Top 10 cărți thriller și de mister care ne-am dori să fie ecranizate

Ne place să citim, lectura e pentru noi e mai mult decât o pasiune, e un mod de viață, am vorbit de multe ori cu prietene care se regăsesc și ele perfect în această descriere. Bineînțeles că fiecare avem genurile noastre preferate, iar thriller&mystery este unul dintre acestea. În ultimul timp, din ce în ce mai multe cititoare de pe grupul nostru citesc și recomandă cărți aparținând acestui gen (unele dintre ele nu îl abordaseră până nu demult, iar acum au devenit fani ai genului). Romanele thriller&mystery au niște atuuri unice care le recomandă: sunt ”insuportabil” de captivante, îți solicită atenția la capacitate maximă, îți pun imaginația la lucru, te implică emoțional și, aproape de fiecare dată, te surprind cu răsturnări de situație complet neașteptate. Iar când autorul e generos cu detaliile legate de decorul acțiunii, purtând cititorul în locuri inedite, pitorești, interesante, sau – de ce nu, cunoscute de cititor; atunci când autorul e un creator de atmosferă; atunci când te face rezonezi cu unele personaje, sau să te pui în pielea lor; atunci când acțiunea a atât de alertă încât îți simți emoțiile în gât, de câte ori nu ai exclamat: wawww, ce film ar ieși după cartea asta? Pornind de la această idee, ne-am gândit care ar fi primele 10 titluri care ne vin în minte dacă ar fi să ne imaginăm realizarea unui film după acestea? Am ales să nominalizăm cinci autori români și cinci autori străini care au un stil de a scrie care ne-a cucerit, și ale căror cărți le recomandăm!

1. Cu mâinile legate de Adrian Onciu

Mi-a plăcut foarte mult cartea Cu mâinile legate, care are toate ingredientele necesare unui thriller de succes: intrigă bine conturată și susținută, suspans, mister, personaje fascinante, dialoguri captivante și un umor acid pe alocuri.

Sunt convinsă că un film sau un serial realizat după această carte ar fi deosebit de spectaculos și cu priză la public. Iar unul din atuurile sale e faptul că cea mai mare parte a acțiunii se petrece în București.

Construcția cărții mi s-a părut deosebit de interesantă. Prima jumătate a cărții este scrisă la persoana întâi din perspectiva personajului masculin principal, Dragoș Zaharia, un actor carismatic în vârstă de treizeci și trei de ani, iar în a doua jumătate alternează capitolele scrise la persoana a treia cu cele scrise la persoana întâi din perspectiva aceluiași personaj, îmbinând latura subiectivă și cea obiectivă a relatării.

Dacă nu aș fi fost avertizată încă din sinopsis și din prolog că este un thriller, prima jumătate a cărții m-ar fi făcut să cred că am de-a face cu o dramă contemporană, foarte captivantă, de altfel.

Povestea lui Dragoș Zaharia este comună multor altor actori, a căror viață urcă și coboară în concordanță cu evoluția ratingurilor, care depinde de mulți factori subiectivi.

Dragoș Zaharia păruse că dăduse lovitura vieții în momentul în care fusese numit prezentator la ”Roata norocului”, o emisiune populară, care-i adusese multă faimă și popularitate, plus o remunerație consistentă, care-i permisese să-și achiziționeze o vilă într-o zonă de lux a capitalei. Din păcate, ratingurile începuseră să scadă, mai ales datorită managementului defectuos, iar în momentul în care a fost anunțat că emisiunea a fost anulată iar el a fost pus pe liber, Dragoș nu a reacționat prea bine, vărsându-și întreaga frustrare pe producătorul emisiunii, cu care avusese nenumărate clenciuri până atunci și pe care îl considera principalul responsabil pentru eșec.

”Producătorii TV, puțini câți erau, se cunoșteau bine între ei. Și chiar dacă nu se iubeau, puteau să mă facă să regret gestul. Nimeni nu avea nevoie, în propria curte, de un prezentator bătăuș. Iar dacă povestea ajungea cumva în ziarele de scandal, atunci cariera mea în televiziune se termina la fel de abrupt precum începuse.”

