Top 10 cărți romantic-erotice historical

Top 10 cărți romantic-erotice historical

Cărțile din acest top sunt deosebit de romantice, iar scenele de dragoste sunt incandescente. Cei mai mulți dintre eroii acestor cărți au suferit în trecut, fiind bântuiți de coșmaruri, deși aparent sunt puternici și neînfricați. Iubirea acționează ca un balsam asupra lor, alinându-i, vindecându-le cicatricile interioare și redându-le speranța în viitor.

1. Dorințe ascunse de Elizabeth Hoyt (Wicked Intentions), Editura Litera, Colecția Iubiri de poveste

Un bărbat condus de propriile dorinţe… O femeie bântuită de trecutul sau… Un târg pe care nici unul din ei nu-l poate refuză.

Renumit pentru nevoile sălbatice şi dorinţele vinovate, Lazarus Huntington, Lord Caire, se află în căutarea unui asasin feroce în St. Giles, cea mai celebră mahala din Londra. Văduva Temperance Dews cunoaşte St. Giles că pe propriul buzunar – şi-a petrecut aproape întreagă viaţă având grijă de copiii din zonă la orfelinatul înfiinţat de familia ei. Acum, acest cămin este într-o situaţie disperată.

Lord Caire îi face o oferta simplă – în schimbul ajutorului lui Temperance ca ghid pe străduţele periculoase din St. Giles, el o va introduce în înalta societate londoneză, astfel încât ea să poată găsi un protector care să susţină material orfelinatul. Dar Temperance se dovedeşte a nu fi atât de inocentă cum pare, şi ceea ce începe că o înţelegere obişnuită se transformă curând într-o pasiune pe care nici unul dintre ei n-o poate controla – iar dorinţele ascunse care ies la iveală i-ar putea distruge pe amândoi.

Romanul Dorințe ascunse este un excelent început de serie, care ne introduce într-o lume captivantă, năucitoare, în care întâlnim atât oameni obișnuiți – cu problemele lor zilnice de supraviețuire, cât și nobili extrem de bogați, scăldându-se în lux și opulență.

Cei foarte săraci recurgeau adesea la mijloace extreme de supraviețuire – cerșetorie, furt sau prostituție, iar în cazurile cele mai grave jaf și crimă, și uitarea și-o găseau în gin, fiind în stare de orice pentru câteva guri din otrăvitoarea licoare.

Încercând să dea de urma unui criminal extrem de periculos ce acționa în mahalaua St. Giles, lordul Caire îi face o ofertă văduvei Temperance Dews – ea îi va fi ghid pe străduțele periculoase din St. Giles iar el, în schimb, o va introduce în înalta societate londoneză, astfel încât ea să poată găsi un protector care să susțină material orfelinatul înființat de familia ei. 

”- Credeți că toate femeile pot fi cumpărate?

Lordul își frecă bărbia cu degetul mare, cântărind întrebarea.

– Da, așa cred, deși poate că nu totdeauna cu bani. Și nu mă limitez la femei… toți oamenii pot fi cumpărați, într-o formă sau alta. Singura problemă este să afli moneda necesară.”

Investigația lor va tulbura apele, dușmani nemiloși pândesc din umbră, iar cei doi vor trebui să înfrunte riscuri neașteptate. Un ajutor nesperat le vine de la ”fantoma” din St. Giles, un bărbat misterios și agil, îmbrăcat în arlechin, ce acționa complet mascat, înarmat cu două săbii.

Curând, înțelegerea lor se va transforma într-o pasiune mistuitoare, fiecare dintre ei fiind capabil de orice sacrificiu pentru binele celuilalt.

”Era ceva ciudat, acest sentiment de empatie… Nu-l mai trăise niciodată. Își dădea seama că orice ar fi rănit-o pe această femeie îl rănea și pe el, că orice ar fi făcut-o pe ea să sângereze, provoca o hemoragie și în sufletul lui.”

”Ceva sălbatic și feminin se înfioră de asprimea vocii lui, de conștiința faptului că gesturile ei îl afectau, în ciuda sofisticării de care dădea el dovadă.”

Multe din scenele din carte mi-au adus aminte de Cincizeci de umbre ale lui Grey, cu mențiunea că Dorințe ascunse a apărut în anul 2010, iar Cincizeci de umbre a apărut în 2011.

Cărțile autoarei Elizabeth Hoyt pot fi comandate pe elefant.ro, libris.ro, litera.ro, librariadelfin.ro, librarie.net, carturesti.ro, emag.ro, cartepedia.ro

2. Lecții de amor de Cheryl Holt (Love Lessons), Editura Orizonturi, Colecția Romantica

Cunoscuta scriitoare americană CHERYLHOLT se bucură de aprecieri deosebite atât din partea cititorilor cât şi a criticii de specialitate. A fost supranumită regina romance-ului erotic, după ce a fost nominalizată la mai multe premii naţionale, câştigând, printre altele, prestigiosul Best Storyteller of the Year.

Lecții de amor este o carte romantic-erotică, plină de scene fierbinți, cu sentimente intense, personaje interesante, răsturnări dramatice de situații dar și destul umor pe alocuri, care reușește să te captiveze de la prima până la ultima pagină, oferindu-ți ca bonus și un final fericit.

Acțiunea cărții începe la Londra în anul 1812.

James Stevens era fiul unei artiste și a unui lord din înalta societate, contele de Spencer, dar care nu își asumase niciodată în public paternitatea. Ambițios, James ajunsese să devină proprietarul unui cazinou prin propriile puteri. Adesea, soțiile jucătorilor din cazinou apelau la el pentru a găsi o cale să-ți salveze averea și familiile lor. Când Abigaile Weston a venit în biroul lui pentru a-i cere ajutorul, James se întreba în sinea lui cât de departe ar fi ajuns pentru a spăla păcatele soțului. Dar solicitarea acesteia l-a lăsat cu gura căscată, luându-l complet prin surprindere.  

”- Ce anume sperați să învățați?

– Totul! Agitându-se brusc, ea întoarse capul și el păli sub privirea ei plină de seriozitate. Ochii ei erau larg deschiși, două iazuri de culoare verde-smarald. Își flutură brațele, gesticulând, ca pentru a cuprinde întreaga lume. Vreau toate detaliile. Ce se întâmplă. Cum începe. Cum se termină. Ce se petrece între timp.”

Abigail dorea să afle toate detaliile intimității dintre un soț și o soție întrucât Caroline,  sora ei mai mică urma să își facă debutul în curând și aștepta să primească sfaturi de la Abigail, dar tot ceea ce știa aceasta era ce-i spusese mama ei. 

“Mama mi-a spus  că soțul meu mă va răni urcându-se deasupra mea într-un mod respingător și dezgustător. Mi-a explicat că experiența mea de soție va fi dureroasă  și umilitoare, dar că era datoria mea să suport orice ofensă la care soțul meu ar dori să mă supună.”

James acceptă să o ajute, precizând însă că nu își va asuma nicio responsabilitate în cazul unui scandal, nu se va duela pentru ea și nici nu se va căsători cu ea pentru a-i  salva reputația. 

Lecțiile, prezentate clar și explicit, o șochează și o fascinează în același timp pe inocenta Abigail, care este uimita de aspectele intime pe care James i le dezvăluie cu ajutorul unor desene. Curând, lecțiile evoluează de la teorie la practică, iar Abigail se simte prinsă din ce în ce ca într-o pânză de păianjen din care nu vrea, de fapt, să scape.

”În mod surprinzător, devenise o ființă lipsită de control, senzuală, și nu mai putea să se întoarcă din drum și să ajungă la persoana care fusese înainte. Tot ceea ce putea face era să spere că James o va săruta din nou. Că va continua să o sărute și nu se va opri niciodată. Că senzația pe care el o stârnise va crește până când vor fi amândoi mai presus de imaginația ei.”

