunter, care stătea de pază în grajd.

Pe drumul spre grajd, ea a fost oprită de un om străin care i-a întins un plic pentru grăjdar. Servitoarea a luat-o la fugă, i-a dat mâncarea lui Ned Hunter, dar în acel moment s-a apropiat din nou acel străin cu un plic în mână. Grăjdarul a ieșit afară cu câinele, dar străinul a reușit să fugă.

Aflând toate aceste amănunte de la servitoare, antrenorul a insistat să verifice personal grajdul, în ciuda insistenței soției lui de a nu părăsi casa, întrucât ploua torențial.

A doua zi, s-a constatat că Silver Blaze dispăruse din grajd, grăjdarul Ned Hunter dormea anesteziat, în mâncarea lui găsindu-se o cantitate mare de opiu, iar într-o depresiune în formă de căldare, aflată în apropiere a fost descoperit corpul neînsuflețit al antrenorului John Straker, cu capul zdrobit.

Chemat să investigheze crima, inspectorul Gregory l-a arestat pe Fitzroy Simpson, un agent de pariuri din Londra, care sosise în Dartmoor și în special la King’s Pyland, pentru a obține informații pe care intenționa să le folosească ulterior la pariurile pentru curse.

El a fost identificat, fără putință de tăgadă, ca fiind străinul care îi acostase pe servitoare și pe grăjdar, iar cravata sa fusese găsită în mâinile mortului. Pornind de la aceste indicii, poliția bănuia că el ascunsese calul favorit și îl omorâse pe antrenorul Straker, care l-ar fi surprins și urmărit.

Totuși, pentru că Fitzroy Simpson, deși a recunoscut că încercase să-i mituiască pe servitoare și pe grăjdar, a respins categoric acuzațiile referitoare la furt și crimă, iar calul nu era de găsit pe nicăieri, proprietarul calului, colonelul Ross, și inspectorul Gregory de la Scotland Yard i-au solicitat ajutorul lui Sherlock Holmes pentru elucidarea acestui dublu mister.

Expunându-i cazul bunului lui prieten dr. Watson, Holmes l-a descris pe Gregory ca fiind „extraordinar de competent”, precizând însă și faptul că „dacă ar avea și imaginație, ar ajunge departe în profesia sa”.

Pentru a găsi cheia misterului, Holmes și Watson se deplasează în ținutul Dartmoor, la grajdul King’s Pyland al colonelului Ross, cerând informații suplimentare despre caz.

Astfel, Sherlock Holmes a aflat că, printre obiectele găsite în buzunarele antrenorului, se aflau un bisturiu chirurgical folosit în delicatele operații de cataractă, care putea fi folosit și ca armă, precum și o chitanță pentru un costum femeiesc în valoare de 22 guinee, emisă pe numele domnului William Derbyshire, un prieten al antrenorului.

Toate aceste obiecte i-au furnizat indicii importante lui Sherlock Holmes în rezolvarea cazului.

Este absolut fascinant să urmărești metodele de investigație ale lui Sherlock Holmes, modul în care amănunte aparent lipsite de importanță, pe care ceilalți le ignoraseră cu desăvârșire, îl conduc la deducții logice cu care va reuși, cu o precizie aproape chirurgicală, să descrie exact cum s-au petrecut faptele.

De exemplu, faptul că niște oi șchipătaseră în săptămâna de dinaintea dispariției calului părea să nu aibă nicio legătură cu cazul, în schimb Sherlock Holmes a fost încântat să afle acea informație, care părea să-i susțină concluziile sale.

Vă las să descoperiți singuri în carte dezlegarea misterului, asigurându-vă că vă va ului!

Cărțile autorului Arthur Conan Doyle se pot comanda pe litera.ro, elefant.ro, libris.ro, librarie.net, carturesti.ro, cartepedia.ro, dol.ro, emag.ro

9. Călătoriile lui Gulliver de Jonathan Swift (Gulliver’s Travels)

Jonathan Swift (1667-1745) este cunoscut publicului larg ca autor al Călătoriilor lui Gulliver. A fost considerat de mulţi un mizantrop desăvârşit, deşi a făcut parte din clerul Bisericii Anglicane. Va rămâne însă în istorie ca primul pamfletar de origine engleză.

Călătoriile lui Gulliver (Gulliver’s Travels) este un roman în patru părți, o adevărată capodoperă a scriitorului anglo-irlandez Jonathan Swift, scris sub pseudonimul de Dr. Lemuel Gulliver, în care fantezia autorului se împletește cu o aspră satiră socială. Cartea este una din cele mai semnificative creații ale literaturii engleze din perioada de început a iluminismului european.