Însă știrea altercației lor era mult prea suculentă ca să nu transpire. În curând, mai multe site-uri au preluat informația, amplificând-o cu înflorituri specifice presei tabloide. Perspectivele de viitor ale lui Dragoș nu erau prea luminoase, iar ratele la casă erau imense și nu puteau fi suportate doar din salariul de profesoară de engleză al soției sale, Daria.

Relația dintre Dragoș și Daria intrase într-o rutină comodă, iar pasiunea de la începutul relației pălise. Dragoș își iubea însă nespus fiul, Mihai, iar gândul că nu va putea să-i ofere în continuare o viață confortabilă îi dădea fiori.

Din păcate, Dragoș dăduse cu piciorul la multe oferte tentante de la televiziuni concurente pe când era ”pe val”, iar acum era obligat să-și caute un job în afara ariei lui de activitate, ținând cont că scandalul iscat în momentul când fusese dat afară atârna greu în balanță.

O șansă nesperată avea să o primească de la o familie extrem de bogată ce locuia în apropiere, Viktor și Vanda Roca. Daria îl medita la engleză pe fiul acestora, Tudor, apropiat de vârstă cu Mihai, și se împrietenise oarecum cu Vanda. Aceasta, aflând de la Daria despre problemele cu care se confrunta Dragoș, i-a făcut acestuia oferta complet neașteptată de a se angaja ca redactor la revista pentru femei pe care ea o conducea. Deși sceptic la început, Dragoș a început să fie tot mai fascinat de lumea Vandei. Inteligentă, elegantă și rasată, Vanda își conducea cu multă eficiență și profesionalism micul imperiu pe care ea îl crease, reușind să aibă un cuvânt greu de spus în lumea modei. Dragoș se trezește că o admiră din ce în ce mai mult pe Vanda, astfel că atunci când aceasta îi face avansuri îi este imposibil să-i reziste, având parte de câteva partide toride de sex.

Deși Dragoș, arătos și bine făcut, avusese mult succes la sexul frumos încă din adolescență, având nenumărate aventuri, este mirat de interesul Vandei, mai ales că, dacă ar fi fost prinși, aceasta ar fi riscat să-și piardă toată viața luxoasă pe care o avea. Motivul i-l dezvăluie chiar Vanda: sub o aparență de viață perfectă, ea era profund nefericită. Viktor se purta rece cu ea și o înșela, ea obținând de curând dovada indubitabilă în acest sens. De când se însurase, Dragoș mai avusese două aventuri de-o noapte, în care nu se implicase însă emoțional. De data aceasta, implicarea lui era totală, trup și suflet, simțind că se îndrăgostea nebunește de Vanda. Totuși, nu era dispus să se despartă și nici să o rănească pe Daria, ținând cont de tot trecutul lor împreună, și în niciun caz nu ar fi vrut să-l bulverseze pe Mihai, la care ținea ca la ochii din cap.

Dilema lui morală se va sfârși într-un mod brutal și complet neașteptat, Dragoș trezindu-se actorul principal într-un adevărat coșmar, pus în scenă de un regizor necunoscut.

Astfel, la un moment dat, Vanda îi propune să petreacă o noapte împreună la casa unei prietene de-a ei, ce era plecată din oraș. Ajunși în fața casei, Vanda a descoperit că-i lipsea telefonul, rugându-l pe Dragoș să i-l aducă de acasă, asigurându-l că nu era nimeni acolo, Viktor fiind plecat tot weekendul și Tudor fiind la bunici. Incapabil să-i refuze ceva, Dragoș acceptă. Ajuns la casa Vandei, se produce o pană de curent, iar Dragoș este nevoit să-și lumineze drumul cu telefonul. După ce a intrat în casă, Dragoș este atacat pe neașteptate de un necunoscut, care-l lovește puternic peste braț, Dragoș scăpând telefonul pe jos. Apărându-se instinctiv și orbecăind pe întuneric, Dragoș reușește să fugă din casă. Nu putea chema poliția fără a o pune într-o postură penibilă pe Vanda. Vrând să se consulte despre ce să facă în continuare, Dragoș o caută pe Vanda peste tot, negăsind-o nici la casa prietenei unde o lăsase, nici la birou.  Înnebunit de grija acesteia, îi lasă mai multe mesaje pe facebook, cerându-i să îl caute.