La rândul lui, James, deși fusese de la început conștient de pericolul atracției ce exista odată ce începea să-i predea respectivele lecții, sperase că va putea să țină lucrurile sub control dar, curând, se va surprinde singur că începea să spere la tot mai mult de la ea, în ciuda faptului că era conștient că el nu era bărbatul potrivit pentru ea.

”Când se hotărâse să o ajute, intenționase numai să găsească o diversiune în viața lui plictisitoare și se prinsese cu frenezie în mrejele planului pe care ea îl concepuse. Dar, undeva pe parcurs, planurile lui atât de bine stabilite o luaseră într-o direcție greșită.

În schimb, devenise fascinat de ea, prins în fantezia ei, întrebându-se cum ar fi să își construiască viitorul cu ea.

Nebunia îl prindea și pe el cu siguranță!”

James suferise mult în trecut, din cauză că sperase cândva că barierele de clasă socială pot fi învinse. Fusese căsătorit cu o fată din lumea bună, pe care familia și cunoștințele o renegaseră datorită alianței cu el. Trista lor căsnicie nu a durat prea mult, ea ofilindu-se din ce în ce până a murit, iar el rămânând sfâșiat de remușcări.  Deși aparent James avea o reputație infamă, fiind considerat un afemeiat notoriu, în adâncul sufletului lui tânjea după o iubire adevărată, dovedindu-se un bărbat onorabil, capabil de sentimente intense.

Oare Abigail va fi mai puternică decât fosta lui soție? Va avea ea curajul să-și asume relația cu el?

În carte se împletesc mai multe fire de acțiune, în plan secundar desfășurându-se încă două povești de iubire, iar personajele secundare le completează pe cele principale, fiecare remarcându-se printr-o personalitate proprie, cu calități și slăbiciuni.

James și Abigail vor avea de înfruntat multe hopuri și intrigi, care le vor pune relația lor la grea încercare, mai multe persoane din jur complotând împotriva lor, iar deciziile lor nu vor fi cele mai inspirate pe parcurs, având loc mai multe întorsături dramatice de situații, dar în final dragostea va reuși să triumfe, învingând barierele și readucând speranța în viața lor.

După multe încercări și un drum greu străbătut, Abigail se va transforma complet în final, din tânăra timidă și sfioasă de la început într-o femeie seducătoare și sigură pe ea, capabilă să îi înfrunte pe cei din jur și să îl facă fericit pe bărbatul iubit.

”O îmbrățișă puternic, adorând-o, iubind-o. Pentru prima oară în viața lui, era nerăbdător să spere, mulțumit să viseze.”

Cărțile autoarei Cheryl Holt pot fi comandate pe librarie.net, libris.ro, elefant.ro, cartepedia.ro, carturesti.ro

3. Dragoste interzisă (Outlaw) de Susan Johnson, Editura Elis Pol, Colecţia Love’s Magic

”Romanele sale conturează eroine puternice și inteligente, bărbați duri și cu voința de oțel, tensiune sexuală și senzualitate magnifică, îngemănând secole de istorie adevărată. Cine poate reuni toate acestea într-o carte este un autor de cea mai înaltă clasă.” – Romantic Times

”Scenele de dragoste ale lui Susan Johnson scânteiază, incendiază și mistuie totul!” – Affaire de Coeur

Dragoste interzisă este o spectaculoasă carte historical-romance, bine documentată din punct de vedere istoric, cu o acțiune deosebit de intensă, personaje puternice și fascinante, sentimente clocotitoare și multe scene fierbinți.

Autoarea dovedește multă imaginație în descrierea momentelor de dragoste, foarte încinse și pline de tensiune sexuală, fără să se zgârcească deloc la detalii. Scena în care sunt implicate și bijuteriile este deosebit de spectaculoasă, de o senzualitate incandescentă.

Acțiunea se petrece în Scoția anului 1704, într-o perioadă extrem de frământată istoric, social și politic. Anglia se afla într-un război îndelungat cu Franța, iar Parlamentul scoțian prinsese momentul prielnic pentru a-și cere independența.

Tensiunile dintre englezi și scoțieni atinseseră cote alarmante, veșnica dușmănie afirmându-se mai pregnant  ca niciodată.

Johnie Carre, conte de Ravensby, era un tânăr scoțian puternic, hotărât, curajos, năvalnic, neîmblânzit, arogant și sigur pe el care, la doar douăzeci și cinci de ani, dusese o viață extrem de intensă. Luptase în război de partea Franței, sub conducerea unchiului său, revenind în Scoția la doar șaptesprezece ani pentru a prelua titlul de conte și conducerea clanului Carre, care îi reveniseră în urma asasinării mișelește a tatălui său.

Brunet cu ochi albaștri, cu un corp ca de zeu, Johnie era un afemeiat notoriu, căpătându-și o binemeritată reputație de ”armăsar din Middle Marches”, femeile oferindu-i-se practic pe tavă, chiar dacă erau deja căsătorite.

Fratele lui, Robbie, pe care-l iubea nespus, îi călca deja pe urme la doar opsprezece ani.

În momentul în care Harold Godfrey, conte de Brusisson, guvernator al Angliei, îl răpește pe Robbie, într-un gest gratuit de ură, Johnie vede roșu în fața ochilor, căutând cu febrilitate o cale să-l elibereze cât mai repede, iar cea mai bună soluție pe care o găsește este aceea de a o răpi pe Elizabeth Graham, fiica lui Godfrey, pentru a propune ulterior schimbul de ostatici.

Elizabeth Graham era o tânără superbă de douăzeci și patru de ani, blondă cu ochi verzi ca smaraldele, rămasă văduvă de curănd după un mariaj nefericit de opt ani. Așa cum se întâmpla adesea în acea vreme, fetele erau privite de tații lor ca o monedă de schimb, un mijloc de a realiza alianțe avantajoase și de a-și spori averea, astfel că Godfrey o măritase pe Elizabeth la doar șaisprezece ani cu lordul Hotchane, ce avea șaptezeci de ani la acea vreme. Moartea acestuia o lăsase extrem de bogată pe Elizabeth, iar tatăl ei uneltea deja să o mărite din nou într-un mod avantajos pentru el. Dar Elizabeth, abia scăpată din constrângerile la care o supusese vârstnicul ei soț, având avantajul averii în bani lichizi pe care o moștenise, nu mai avea de gând să permită nici unui bărbat să o mai controleze.

Deosebit de curajoasă, Elizabeth acceptă senină captivitatea în castelul contelui de Ravensby, înțelegând motivațiile acestuia, așteptând liniștită schimbul de ostatici, care era convinsă că se va face cât mai curând, cunoscând caracterul infect al tatălui său și dorința acestuia de a o folosi în propriile lui scopuri.

Deși Johnie, care nu se poate abține să nu o admire pa Elizabeth, încearcă să se țină cât mai departe de ea în săptămâna cât a ținut-o ostatică, conștient de barierele ce-i despărțeau, în ultima noapte de dinaintea eliberării ei pasiunea reciprocă dintre cei doi izbucnește controlat, petrecând o noapte fierbinte împreună.  Cu toate acestea, amândoi erau conștienți că o relație dintre ei era practic imposibilă, întrucât interesele politice nu se schimbaseră peste noapte și nici vechii dușmani nu încheiaseră pace.

”Îi despărțeau cerul și pământul.

Îi despărțeau popoare întregi.

Îi despărțeau cauze, motive și reguli de protocol.

Iar ei știau.”

Cu toate acestea, după patru luni intense în care Johnie își continuase aventurile amoroase, participase activ la lucrările parlamentului și se ocupase de comerțul cu mătăsuri, vinuri fine și alte articole de lux ce-i asiguraseră prosperitatea până atunci, tot nu reușise să o uite pe Elizabeth, a cărei amintire îi revenea obsesiv în minte în cele mai neașteptate momente.