În „Călătoriile lui Gulliver” sunt descrise aventurile naivului Dr. Lemuel Gulliver (în engleză: gullible = credul), medic și căpitan de corabie, scrise la persoana întâia, în diverse țări imaginare.

Călătoriile lui Gulliver este una dintre cele mai citite cărți ale literaturii universale.

Dincolo de aspectul satiric, cartea a reușit să înflăcăreze imaginația a generații întregi de copii și adolescenți, purtându-i în lumi fabuloase și stârnindu-le spiritul de aventură.

Aruncat în valuri în stare de inconștiență, în urma unui naufragiu, Gulliver ajunge pe țărmul unei insule misterioase. Revenindu-și în simțiri, costată cu stupoare că e prizonierul unor omuleți ciudați, nu mai înalți de 15 cm, numiți liliputani, după numele insulei. Eroul nostru se vede prins la mijloc în războiul fratricid dintre locuitorii insulei Liliput și cei din Blefuscu. Acesta e începutul aventurilor sale pe tărâmuri de poveste.

Partea I – Călătorie în Lilliput (A Voyage to Lilliput)

În prima călătorie, Gulliver este aruncat de valuri în stare de inconștiență, ca singur supraviețuitor al unui naufragiu, pe țărmul unei insule. Când își revine, constată că este prizonier al unei rase de oameni înalți de cca. 15 cm, locuitori ai unor insule vecine Lilliput și Blefuscu, divizați până la lupte fratricide din cauza unei îndelungate controverse de nerezolvat asupra modului cel mai nimerit de a sparge ouăle: să se înceapă de la partea mai largă sau de la cea mai ascuțită (aluzie la disputele religioase dintre anglicani și catolici).

Citate:

”- Cearta – mi-a răspuns Reldresal – pleacă de la o problemă de maximă importanță. Este vorba despre o acțiune care intervine aproape zilnic în viața concetățenilor noștri. Mă refer la modul în care trebuie să tai un ou, înainte de a-l mânca. Capetele mari consideră că trebuie tăiată partea mai mare a oului, în timp ce Capetele Mici cred că, dimpotrivă, partea mai mică trebuie tăiată.”

Partea II – Călătorie în Brobdingnag (A Voyage to Brobdingnag)

În țara uriașilor din Brobdingnag, Gulliver face cunoștință cu un alt mod de viață. Locuitorii nu numai că sunt mai mari de statură (cca. 22 m) decât liliputanii, dar îi întrec pe aceștia și prin puterea rațiunii. Monarhia de aici este o formă de guvernământ ideală, luminată. Regele acestei țări este înțelept și drept. Legile asigură libertatea și bunăstarea cetățenilor.

Partea III – Călătorie în Laputa… 

Locuitorii din Laputa – aroganți și închipuiți savanți – nu trăiesc pe pământ, ci deasupra lui, pe o insulă zburătoare. Alegoria este transparentă: autorul descrie știința ruptă de realitate. „Învățații” din academia Lagado se ocupă cu fel de fel de lucruri inutile și absurde: un proiect privitor la extragerea razelor de soare din castraveți, o metodă de construire a caselor începând cu acoperișul și terminând cu temelia etc.

Partea IV – Călătorie în țara cailor (A Voyage to the Horse Land)

În această ultimă călătorie, Gulliver ajunge pe o insulă ai cărei locuitori se împart în două categorii: o parte a populației este alcătuită din houyhnhnms, cai înzestrați cu rațiune și având capacitatea vorbirii, cealaltă parte din ființe yahoo, asemenea oamenilor, însă primitivi și brutali, care – spre surprinderea cailor – mai au și defectul de a merge pe două gambe. Yahoo-ii sunt lacomi, răutăcioși, invidioși, dominați de cele mai josnice instincte de acaparare, se ceartă și se bat între ei pentru a strânge cât mai multe pietre strălucitore inutile, socotite prețioase. Caii, virtuoși și înțelepți, trăiesc într-o comună patriarhală. Legile lor nescrise se bazează pe recunoașterea drepturilor egale pentru toți, ei nu pot înțelege ce este minciuna.

Extrem de semnificativ este finalul cărții. Gulliver se întoarce în Anglia, dar nimeni nu-i crede povestirile sale, îi fac proces pentru a-l declara nebun iresponsabil. Este salvat de un miel adus din Lilliput, care modifică decizia judecătorilor.