Ajuns într-un final acasă la el, Dragoș inventează o poveste halucinantă despre modul în care își rănise brațul, spunând că a fost atacat de un hoț la metrou.

În curând, se declanșează haosul. Dragoș este arestat, fiind principalul suspect în cazul dispariției magnatului Viktor Roca. În casa acestuia se găsiseră mai multe pete de sânge ale lui Roca și ceasul spart al lui Dragoș. Mai mult, cea care îl acuzase direct era chiar Vanda! Conform unei declarații lacrimogene a acesteia, difuzată pe internet, Dragoș făcuse o adevărată obsesie pentru ea, hărțuind-o constant în ciuda încercărilor ei de a păstra distanța.

În continuare, autorul surprinde foarte bine nebunia media ce se stârnește în jurul cazurilor controversate.

În paralel cu ancheta oficială, o întreagă dezbatere pe seama acestui caz se desfășura la televizor în cadrul unei emisiuni ce spărsese audiențele. Sub protecția anonimatului, mai multe persoane dădeau telefon, relatând diverse presupuse aventuri sexuale din trecutul lui Dragoș, care nu îl puneau într-o lumină prea favorabilă.

Dragoș fusese lucrat cu măiestrie, lațul strângându-se tot mai mult în jurul lui, toate dovezile incriminându-l, iar el simțindu-se tot mai mult ”cu mâinile legate”. Se speculase din plin apetitul lui sexual, precum și tendințele lui violente, ultimul scandal fiind o dovadă vie în acest sens. Faptul că nu se găsise cadavrul lui Viktor Roca nu reprezenta un impediment în a-l condamna, existând deja un precedent în acest sens, asemănările cu celebrul caz ”Elodia” fiind evidente.

Deși perspectivele lui erau sumbre, Dragoș nu își plângea de milă, fiind copleșit de vina că, din cauza acțiunilor lui nesăbuite, soția și fiul lui deveniseră victime colaterale, viețile acestora fiind complet date peste cap. Reflecțiile lui sunt pline de amărăciune și autoironie.

”Oricât m-aș fi învârtit în jurul cozii, oricât aș fi pretins că, de fapt, fusesem victima unei înscenări, cătușele reci din oțel cromat mă aduceau repede la realitate. Ele spuneau un singur lucru: că greșisem și trebuia să plătesc! (…)

Mă dărâma gândul că îi dezamăgisem cumplit pe Mihai și pe Daria. Prietenii, rudele, vecinii, foștii colegi, cunoștințele de pe Facebook, dușmanii aflaseră cu toții că eram un soi de monstru. Cei din urmă așteptaseră evenimentul ca pe o confirmare a propriului instinct sau a unui sumbru presentiment. Stătuseră la pândă și, iată, momentul venise. Răbdarea le fusese răsplătită cu vârf și îndesat. Odată și odată trebuia să iasă la iveală adevărata mea față. Alta decât cea de bărbat deseori antipatic și pus pe harță. Ceilalți, prietenii sau indiferenții, își ziseseră probabil că pe lumea asta trăiau mulți psihopați și că, într-adevăr, aparențele înșelau.”