Astfel, în momentul în care află că ea va participa la o nuntă, Johnie acționează impulsiv și se prezintă și el acolo, uluindu-i pe toți, întrucât se știa că el detesta nunțile.

Atracția explozivă dintre ei izbucnește din nou, imposibil de stăvilit, iar cei doi petrec o perioadă plină de pasiune împreună. Cu toate acestea, Johnie se întoarce la Edinburgh, conștient că o relație cu o englezoaică, fiica unui dușman de temut al scoțienilor, i-ar zdruncina serios credibilitatea în ochii propriului clan.

La două luni după aventura lor fierbinte, Elizabeth constată cu multă bucurie că rămăsese însărcinată, ea dorindu-și cu ardoare un copil al ei. Cu tristețe însă, Elizabeth se gândește că nici nu avea vreun rost să-i dea vestea lui Johnie, pe care simțea că-l iubea nespus, întrucât acesta îi mărturisise că avea deja mai mulți copii cu câteva femei măritate, pe care nu-i recunoscuse, iar atitudinea lui la despărțire îi arătase clar că dorința pentru independența țării sale era mai presus de orice alt sentiment l-ar fi putut avea.

Pentru a-și proteja copilul de uneltirile tatălui său și ale fiilor lui Hotchane, care fiecare dintre ei dorea să o mărite în propriile scopuri, Elizabeth acceptă cererea în căsătorie a lui George Baldwin, un vecin cumsecade, moral și inimos, îndrăgostit până peste cap de ea.

Vestea iminentei căsătorii a lui Elizabeth cade ca un trăznet asupra lui Johnie, care realizează imediat și motivul pentru aceasta. Acționând impulsiv, Johnie adună peste trei sute de oșteni și, pornind ca o vijelie, ajungând exact la timp pentru a o răpi pe Elizabeth din fața altarului.

Elizabeth este furioasă și se opune categoric la început, îndurerată la gândul că el venise pentru copil și nu pentru ea. Fiind un adevărat războinic și nu un filozof,  Johnie nu înțelegea prea bine nici atitudinea ei și, de fapt, nici propriile lui motive, realizând doar că ideea de a o pierde pe ea și pe copilul lor îi provoca o durere viscerală.

”- Uite ce e! suspină el, descurajat. Nu știu exact ce înseamnă cuvântul ”iubire”, deși noi doi ne-am contrazis mereu privitor la o definiție exactă. Dar dacă dragostea înseamnă să-mi fie dor de tine și să te doresc atunci când știu că n-ar trebui, și c-aș fi de-o mie de ori mai fericit să nu mă gândesc la fiica unui blestemat de englez ca Harold Godfrey – ei bine, atunci nenorocirea pe care o îndur acum se cheamă dragoste.”

După un scurt timp în care încearcă zadarnic să o convingă cu vorba bună să se căsătorească cu el, Johnie, care era obișnuit să-și impună de fiecare dată voința sa de fier, decide că a venit timpul să ia o decizie radicală, seducând-o și organizând în grabă o nuntă în dormitor.

”Era o epocă a suveranității bărbaților. Părerile femeilor nu contau prea mult.”

Rezistența lui Elizabeth va ceda curând, aceasta realizând că, practic, de dragul ei, Johnie și-a dat peste cap întreaga lui viață, în condițiile în care nimic nu-l obliga la acest lucru.

”- Greșești! Replică Johnie, privind-o țintă, cu ochii unui străin. Mi-am schimbat toată viața de dragul tău.

Elizabeth nu-l văzuse niciodată astfel: nici urmă din farmecul lui jucăuș de până atunci. Nici urmă din asprimea de mai adineauri.

– Iartă-mă, murmură ea, înțelegând dintr-o dată cât fusese de egoistă când îi nesocotise sentimentele.”

Urmează o perioadă idilică petrecută împreună, în care cei doi realizează cu surprindere că, pe zi ce trecea, se îndrăgosteau tot mai mult unul de altul, fiecare simțind un dor nebun în absența celuilalt.

Curând însă, nori amenințători le amenință relația, vechii dușmani neîncetând să comploteze contra lor, iar cei doi vor trece prin clipe cumplite, inclusiv viețile lor fiind puse în pericol.

Este remarcabilă transformarea lui Johnie din tânărul flușturatic și impetuos, care trecea cu ușurință de la o relație la alta, într-un bărbat profund îndrăgostit, fidel și onorabil, capabil de multă tandrețe și orice sacrificiu pentru persoana iubită.

Elizabeth, focoasă, bună, sinceră și inteligentă, capitulează complet în fața dragostei, renunțând la ideea de independență în fața perspectivei unei vieți împlinite alături de bărbatul pe care-l iubea nespus.  Elizabeth a dat dovadă de o puternică forță a spiritului, înfruntându-și cu curaj dușmanii și acționând cu multă vitejie pentru salvarea bărbatului iubit.

După multe momente tensionate, cartea ne oferă un epilog fericit, plin de speranță pentru cei doi protagoniști.

”În acea clipă, Johnie o simțea nu numai ca prezență fizică, ci ca un abur care-i umplea inima și sufletul, de parcă un suflu mistic ar fi pătruns înlăuntrul ființei lui, marcându-l pe vecie.

– Tu ești toată viața mea… murmură el. Aerul pe care-l respir, bucuria și plăcerea de a trăi.”

4. Ducesa curtezană (The Courtesan Duchess) de Joanna Shupe, Editura Litera, Colecția Iubiri de poveste

Cum să-ți recucerești soțul înstrăinat și să scapi de datorii în patru pași extrem de provocatori și uimitor de plăcuți:

1. Află secretele intime ale celei mai bune curtezane din Londra.

2. Prefă-te că ești chiar tu o curtezană, cu numele de Juliet Leighton.

3. Călătorește spre Veneția și localizează-ți soțul.

4. Sedu-ți bărbatul, concepe-i un urmaș, și voilà – ți-ai asigurat viitorul!

Pentru Julia, ducesa de Colton, acest joc nu poate să dea greș. Până la urmă, soțul ei nu s-a deranjat nici măcar să dea ochii cu ea în opt ani întregi, din ziua nunții lor organizate în grabă, când ea avea doar frageda vârstă de șaisprezece ani. Dar ceea ce începe ca un flirt seducător se transformă repede în pasiune mistuitoare, iar sentimentul este reciproc. Este oare posibil ca bărbatul cu care s-a măritat ducesa curtezană să se dovedească a fi iubirea vieții ei?

„Se mută pentru a-şi apropia buzele de ale ei, tandru, dulce, de parcă o testa. Când ea se relaxă şi îi răspunse la sărut, zâmbi. Mâinile lui se strecurară în părul ei, ţinând-o captivă în timp ce o sărută mai cu foc. Deşi tremura toată pe dinăuntru – Doamne, primul ei sărut adevărat! –, trebuia să fie îndrăzneaţă, pentru a-l convinge pe Nick că era o curtezană experimentată.”

„Julia se urcă în pat graţios şi se târî încet şi provocator spre el. Inima îi bătea nebuneşte în piept, şi fiecare parte din ea fremăta de anticipaţie. De data asta nu fu timidă; îl dorea cu disperare. Dureros de mult. Şi sentimentul părea reciproc, ţinând cont de faptul că Nick abia mai respira privind-o cum se apropia de el. Adora faptul că ea, o soţie inocentă, poate să trezească o asemenea dorinţă feroce într-un bărbat atât de păcătos.”