Filmul animat realizat în 1939 de Fleischer Studio a înflăcărat imaginația mai multor generații întregi de spectatori.

Pornind de la ideea originală, în 2010 a fost realizat un film de aventuri spectaculos, plin de umor, în regia lui Rob Letterman, cu Jack Black, Emily Blunt, Jason Segel în rolurile principale.

Cărţile autorului Jonathan Swift pot fi comandate pe litera.ro, elefant.ro, libris.ro, librarie.net, cartepedia.ro, carturesti.ro

10. Cartea junglei de Rudyard Kipling (The Jungle Book)

Joseph Rudyard Kipling ( 1865 – 1936) a fost un poet și prozator britanic, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1907. Este celebru prin povestirea sa pentru copii „Cartea Junglei” (1894), romanul indian de spionaj „Kim” (1901), poemele „Gunga Din” (1892) și „If—” (1895), numeroase schițe și nuvele. 

„Deși un străin pentru mine, Kipling este cel mai remarcabil om pe care îl cunosc – eu fiind al doilea. Noi doi suntem stăpâni peste întreaga cunoaștere: el știe tot ce poate fi știut, iar eu știu restul.“ – Mark Twain

Povestea nemuritoare a orfanului Mowgli, cel crescut în jungla indiană de către lupi și protejat de pantera Bagheera și simpaticul urs Baloo, cu-ale sale necesități, a fascinat generații întregi de cititori, de toate vârstele.

Cartea este recomandată și astăzi, în scop motivațional, micilor cercetași care visează să se avânte în misterioasa pădure. Chiar dacă nu vor da peste înfricoșătorul tigru Shere Khan și nu vor fi răpiți de răutăcioasele maimuțe, copiii de orice vârstă pot visa cu ochii deschiși la tot felul de peripeții, lecturând această minunată carte.

Cartea spune povestea lui Mowgli, puiul de om rătăcit în jungla plină de primejdii şi crescut într-o familie de lupi. Cu ajutorul prietenilor săi (ursul Baloo, pantera Bagheera, pitonul Kaa), Mowgli va reuși să învețe să trăiască în legea junglei.

Pericolele sunt numeroase și diverse și, în ciuda sfaturilor primite de la prietenii săi, unele lecții va trebui să le învețe pe propria piele.

Când Mowgli a fost răpit de maimuțe (Bandar-log), va realiza că tot ce-i spusese Baloo despre acestea era adevărat: nu au nicio lege, nicio căpetenie, nu știu decât să trăncănească aiurea și să fure de la alții, iar numai de el depindea să supraviețuiască. Din fericire, cu ajutorul prietenilor săi, alertați de șoimul Chil, Mowgli va reuși să scape.

Foarte interesant și amuzant este episodul în care maimuțele sunt hipnotizate de șarpele Kaa, executând orbește ordinele lui, Mowgli și Baloo căzând și ei fără să vrea sub vraja acestuia, fiind salvați din fericire de Bagheera, care i-a dezmeticit la timp.

Confruntarea cu Shere Kahn este dramatică și spectaculoasă însă Mowgli, folosindu-se de toate cunoștințele pe care și le însușise între timp, va reuși să iasă învingător.

Cu timpul, el va descoperi nu numai legile animalelor, ci şi pe cele ale oamenilor, constatând că uneori acestea erau mai greu de înțeles decât legile junglei…

În final, Mowgli va fi convins de prietenii lui că trebuie să se întoarcă printre semenii lui, întrucât așa era legea firii.

O poveste fascinantă despre viață, supraviețuire, prietenie și singurătate, o evoluție spectaculoasă de la copilărie la maturitate al unui băiat ajuns printr-un concurs de împrejurări într-un loc exotic, în care lucrurile nu se întâmplă în mod obișnuit.

Citate:

”- Nu-i ușor să-ți lepezi pielea copilăriei, îi spuse Kaa. Dar pe noul tău drum o să capeți pielea maturității.

– Iar noi patru trebuie să ne urmăm noile noastre drumuri, ca niște lupi ce suntem! Adăugă Fratele Cenușiu. Pentru că, în cele din urmă, Omul se întoarce la Oameni!”

Există mai multe filme de desene animate produse de Walt Disney, adaptate după Cartea junglei, ultimul fiind produs în 2016.

Cărțile autorului Rudyard Kipling pot fi comandate pe litera.ro, elefant.ro, libris.ro, librarie.net, cartepedia.ro, carturesti.ro

Recenzii și prezentări cărți clasice

Vă recomandăm și celelalte articole ale noastre din categoria TOP