În toată această nebunie, singurul aliat al lui Dragoș a rămas Șerban, fratele lui cu doi ani mai mare, cel care l-a susținut necondiționat. Mi-a plăcut mult acest personaj, deosebit de inteligent și vertical. Deși viața nu a fost prea generoasă cu el, a reușit să-și păstreze bunătatea și optimismul. În adolescență, Șerban își înfruntase tatăl pentru a-și apăra mama de abuzurile acestuia. Mai târziu, student fiind, s-a îndrăgostit de o colegă, cu care își făcea deja planuri de viitor când a surprins-o în pat cu fratele lui. Pe Dragoș l-a iertat, pe ea nu. Peste ani, Șerban a început o relație promițătoare cu o doctoriță, primind o nouă lovitură în momentul în care a descoperit că aceasta intenționa să îl împartă în dormitor cu o colegă de-a ei. Dezamăgit, Șerban și-a dedicat timpul meseriei de programator, pe care și-o făcea cu multă pasiune și pricepere, și jocurilor cu nepoțelul lui Mihai. Când Dragoș a căzut victimă cumplitei înscenări, Șerban n-a precupețit niciun efort pentru a-l ajuta, riscându-și cariera, libertatea și chiar viața.

Autorul, un foarte talentat povestitor, gradează magistral acțiunea, dându-ne indicii ”cu lingurița” și distrăgându-ne atenția cu mai multe povești de viață împletite. Astfel, aruncăm o privire în viețile comisarului Manolache, divorțat și disperat că fosta soție îi limita accesul la fetița lui pe care o adora; inspectorului Ifrim, care jongla în același timp cu soția și amanta; a moderatorului Florin Merticaru, în a cărui emisiune televizată se petrecea tot bâlciul disecării vieții lui Dragoș.

Este surprinsă foarte bine și latura subiectivă care poate afecta judecata unui anchetator, indiferent cât de obiectiv și-ar dori el să fie. Inspectorul Ifrim nu se putea abține să nu o admire pe Vanda, o femeie realizată pe propriile puteri, comparând-o în gând cu scorpia de nevastă-sa, nemulțumită de viață în general și de veniturile soțului în special, îndreptându-și pretențiile exagerate exclusiv asupra celor din jur, niciodată asupra propriei persoane. Ca urmare a acestor sentimente amestecate, inspectorul Ifrim tindea să creadă declarațiile Vandei, respingând argumentele firave ale lui Dragoș.

La un moment dat eram atât de intrigată de indiciile contradictorii, încât eram tentată să arunc o privire la final pentru a descoperi care era misterul (m-am abținut însă 😊). Am avut parte de o adevărată lovitură de teatru în momentul în care au apărut primele cadavre, spulberându-mi câteva teorii și posibile scenarii pe care mi le formulasem până atunci în minte.

Ultima parte a cărții este plină de suspans, cu urmăriri ca în filme, întâmplări pe muchie de cuțit, răsturnări dramatice de situație și un deznodământ spectaculos.

Un thriller deosebit de reușit, pe care îl recomand cu mult drag amatorilor acestui gen literar și nu numai!

Cărțile autorului Adrian Onciu pot fi comandate pe edituratrei.ro, elefant.ro, libris.ro, librarie.net, carturesti.ro, cartepedia.ro, dol.ro, emag.ro

2. Testamentul lui Abraham de Igor Bergler

După Biblia pierdută, cu ​cca 100.000 de exemplare vândute, Igor Bergler revine în atenția cititorilor cu un roman și mai palpitant și surprinzător: conspirațiile sunt și mai teribile, misterele și mai adânci, secretele și mai întunecate, ritmul și mai amețitor.  Piesele de puzzle care o alcătuiesc, referințele culturale ascunse în plină vedere – de cele mai multe ori în cheie parodică – și inteligența diabolică a construcției fac din lectura ei o experiență absolut unică.

Stilul lui Igor Bergler este asemănător cu cel al lui Dan Brown, un autor pe care îl apreciem în mod deosebit. Ne-am bucura foarte mult dacă un producător de la Hollywood ar realiza cât de spectaculos ar putea fi un film realizat după cartea domnului Igor Bergler.