Cărțile autoarei Joanna Shupe pot fi comandate pe litera.ro, libris.ro, elefant.ro, cartepedia.ro, librarie.net

5. Prizonierul dorinţelor mele de Johanna Lindsey (Prisoner of My Desire), Editura Litera, Colecția Iubiri de poveste

Cu talentul cu care ne-a obișnuit deja, Johanna Lindsey reușește să ne fascineze cu o poveste șocantă din Evul Mediu, cu un fir narativ interesant, personaje fascinante, scene violente de iubire…

O epocă măcinată de lupte interne, sfâșiată de contradicții și inechități sociale, în care doar cei puternici puteau supraviețui…

Lady Rowena Belleme ar fi stăpână propriei averi dacă ar fi bărbat. Dar în anul 1152, femeile, indiferent de rang, sunt obligate să se supună bărbaţilor din viaţă lor, iar soarta Rowenei se află în mâinile maleficului ei frate vitreg, Gilbert d’Ambray. Avar şi lipsit de scrupule, șantajând-o cu represalii împotriva mamei ei în caz că nu l-ar fi ascultat, Gilbert o obligă pe Rowena să se mărite cu Lyons de Kirkburough, un lord libidinos foarte bătrân, care moare înainte de consumarea căsătoriei, făcând astfel imposibilă apariţia unui moştenitor care i-ar fi asigurat lui Gilbert pământurile şi armata pe care şi le doreşte, pentru a-l înfrânge pe puternicul lui dușman, lordul Warrick de Chaville.

Gilbert se repliază însă rapid, încropind în grabă un alt plan diabolic – răpeşte un străin care să o lase pe Rowena însărcinată înainte de anunţul oficial al morţii lui Lyons.

Ca o ironie a sorții, fără să știe, oamenii lui Gilbert l-au răpit tocmai pe lordul Warrick de Chaville, care călătorea incognito, însoțit doar de un scutier.

Warrick, un războinic de temut, își înconjurase inima cu un strat de gheață de la vârsta de șaptesprezece ani, când familia lui fusese măcelărită mișelește, dovedind o mare tărie a spiritului și o voință de oțel, reușind să se răzbune pe toți cei care-i făcuseră rău.

În momentul în care se trezește dezbrăcat complet, legat cu lanțuri de pat și cu un căluș în gură, Warrick este cuprins de o furie cumplită realizând ceea ce se dorea de la el. Dar Rowena, deși virgină, fusese bine instruită de servitoarea ei, astfel că, prin urmare, corpul lui Warrick îl trădează mișelește, reacționând la mângâierile ei, în ciuda minții lui, care încerca din răsputeri să se opună.

”Mintea lui urla de furie, dar corpul îl trăda în cel mai urât mod, cu o minte proprie, ațâțată de promisiunile ei. Trase mânios de legături, încercând să-și elibereze mâna.”

Trei zile la rând, Warrick suportă aceeași umilire, neputând rezista seducătoarei blonde, cu chip angelic și corp de zeiță.

Temându-se că Gilbert îl va ucide pe străin, Rowena îi cere servitoarei ei să-l elibereze.

Warrick, înnebunit de furie, jură să se răzbune, întorcându-se cu o armată, cucerind castelul Rowenei, iar pe ea luând-o prizonieră. Urmând legea talionului, Warrick o leagă la rândul lui pe Rowena cu lanțuri de patul lui, vizitând-o trei zile la rând și asigurând-se că-i oferă plăcere acesteia de fiecare dată.

”- Luptă-te cu mine, hoațo, îi ordonă el. Luptă-te cum m-am luptat și eu și află că trupului tău nu-i pasă de ură sau de furie sau de rușine. Este un simplu receptacul guvernat de instincte, dintre care cel mai puternic este instinctul străvechi de a procrea.”

După trecerea celor trei zile, Warrick o anunță pe Rowena că, pe viitor, va deveni servitoarea lui personală. Rowena, care era deja însărcinată, își acceptă cu demnitate pedeapsa, copleșită de vinovăția faptelor ei.

”El o îmbrăcase în haine de slujnică, dar în mod limpede nu aparținea acelei categorii. Și atunci când îl servea, avea grația unei regine.”

Warrick, întotdeauna temut de sexul slab, este intrigat de Rowena, care nu pare să se teamă de el. La rândul ei, Rowena, obişnuită că bărbaţii să o privească numai ca o modalitate de a-şi atinge propriile scopuri, este uimită că Warrick pare cu adevărat interesat de ea. Deși vorbele lui erau aspre, faptele lui dovedeau contrariul, dovedind multă grijă și afecțiune față de ea. Deși era în continuare prizoniera lui, atracția irezistibilă dintre ei explodează, împărtășind clipe de pasiune dezlănțuită împreună.

”Rowena nu era obișnuită cu jocurile acelea pline de subînțelesuri. Îi făceau ochii să strălucească, dar și pulsul să o ia razna. Era în continuare prizoniera lui, se părea – prizoniera dorințelor lui. Dar poate și Warrick era prizonierul dorințelor ei.”

Warrick realizează curând că a devenit dependent de ea, chemând-o la el inclusiv când era în plină campanie de război.

”- De ce am fost chemată aici?

– Pentru că mi-a fost dor de tine, răspunse el, aplecându-se să-i șoptească la ureche: Pentru că am simțit că aș înnebuni dacă ar mai trece o singură zi fără să te văd.”

Dragostea lor va fi pusă la grea încercare în momentul în care Warrick află adevărata ei identitate, convins fiind că, în tot acest timp, ea uneltise cu Gilbert contra lui. În momentul în care descoperă adevărul, este copleșit de remușcări și regrete, Rowena fiind prea rănită sufletește pentru a-l putea ierta prea ușor. Din fericire, după multe peripeții, lucrurile se termină cu bine pentru cei doi, demonstrându-ne că și cel mai dur războinic poate capitula în numele iubirii, devenind mai tolerant, mai iertător și capabil să-și declare fățiș sentimentele.

”Când el își făcu apariția, o privi cu atâta căldură și bucurie, încât ultimele ei urme de animozitate dispărură. Îl iubea, până la urmă. Faptul i se revelase în atât de multe feluri, încât era inutil să o mai nege.”

”- Te iubesc, fetițo.

Asta suna mult mai bine, atât de bine că îl atrase din nou într-un sărut, apoi șopti:

– Mă bucur că ai fost tu, Warrick. Atât de tare!

Amintindu-și cuvintele pe care le rostise ea cu atâta vreme în urmă, Warrick mărturisi:

– Și eu mă bucur, doamna mea. Și eu mă bucur.”

Cărțile autoarei Johanna Lindsey pot fi comandate pe libris.ro, elefant.ro, librarie.net, emag.ro, cartepedia.ro

6. O iubită potrivită pentru un conte (One Good Earl Deserves a Lover) de Sarah MacLean, Editura Litera, Colecția Iubiri de poveste

Lady Phillipa Marbury este cunoscută în înalta societate drept o domnisoară foarte ciudată. Cea de-a patra fiica a marchizului de Needham si Dolby, Pippa este o tânără cu o inteligență sclipitoare, interesată mai mult de cărți decât de baluri, de horticultura decât de moda, de știință decât de ultimele bârfe ale sezonului monden.

Aproape logodita cu insipidul lord Castleton, Pippa își dorește înainte de căsătorie să înțeleagă tot ce ține de tentație, amor și dorință; ea caută explicații științifice, și nu emoții, vrea să afle ce înseamnă pentru o femeie să se compromită, dar fără a plăti prețul pe care-l presupune o asemenea aventură.

Și cine altcineva ar fi mai potrivit s-o ajute în munca ei de cercetare, dacă nu legendarul domn Cross, unul dintre patronii vestitului cazinou Îngerul Căzut, un bărbat inteligent și cultivat, dar și cu o reputație de afemeiat notoriu. Însă reputațiile ascund de multe ori secrete întunecate, iar propunerea neobișnuită a Pippei amenință tot ce el se străduiește să protejeze. Deși se simte tentat sa-i ofere nobilei domnișoare doar experiența pe care și-o dorește, Cross descoperă că trebuie să se străduiască din răsputeri să reziste ispitei de a se îndragosti.