Un scandal cu prostituate la summitul Americilor de la Cartagena. Un atentat la viață președintelui Statelor Unite. O biblioteca dispărută de 2 000 de ani. O organizație secretă. Și încă una. O lungă istorie de papi mincinoși. Criminali de război. Un oraș legendar. Agenți cu identități multiple. O bestie numită „El Diablo“. Și toate numele sale. Doar simplă ei apariție te face să incaruntesti pe loc. Un asasin plătit care îl știe pe dinafară pe Borges. Zece manuscrise dispărute ce reapar brusc. Și codurile complicate ascunse în ele. Un uriaș și un pitic. Și un festin român. Un basilisc și un șarpe cu pene. O femeie fatală. Un polițist care nu poate uită niciodată nimic. Un psihiatru care crede că 240 de călugări franciscani îi locuiesc creierul. Un om cu părul portocaliu. O poveste cu sclavi. Și cu președintele lor. Oameni obișnuiți prinși în întâmplări neobișnuite. Un trecut care devine pentru câteva clipe prezent, doar pentru a dispărea din nou pentru totdeauna. Cervantes și Eco și Borges. Și peste toate astea, cărțile. Toate cărțile.

“Ceea ce s-a pierdut ne-ar putea salva de ceea ce avem deja”

Charles Baker, profesor la Princeton şi fost şef de campanie al preşedintelui SUA, îşi descoperă asistentul ucis cu bestialitate în campusul universităţii. Pornind pe urma indiciilor lăsate de acesta, profesorul află că tânărul său colaborator descoperise un adevăr îngrozitor despre cel mai important preşedinte american, Abraham Lincoln. Un adevăr atât de exploziv, încât scoaterea sa la iveală ar putea schimba istoria Americii şi a întregii lumi. Oare va reuşi profesorul să îi oprească la timp pe cei care vor să ascundă acest secret chiar cu preţul a numeroase vieţi omeneşti? La capătul unui drum presărat cu pericole şi cu răsturnări de situaţie neaşteptate, Baker descoperă nu doar secretul lui Lincoln, ci şi locul unde se află cea mai valoroasă comoară a omenirii.

De ce a abolit Lincoln sclavia? De ce a demisionat papa Ratzinger? Cum a ajuns Trump la putere? Unde a dispărut Biblioteca din Alexandria?-Acestea sunt doar câteva dintre întrebările la care răspunde Testamentul lui Abraham.

 ”Roman polițist, roman de aventuri, thriller, roman metafizic, roman istoric, desfătare erudită, parodie în cel mai înalt grad, Testamentul lui Abraham este, în opinia mea, o carte inegalabilă. Cu acest român, mai mult chiar decât cu Biblia pierdută, Igor Bergler dovedește că e un scriitor extraordinar. Și nu numai pentru literatură română”. – Jean Harris

”Testamentul lui Abraham este dovadă supremă că bibliotecile nu ard niciodată, că fascinantele narațiuni disparate, de la mitologie la Cervantes, de la romanul gotic la neoromantismul lui Stevenson, de la Borges la Eco și de la imaginarul oculto-conspirativ la fervoarea hermeneutică, pentru începători, a lui Dan Brown, se înscriu într-o Mare Narațiune care se sprijină, la rândul ei, pe întreagă memorie a umanității. Parodia și satira, aluzia subversivă și interogația gravă, țesătura epică, de o acuratețe geometrică aproape monstruoasă, imaginarul baroc, frisonul magico-metafizic devin, în mâinile lui Igor Bergler, arme paradoxale: devastatoare și fascinante în același timp. Tensiunea la cote maxime a unei epici insatiabile, din care orice evadare devine imposibilă, îi imprimă cititorului până și ritmul respirației prin frază alertă, cinematografică.

Suma a tuturor bibliotecilor, nouă Biblioteca a lui Igor Bergler nu se mai adresează doar memoriei, ci deconstruieste, fecundează și reconstruiește întreagă istorie. Printr-o arhitectură unică și irepetabilă. De vreo 700 de pagini: Testamentul lui Abraham’‘. – Pavel Şuşară

”Cel care refuză să citească cărțile lui Igor Bergler pentru că au succes seamănă cu cei care îl resping pe Umberto Eco pentru că și-a vândut romanele în zeci de milioane de exemplare”. – Milo Temeșvar

UN ROMAN CARE TE VA BÂNTUI MULTĂ VREME DUPĂ CE L-AI CITIT!