Cross, unul din cei patru ”Îngeri căzuți”, este un bărbat onorabil, măcinat de vinovăția morții fratelui său. În ciuda reputației lui, Cross nu mai avusese nicio relație cu vreo femeie de șase ani de zile, considerând abstinența ca o penitență a greșelilor lui.

Când Pippa îi face acea propunere scandaloasă, Crross este fascinat de curajul, onestitatea ei și pasiunea ei pentru știință.

”El era vrăjit de ea, de îngrijorarea ei plină de pasiune și de angajamentul de a găsi soluția ridicolă – de parcă înțelegerea mecanismelor sexului ar fi schimbat totul.”

Cross nu se poate să o admire, în ciuda faptului că, în adâncul sufletului lui, știa că îi era interzisa.

”O viziune îi apăru în fața ochilor – Pippa înconjurată de copii. Copii zâmbitori, cu ochelari, fiecare fascinat de câte un aspect concret al lumii înconjurătoare, ascultând cu atenție în timp ce ea le explica știința pământului și a cerului.

Va fi o mamă minunată.”

În ciuda faptului că propunerea inițială fusese făcută strict în numele științei, Pippa realizează că se simțea tot mai atrasă de bărbatul roșcat, înalt și bine făcut.

”Răsuflarea Pippei se opri în loc când bărbatul apăru înalt, subțire, nebărbierit. Era în cămașă și avea mânecile suflecate, iar privirea ei căzu pe antebrațele acelea lungi, parcă sculptate. Mușchii se curbau și se unduiau pe os. Își simți gura uscată. Niciodată nu crezuse că antebrațele puteau fi atât de interesante, dar nu se întâmpla în fiecare zi să vadă un asemenea specimen de rasă.

Da, era pasionată de anatomie, de osatură.”

Deși Cross încearcă din răsputeri să reziste tentației irezistibile pe care o simțea față de ea, acceptând la un moment dat să o ajute să-și descopere singură pasiunea, urmând indicațiile lui, fără însă ca el să o atingă, va veni și momentul în care va capitula în fața dorinței copleșitoare pe care o simțeau amândoi.

”- Vreau să mă dorești. (…)

– Te doresc, iubire. Te doresc mai mult decât ți-ai putea imagina vreodată. Mai mult decât aș fi visat visat eu vreodată. Te doresc cât doi bărbați. Cât zece.

Ea râse la auzul cuvintelor lui, iar râsetul acela făcu să-i tresară șoldurile puternice și pântecul moale.

– N-am nevoie de zece. Doar de tine.

Deși știa că niciodată nu avea să fie îndeajuns de bun pentru ea, vorbele ei îi pătrunseră în suflet și își dădu seama că nu va putea să îi reziste – nu când ea îl ruga cu atâta sinceritate în ochii ei mari, albaștri și cu pasiune în vocea caldă și melodioasă. Se aplecă și vorbi în șoaptă, aproape de miezul ființei ei.

– Atunci o să mă ai.”

Din păcate însă, relația lor părea imposibil de realizat din cauza mai multor intrigi încâlcite. Mi-a plăcut de Pippa, care a avut curajul să lupte pentru relația lor, ajutându-l pe Cross să rezolve o problemă ce părea imposibilă și eliberându-l de constrângerile ce-i limitaseră drastic opțiunile.

”- Nu am fost niciodată mai fericit în viața mea. Mă simt de parcă aș avea cea mai lungă suită de mâini norocoase.

– Parcă nu credeai în noroc.

El clătină din cap.

– Trebuie să fie noroc. Nici chiar eu nu sunt atât de bun trișor.”

Cărțile autoarei Sarah MacLean pot fi comandate pe elefant.ro, libris.ro, litera.ro, librarie.net, cartepedia.ro, carturesti.ro, emag.ro

7. Frumos și cu inima de gheață (Cold-Hearted Rake) de Lisa Kleypas, Editura Miron

Frumos și cu inima de gheață este o carte foarte romantică, pasională, amuzantă, cu personaje fascinante și o intrigă interesantă, scrisă în inconfundabilul stil al lui Lisa Kleypas, convingându-ne de puterea tămăduitoare a iubirii, care vindecă răni sufletești, alină suferințe, modelează caractere și schimbă destine.

La vârsta de douăzeci și opt de ani, Devon, un brunet deosebit de atrăgător cu ochi albaștri, ducea o viață libertină, lipsită de constrângeri și obligații, în momentul în care vărul lui Theo a murit, lăsându-i moștenire titlul de conte și un domeniu grevat de datorii, Eversby Priory.

Marcat de un trecut dureros în copilărie, cu un tată insensibil și o mamă instabilă emoțional, care-și schimba cu ușurință amanții, făcându-și copiii martori la veșnicele ei suferințe amoroase, Devon își crease un scut de autoapărare, adoptând o atitudine nonșalantă, având mereu pe buze o replică sarcastică în orice situație și acoperindu-și inima cu un strat de gheață, având grijă ca nicio emoție să nu îl străpungă.

Deși era un amant atent și generos, avea grijă să pună capăt relației imediat ce simțea că partenera lui începe să se implice emoțional, părăsind-o elegant, fără regrete, cu un cadou generos de despărțire.

Momentul morții lui Theo, la doar trei zile după nunta acestuia, din pricina unui accident de călărie, nu îl îndurerează prea tare, ci îi provoacă doar un disconfort, perturbându-i rutina obișnuită în care se complăcea, întrucât el și vărul lui nu se înțeleseseră niciodată, Devon desconsiderându-i acestuia atitudinea egoistă și răutatea.

Ideea de a avea grijă de o moșie în paragină, cu o casă ce necesita multiple reparații, îi repugnă total, lucru pe care i-l împărtășește mai tânărului lui frate Weston, în vârstă de douăzeci și patru de ani, care, la rândul lui, își îneca în alcool amarul pricinuit de lipsa de entuziasm și perspective.

Vorbele lui cinice sunt auzite de Kathleen, văduva lui Theo, a cărui părere despre Devon se întărește, considerându-l un egoist ticălos, un crai respingător și necioplit.

La rândul lui, Devon o considera pe Kathleen o mironosiță, încorsetată în principii rigide.

Voințele celor doi se confruntă în perioada următoare, încetul cu încetul fiecare descoperind cu surprindere că aparențele înșeala de multe ori, iar prima impresie formată era complet eronată.

Curând, Devon ajunge să facă aproape o obsesie pentru Kathleen, dorind-o cum nu dorise niciodată pe nimeni, surprinzându-se singur cu hotărârea impulsivă de a încerca să salveze proprietatea de dragul ei, în loc să o vândă, ținând cont că nu se pricepea deloc la agricultură.

Deși inclusiv Weston, propriul lui frate, se îndoia de succesul acestei misiuni aparent imposibile, Devon pleacă la Londra pentru a încerca să găsească mijlocele necesare realizării scopului propus, muncind până la epuizare în încercarea de a înțelege amploarea problemelor cu care se confrunta.

Un moment dramatic se petrece în momentul în care Devon și prietenul lui Winterborne veneau la moșie pentru a petrece Crăciunul, iar trenul în care se aflau deraiază pe un pod și se prăbușește în apă. Devon se comportă ca un adevărat erou, ducându-l pe Winterborne, care fusese grav rănit, la mal și întorcându-se să salveze mai multe persoane necunoscute, riscându-și propria viață și demonstrând că, dincolo de aparența cinică pe care o afișa, avea de fapt o inimă de aur, fiind capabil de multă compasiune. Epuizat și înghețat, Devon nu mai avea puterea să înoate până la mal, fiind convins că i-a venit sfârșitul, singurul lui regret fiind acela că Kathleen nu va ști niciodată ce a însemnat pentru el. Din fericire însă, în ultimul moment este salvat miraculos de Weston.

Revelația din momentul în care și-a văzut moartea cu ochii l-a făcut pe Devon să nu mai piardă nicio clipă prețioasă. Imediat ce a ajuns la moșie, neținând cont că avea audiență, a îmbrățișat-o pe Kathleen cu putere șoptindu-i cu patos: ”credeam că… voi muri dorindu-te să fii a mea”, în perioada următoare concentrându-și toate eforturile pentru a o cuceri.

Misiunea lui nu era, de fapt, prea grea, întrucât Kathleen se îndrăgostise de mult timp de el. Deși fusese atrasă fizic de el de la prima vedere, ea ar fi putut să-i reziste cât timp îl considerase un crai imoral, lipsit de inimă. Dar, din momentul în care își dăduse seama de adevăratul lui caracter onorabil, de bunătatea și tandrețea de care era capabil, Kathleen realizase că îl iubea din tot sufletul.

Deși Kathleen era conștientă că Devon era dispus să aibă doar o relație amoroasă cu ea, nu poate să-i reziste prea mult timp.

”Era tare neplăcut să descoperi cum decizia morală a omului este la fel de solidă ca un  carton înmuiat.”

Momentele de pasiune dintre ei sunt deosebit de fierbinți. Totuși, deși Devon era cel versat, Kathleen, conștientă sau nu, preluase controlul relației lor, ținându-l în permanență pe jar.

”Rezultatul era că Devon trăia într-un amestec de revoltă, pasiune și uimire, în proporții diferite.

Ar fi fost mai ușor, dacă ea i-ar fi cedar cu totul, sau dacă l-ar fi refuzat cu tărie, dar așa, ea făcuse situația incredibil de tulbure.

Tipic pentru o femeie.

”Când dorim amândoi”, spusese ea. Ca și când nu ar fi știut că el dorea întotdeauna.

Dacă asta era strategia ei, să-l înnebunească de dorință pentru ea, atunci funcționa de minune.”

Devon nu era însă pregătit să capituleze, neconsiderându-se capabil de o relație pe termen lung și fiind speriat de perspectiva de a avea proprii copii, având în vedere comportamentul iresponsabil al propriilor lui părinți.

Kathleen este un personaj feminin remarcabil. Deși bună și altruistă, se dovedește o piatră tare în diferite situații, susținându-și cu pasiune convingerile și apărând cu mult curaj persoanele la care ținea, neținând cont de riscurile la care se supunea. Kathleen era exact persoana potrivită pentru Devon, provocându-l, intrigându-l și incitându-l, menținându-i interesul treaz în permanență, motivându-l și ambiționându-l să-și asume responsabilități, ajutându-l să-și depășească temerile provocate de traumele trecutului și să-și deschidă inima în fața iubirii.

Devon este un personaj fermecător, cu o personalitate fascinantă, care te încântă cu replicile lui sarcastice. Gheața cu care își înconjurase inima s-a topit complet în final, sub flacăra iubirii pe care o simțea față de Kathleen, pe care mult timp el a confundat-o cu dorința. În momentul în care a crezut că a pierdut-o pentru totdeauna, Devon a avut revelația propriilor sentimente, reconsiderându-și prioritățile și principiile de viață.

Declarația lui de dragoste este foarte emoționantă, dezvăluind profunzimea sentimentelor lui.

” – Eu vreau să-ţi ofer ţie timp. Pentru mine există un singur mod de a-ţi dovedi că te voi iubi şi-ţi voi fi fidel cât voi trăi şi anume iubindu-te, fiindu-ţi fidel tot restul vieţii. Chiar dacă nu mă vrei. Chiar dacă alegi să nu fii cu mine. Vreau să-ţi ofer tot timpul care mi-a mai rămas. Îţi jur că din acest moment, nu voi mai atinge o altă femeie, nici nu-mi voi mai dărui inima cuiva, ci doar ţie. Dacă va trebui să aştept şaizeci de ani, nu va fi irosit nici un minut – fiindcă eu îi voi fi trăit iubindu-te. “

Cărțile autoarei Lisa Kleypas pot fi comandate pe elefant.ro, libris.ro, librariadelfin.ro, librarie.net, emag.ro, carturesti.ro

8. Ducele și doamna în roșu (The Duke and the Lady in Red) de Lorraine Heath, Editura Litera, Colecția Iubiri de poveste

Când atrage atenția viciosului duce de Avendale, Rosalind Sharpe simte că se află în fața unei alegeri foarte dificile: să se lase pradă atracției pentru chipeșul crai sau să profite de faptul că acest bărbat bogat este ținta perfectă pentru lovitura care o va ajuta să asigure o viață liniștită pentru ea și mica ei familie.
Totuși, Avendale nu este la fel de ușor de păcălit cum au fost toți ceilalți. După ce descoperă că atrăgătoarea lady se pregătește să părăsească Londra cu o sumă deloc neglijabilă din banii lui, el îi face o propunere scandaloasă: Rose poate avea suma pe care o cere… pentru o săptămână în patul lui.
Având nevoie disperată de bani, Rose este de acord, dar cu o singură condiție: Avendale nu trebuie să cerceteze nici­odată care sunt motivele care stau în spatele acțiunilor ei.
Lucru care este mai ușor de zis decât de făcut, căci Aven­dale descoperă curând că Rose este mult mai mult decât pa­siune și plăcere – se dovedește a fi tot ce și-­a dorit vreodată.
Dar pentru un viitor împreună, toate secretele lor ar trebui scoase la lumină. Vor putea să-­și lase în urmă propriul trecut întunecat și să riște totul pentru o șansă la dragoste?

„Abia dacă făcuse doi pași când ducele îi cuprinse braţul cu mâna lui mare, o răsuci spre el și o sărută din nou. Era delicios, fierbinte și atât de priceput în a o face să-și uite răspunderile, datoria. Ce rău putea să fie dacă o dată în viaţa ei făcea ceva pentru sine? Dacă lua ceva după care tânjea?”

„Își lăsă privirea să coboare asupra buzelor lui voluptuoase și se gândi la săruturile lor anterioare, știind că amintirea lor era suficientă ca să o facă să roșească, să-i transforme culoarea ochilor într-un albastru topit.”

9. Uliul și porumbița (The Hawk and the Dove) de Virginia Henley, Editura Miron

Porumbița… A fost cumpărată pentru o bucată de pămînt, apoi abandonată: o mireasă pentru care cineva se tocmise, căsătorită prin voința altora, hotărîtă să se răzbune. Ca Sara Bishop cea nevinovată, a plătit scump ca să scape de familia ei crudă și batjocoritoare. Ca Sabre Wilde cea cu părul de foc și ochii de jad, avea să scandalizeze întreaga curte a reginei Elisabeta încercînd să-l seducă pe necunoscutul ei soț, să-i devină amantă și să-l facă sclavul ei.

Uliul… Preferatul reginei, supranumit Zeul Mării, a lăsat să i se vadă dinții albi pe chipul ca de bronz atunci cînd le-a dat cu vocea lui adîncă și virilă, ordine oamenilor săi. O însemnase pe Sabre cu sărutul lui dogoritor și cu atingerea pricepută, fără să știe că ea îi era deja soție. Căpitanul Shane Hawkhurst se pricepea să dea ordine, să supună și să distrugă inamicii, dar era el pregătit să fie prins în lațul nemilos al pasiunii de o frumusețe de foc, care să-i conducă inima și să-i aprindă simțurile?Sara era frumoasă, impetuoasă și neînfricată, dorită de toți bărbații și invidiată de cele patru surori ei vitrege, care îi făceau viața amară. Din păcate, faptul că nu avea zestre îi făcuse pe doi dintre curtezanii ei înfocați să o trădeze, fiecare căsătorindu-se cu una din surorile ei, însă chiar și după aceasta suspinau după ea, încercând să-i fure o sărutare cu orice prilej, spre revolta ei.