Cartea poate fi comandată de pe libris.ro, elefant.ro, librex.ro, librarie.net, carturesti.ro, cartepedia.ro

3. Ops Files: Intelligenex de Monica Ramirez

Monica Ramirez – o maestră a genului thriller și de mister, una din marile mele autoare preferate, ale cărei cărți mă cuceresc de fiecare dată, purtându-mă în lumea lor cu detalii de mare finețe, perfect dozate și cu descrieri cinematografice ale acțiunii și decorurilor. Și astfel am ajuns la cuvântul ”cheie” în acest context: ”cinematografic”, cuvânt pe care l-am folosit, fără să-l pot evita, la aproape toate cărțile ei, fiecare în parte putând fi un posibil scenariu de film, după părerea mea. Totuși, dacă ar fi să aleg doar unul din ele pe care să mi-l închipui ecranizat, acesta ar fi:

Ops Files: Intelligenex, un ultim volum excepțional al seriei Gemini. Și preferatul meu. Mi-a plăcut trilogia cu totul, fiecare volum în parte e foarte bine individualizat, putând fi citit și de sine-stătător, însă se potențează perfect unele pe altele în contextul seriei. Povestea din fiecare volum e extrem de interesantă, acțiunea explozivă și personajele tulburătoare, având calități aproape de supra-oameni, prin prisma pregătirii lor de agenți secreți în slujba celor mai puternice și influente țări ale lumii.
Lumea în care se petrece acțiunea este cea a spionajului internațional, iar subiectul fiecărui volum în parte e foarte bine ancorat în contextul geo-politic actual, chiar dacă sunt, evident, opere de ficțiune.
Cărțile beneficiază de o documentare minuțioasă iar informațiile oferite sunt extrem de interesante și foarte bine dozate.
Am spus ceva mai înainte că acest volum e preferatul meu, și asta pentru că e construit în așa fel încât e „insuportabil” de captivant, cititorul fiind determinat să se simtă participant activ la o anchetă în curs de desfășurare contra-cronometru, sub o presiune teribilă, iar mizele sunt enorme. Încercăm să rezolvăm un puzzle la care nu avem toate piesele, trebuie să „cotrobăim” după ele, iar partea proastă e că nici nu știm cum trebuie să arate rezultatul final. Sună imposibil, nu-i așa?
Acțiunea începe exploziv şi fiecare rând e adrenalină pură. Nu e genul de carte la care suspansul crește gradat, cititorul fiind în zona de „oră de vârf” pe toată durata cărţii, iar atenția, emoțiile și curiozitatea sunt antrenate la cote maxime. Pur și simplu nu poți lăsa cartea din mână până la final.
Tot ce se întâmplă e redat cu lux de amănunte, autoarea fiind foarte generoasă cu detaliile.

Descrierea decorurilor, conturarea personajelor, informațiile geografice, istorice, politice, sau tehnologice, sunt tot atâtea atuuri ale poveștii în sine. Plus trăirile protagoniștilor pe care aproape le simți: furia, neputința, sentimentul de pericol și sfidarea acestuia, determinarea, curajul nebun şi inventivitatea, dar și pasiunea care clocotește sub suprafață stând să erupă.

Acțiunea cărții ne poartă din San Francisco la Teheran, cu câteva „popasuri” în locuri foarte pitorești. Protagoniștii acțiunii nu au răgazul să se bucure de pitorescul locurilor, însă cititorii sunt răsfățați cu detalii care îi poartă în locul respectiv. Nu pot decât să spun încă o dată: ce film ar ieși!! 