”Fata era de o frumusețe care-ți tăia răsuflarea. Rochia ponosită, care nu-i venea bine, nu-i ascundea deloc trăsăturile. Chipul ei frumos era înrămat de o coroniță de cozi împletite din părul său arămiu-auriu. Gura îi era strânsă în acel moment, dar dacă ar fi zâmbit, ar fi fost minunată. Ochii verde deschis, scoși în evidență de sprâncenele închise la culoare și de genele lungi și dese, alături de alunița de pe pomete, te surprindeau și aproape că te hipnotizau când tânăra te privea.”

Shane Hawkhurst, supranumit Zeul Mării, era un bărbat magnific, legendar. Marinar negustor, soldat și apărător al malurilor englezești, ocazional pirat și pe ascuns spion al mișcării irlandeze, Shane era un comandant genial, curajos, aventuros și un maestru al cuceririlor.

”Avea mai bine de un metru optzeci și, cu siguranță, cei mai lați umeri din întreaga Anglie. Pielea îi era bronzată, iar părul, negru natural, avea șuvițe deschise la culoare în locurile unde soarele-i atinsese vârfurile. Purta părul lung, amintind de coama unui leu.”

Deși Shane își iubea și respecta foarte mult tatăl, Sebastian Hawkhurst, adevăratul lui tată biologic era Hugh O’Neill, supranumit Regele Irlandei, la care Shane își petrecuse verile de la vârsta de zece ani. După ce a ajuns la maturitate, Hugh l-a implicat în tot felul de misiuni de spionaj pentru mișcarea irlandeză, Shane dându-i bani, arme și informații. Pentru scopurile sale, Shane avea nevoie de o bucată de pământ aridă aflată în Irlanda, de altfel fără valoare, dar care îi separa proprietatea lui de râul care-i oferea acces către mare. Respectivul pământ era, de fapt, chiar zestrea Sarei. Întrucât Sara a refuzat categoric să-l vândă, Shane și-a autorizat avocatul să-i propună un contract de căsătorie, împușcând astfel doi iepuri dintr-o lovitură: căpăta proprietatea mult dorită și își îndeplinea promisiunea făcută pe patul de moarte tatălui său Sebastian Hawkhurst să se însoare.

Pentru Sara, contractul propus era biletul ei spre libertate, posibilitatea nesperată de a scăpa de surorile ei vitrege care o urau și de tatăl ei vitreg care o persecuta. Din păcate, avea să se lămurească în curând că soțul ei nu avea nici un gând să-și consume căsătoria, nici măcar să o cunoască. L-a trimis pe fratele ei Matt să se căsătorească prin mandat în numele lui cu ea, cu indicația ca după aceea să o izoleze la una din proprietățile lui, pe un termen nedefinit.

Înfuriată, Sara s-a hotărât să îl pedepsească. Cu complicitatea lui Matt, a ajuns la curtea reginei unde s-a alăturat suitei acesteia ca și costumieră.  Cât de curând, și-a făcut apariția și Shane, care a fost imediat vrăjit de frumoasa capricioasă cu păr roșcat-auriu, pe care și-a dorit-o imediat ca amantă, lucru ce corespundea întocmai cu planul lui Sara, ea intenționând să ajungă să-i cunoască secretele, cu ajutorul cărora să se răzbune apoi pe el. Ceea ce nu se aștepta era atracția irezistibilă pe care ea o simțea față de el.

”Sara știa că Shane era pasional, dar o uimi și o înfioră ardoarea pe care o trezise în el. Îl cuprinse cu brațele pe după gât, iar el o ridică însetat, lipind-o de inima sa. Sara dădu voie micii rezistențe pe care i-o opunea încă să se topească și se agăță de el, invitându-l să-i exploreze senzual buzele.”

Shane este de-a dreptul vrăjit de inocenta care acceptase să-i devină amantă. Spiritul ei liber, replicile ei înțepătoare, curajul și felul cum îl înfrunta fără teamă îl cuceresc tot mai mult, ajungând să se îndrăgostească tot mai tare de ea, în final promițându-i chiar că va divorța de soția lui pentru a se căsători cu ea. Deși Sara obținuse ce dorise, având acum armele necesare pentru a se răzbuna, și-a dat seama că, pedepsindu-l pe el, se pedepsea de fapt pe ea, refuzându-și exact lucrul pe care și-l dorea cel mai tare.

”Ce proastă ar fi dacă ar divorța de el doar din mândrie! El era tot ce-și dorise vreodată, ba chiar mai mult. Era tot ce și-ar fi dorit vreo femeie vreodată. Se cutremură când prin minte îi trecu un gând înspăimântător. Dacă ea divorța de el, o alta l-ar fi putut face soțul ei!”

Pericolele îi pândesc însă pe cei doi. Răzbunarea reginei putea fi cumplită dacă ar fi aflat adevărul despre Sara și secretele lui Shane. În același timp, unul din prietenii apropiați ai lui Shane, pe care și Sara îl îndrăgise nespus, este prins și întemnițat, iar cei doi își vor risca viețile pentru a-l salva.

Aventuri, pericole, conspirații și întâmplări spectaculoase, personaje puternice, replici incitante și răsturnări de situații, toate acestea fac din Uliul și porumbița o lectură deosebit de plăcută, iar finalul este, bineînțeles, foarte romantic.

”- Nu mai ai cum să scapi acum, draga mea. Suntem, cu adevărat unul.

Ea îl tachină drăgăstos.

– Cum? Nu mă mai scapi din brațe ca să pleci în vreo aventură?

El clătină din cap.

– O să stai aproape lângă mine pentru totdeauna, acolo unde ți-e locul, aproape de inima mea.”

Cărțile autoarei Virginia Henley pot fi comandate pe elefant.ro, librarie.net, emag.ro, libris.ro

10. Adevărata față a dragostei (The Truth About Love) de Stephanie Laurens, Editura Lider

”Adevărata față a dragostei” este o captivantă carte historical-romance, cu un aer ușor gotic, plină de mister, intrigi, suspans, romantism și momente fierbinți.

Acțiunea cărții se petrece în Anglia începutului de secol al XIX-lea, mai precis în anul 1831.

Gerrard Debbington, un renumit pictor peisagist, pentru care pictura era o parte intrinsecă din ființa lui, dedicându-i acestei activități toată energia și pasiunea sa, debarasându-se de orice ar fi putut să îi diminueze capacitatea de a picta. Din acest motiv, în ciuda faptului că era un burlac foarte vânat, căsătoria nu intrase în planurile lui până la vârsta de douăzeci și nouă de ani.

Succesele obținute în cariera sa îi asiguraseră o situația confortabilă din punct de vedere material, fapt care îi permitea să își aleagă ceea ce dorea să picteze. În general prefera să imortalizeze pe pânză peisaje, reușind să transmită cu mult talent atmosfera locului respectiv.

Însă, cedând insistențelor și rugăminților familiei, pictase câteva portrete rudelor apropiate. După ce unul dintre acestea fusese expus într-o galerie și extrem de apreciat de înalta societate, primise o avalanșă de cereri din partea mai multor aristocrați pentru a le face portretul, refuzându-le însă pe toate, întrucât potrivit principiilor sale el nu putea executa decât o pictură onestă, care să reflecte realitatea și era convins că, de cele mai multe ori, acest lucru ar fi stârnit nemulțumirea.

Pentru a-și întregi faima, dorința lui cea mai fierbinte era de a imortaliza pe pânză renumitele grădini de la Hellebore Hall. Pentru el, a picta aceste superbe peisaje, stranii și misterioase, era un fel de Sfântul Graal, o posibilitate de a-și testa pe deplin talentul. Visul lui este pe cale să i se îndeplinească, dar propunerea vine la pachet cu condiția realizării concomitentă a portretului fiicei proprietarului, Jacqueline Tregonning. Deși deloc încântat de perspectiva irosirii talentului său cu pictarea unei ”gâsculițe”, cum considera el că ar fi aceasta, Gerrard nu poate rezista tentației și acceptă termenii propunerii.

Va avea însă o surpriză de proporții când va ajunge, împreună cu bunul lui prieten, Barnaby Adair, la Hellebore Hall. Toate rezervele sale se spulberă într-o clipă, fiind de-a dreptul fascinat,  după o singură privire, de tânăra pe care trebuia să o picteze.

”Cu Jacqueline Tregonning dăduse lovitura – un subiect care avea emoții și sentimente, griji și neliniști, toate ascunse în spatele unui chip care, la rândul său, îl intriga.”

”Ea sugera un lac liniștit, adânc și strălucitor la suprafață, dar cu curenți puternici, pe care-I asocia cu emoții profunde.”

Și grădinile pe care urmează să le picteze sunt de-a dreptul fascinante. Dintre toate acestea, Grădina Nopții emană un aer de mister și pericol.

Gerrard și Barnaby sunt întâmpinați de o întreagă comunitate locală. Fini observatori, cei doi remarcă imediat că o notă de mister persistă în atmosferă. Intrigați, lucrând bine în echipă, cei doi reușesc să culeagă mai multe indicii aflând că în urmă cu trei ani logodnicul lui Jacqueline dispăruse fără urmă, iar în urmă cu un an și jumătate mama acesteia avusese un accident tragic în Grădina Nopții, căzând de pe o terasă și frângându-și gâtul. Un straniu amănunt era că, în ambele cazuri, ultima persoană care le văzuse în viață fusese Jacqueline, iar bârfele șoptite ale celor din jur demonstrau că mulți o considerau pe ea vinovată.

Gerrard realizează abia cum care era de fapt adevăratul motivul pentru care tatăl Jacquelinei pledase atât de insistent ca el să îi realizeze portretul. Auzind de incredibilul talent a lui Gerrard de a reuși să redea în portretele sale însăși esența persoanei respective, spera că, în momentul în care tabloul va fi finalizat, acesta va scoate în evidență fie inocența, fie vinovăția Jacquelinei. În urma revelației avute, Gerrard își dă seama că până și tatăl lui Jacqueline, care își iubise nespus soția, era chinuit de îndoieli pe care dorea să și le înlăture.

Dar Gerrard, un foarte bun cunoscător al naturii umane, era absolut convins de nevinovăția Jacquelinei. Privind în ochii ei minunați, a reușit să vadă adânc în sufletul ei, observând numai bunătate și altruism. Era absolut încrezător că va putea să realizeze fidel tabloul și să le arate tuturor percepția sa, convingându-i de inocența ei. Ca fundal al tabloului alege intrarea în strania Grădină a Nopții.

Pentru realizarea tabloului, cei doi ajung să petreacă tot mai mult timp împreună. Amândoi sunt irezistibil atrași unul de celălalt și ajung să împartă sărutări și îmbrățișări pline de pasiune. Totuși, Gerrard nu vrea să meargă mai departe până nu își impune propriile lui condiții și anume ca ea i se ofere în întregime, fără rezerve.

”- Dacă mi te oferi și a treia oară, o să te iau, și nu va mai exista cale de întoarcere. N-o să mă mai port ca un gentleman și nu o să te mai refuz. Te vreau – și dacă mă provoci, vei fi a mea. Fiecare părticică a ta va fi a mea. Cu fiecare respirație, cu fiecare geamăt, cu fiecare bătaie a inimii, vei fi a mea. Întinzând brațele, se ridică de pe canapea; privi în jos, în ochii ei. Gândește-te bine. Dacă decizi că asta vrei, voi fi aici. Voi fi gata. ”

Deși îi dăduse practic un ultimatum, Gerrard nu era deloc îngrijorat întrucât, la fel de arogant ca și ceilalți bărbați Cynster, era pe deplin încrezător care va fi alegerea lui Jacqueline, pe care o considera sufletul lui pereche. 

”Va alege să fie a lui, iar el o va avea. Fără să știe, Jacqueline îi fusese hărăzită.” 

Strategia lui Gerard dă roade, iar Jacqueline i se oferă pe deplin, momentele lor de pasiune fiind deosebit de fierbinți, iar autoarea foarte darnică în detalii.

Următorul pas pentru Gerrard era să o convingă pe Jacqueline să-i devină soție, idee care îi venise firesc și pentru care era dispus să facă orice efort pentru a o aduce la îndeplinire. Știa însă că Jacqueline, aflată la vârsta de douăzeci și trei de ani, era o persoană independentă, care dorea să-și ia singură deciziile, astfel că trebuia să găsească o cale să-i insufle acea idee ca și cum ar fi fost a ei, deși pe moment nu știa prea bine cum să facă acest lucru. Jacqueline avea mereu o replică pe măsura lui, duelurile verbale dintre ei fiind foarte incitante.

”Avea o vastă experiență în a descuraja tinerele, totuși habar n-avea cum să aducă una în fața altarului.”

Alături de Gerrard, Jacqueline începe să spere în viitor pentru prima dată după mult timp. Totuși, profund îndrăgostită de el, încearcă să îl îndepărteze la un moment dat, realizând că persoanele pe care le-a iubit cel mai mult au suferit accidente tragice. Percepția sa a fost corectă, întrucât ceva malefic pândea din umbră și în curând însăși viața lui Gerrard va fi amenințată.

Gerrard este un personaj remarcabil, cu o personalitate puternică și o fire pasională și profundă, dar care își reconsideră prioritățile pe parcursul acțiunii. Absolut impresionant este modul în care, la final, Gerrard își va pune în pericol, fără să ezite nici o secundă, atât viața cât și capacitatea de a mai picta pentru a o salva pe persoana iubită, fără de care nimic nu ar mai fi contat pentru el.

”Nu se gândi la rănile din tălpi, din degete. Sub el, marea agitată și învolburată îi distrăgea atenția. O ignoră și își continuă escaladarea. Muchiile deveneau tot mai tăioase pe măsură ce urca, mai puțin roase de valuri și vânt.”

După ce Gerrard reușește să o salveze eroic de la moarte, Jacqueline este îngrozită văzând starea piciorelor lui, dar când a văzut în ce stare îi erau mâinile, a fost atât de speriată încât nu a mai putut scoate nici un cuvânt, nici măcar de încurajare.

”Jacqueline știa ce riscase Gerrard pentru ea – nu doar viața, ci și rațiunea sa de a fi. Era pictor, pictura reprezenta pasiunea vieții lui, totuși escaladase Ciclopii știind că o singură tăietură mai adâncă, în locul nepotrivit, l-ar fi putut împiedica să mai picteze.”

Cartea este foarte romantică, plină de suspans și mister, dar ne oferă în același timp și o importantă lecție de viață. Trebuie să descoperi ceea ce este cu adevărat important pentru tine, să ai curajul să lupți pentru acest lucru, fără să te lași cuprins de îndoieli sau copleșit de greutăți.

”Dragostea nu reprezenta fericirea aleasă de cineva – să o accepte sau nu, să o simtă sau nu. Când se ivea, nu-ți rămânea altceva de făcut decât să decizi dacă răspunzi – dacă o primești în forul tău lăuntric, sau dacă îi întorci spatele și o lași să moară.

Dragostea este ceva care se trăiește; ea nu se află sub controlul nimănui.”

Cărțile autoarei Stephanie Laurens pot fi comandate pe elefant.ro, libris.ro, librarie.net, cartepedia.ro, emag.ro

Top 10 cărți romantic-erotice contemporane

Top 10 cărți romantic-erotice cu limbaj murdar

Top 10 cărți romantic-erotice amuzante

Vă recomandăm și celelalte articole ale noastre din categoria TOP