Arma secretă în jurul căreia se derulează tot ceea ce se întâmplă în carte este un ser miraculos, Intelligenex, creat la Institutul de biochimie moleculară din Teheran, iar în momentul în care studiile clinice au fost terminate, toți cercetătorii implicați au fost uciși pentru a se păstra secretul absolut. Efectele sale asupra subiecților erau spectaculoase: o creștere incredibilă a coeficientului de inteligență. Însă scopul nedeclarat al creării lui era de o obține o armă personalizată pe ADN-ul unei anumite persoane.
De la Teheran, schimbăm planul și ajungem la San Francisco, unde îl cunoaștem pe Quinn Altman și familia acestuia – tatăl, mama vitregă, fratele său Noah și logodnica lui Noah, Stephanie, cu ocazia participării la un eveniment important.
Tatăl și fratele lui Quinn lucrau în industria farmaceutică, de fapt era petrecerea de pensionare a lui John Altman. Se retrăgea din activitate – asigurat cu o avere de câteva zerouri – după ce firma la care era acționar, Bionovo, dăduse faliment în mod neașteptat.
Stephenie era o tânără superbă și inteligentă, doctorand în matematică. Cât despre Quinn, acesta era agent secret, un Kidon (baionetă), unul din cei mai bine antrenați agenți de teren ai Mossad. De ce Mossad? După cum el însuși i-a răspuns lui Stephanie când l-a întrebat – de ce nu? Alegerea sa însă avea rădăcini adânci în copilărie, atunci când mama lui căzuse victimă într-un atac terorist.

Nimic nu l-a pregătit însă pentru evenimentele de a doua zi, pentru anunțul care i-a împărțit viața în două: înainte și după.

Fratele, tatăl și mama sa vitregă muriseră în acea noapte la bordul iahtului lor, otrăviți cu monoxid de carbon. Și, ca dezastrul să fie complet, Quinn e arestat ca principal suspect! La prima vedere, e singurul care beneficia de moartea lor, moștenirea ridicându-se la zece milioane de dolari. Collin Acker, partenerul tatălui său în Bionovo și cel care îl adusese acolo, îi recomandă lui Quinn unul din cei mai buni avocaţi, Albert Difabio, Totuși, după câteva luni de detenție, Quinn e din ce în ce mai descurajat, ancheta nu reușea să facă lumină în acest caz, iar cea mai bună ofertă obţinută de avocatul său era condamnare pentru ucidere din culpă, cu promisiunea că îl putea scoate după şase ani. Inacceptabil, din punctul de vedere al lui Quinn. Iar după ce, într-o dimineață, e atacat la duș de trei namile cu scopul de a-l ucide, acoperite de unul dintre gardieni și, în aceeași zi Stephanie îl vizitează și îi spune că are impresia că cineva o urmărește și vrea s-o omoare, e clar că jocul a trecut la alt nivel, așa că hotărârea lui Quinn e luată: va evada și va lua ancheta în propriile mâini. Zis și făcut, cu ajutorul contactelor sale ca agent secret.

„Kyle Aaron, oficial atașat diplomatic la Consulatul Israelului din San Francisco și neoficial agent Mossad, zâmbi vădit amuzat.
– Păcat de un accesoriu care pune punctul pe i la vestimentația asta, spuse în timp ce-i scoase cătușele.
– Mersi, ești un dulce. Și pe tine te prinde rolul de agent FBI, replică Quinn, întorcând capul pentru a scana cu privirea bulevardul întunecat din spatele lor. Poate n-ar fi rău să te gândești la o schimbare de carieră… ceva mai lejer, să fii sigur că apuci pensia.
– Și să pierd toată distracția de care am parte acum? râse Kyle. Fata ta a sunat imediat după ce-a plecat de la tine, adăugă pe un ton serios. Nu știu dacă asta înseamnă că poți avea încredere în ea, dar măcar e un semn bun.
– Ai acte pentru amândoi?
– Da. Kyle îi înmână un plic masiv. Două identități false complete, Conner și Emma Yates. Plus pașapoarte pentru eventualitatea în care călătoriți împreună. Cuplurile atrag mai puțin atenția.

Va face echipă cu Stephanie, care se va dovedi incredibil de curajoasă și intuitivă, dar care nu ar fi scăpat cu viață fără protecția lui, fiind clar vânată de băieții cei răi. Întrebarea era: de ce și cine erau aceștia. Un singur lucru era evident, și anume că totul avea legătură cu uciderea familiei lui Quinn. Frânturile de informații și deducțiile logice se leagă pas cu pas, dar timpul nu e în favoarea lor, iar viața le e în permanență amenințată.

„Se aflau la începutul a ceea ce începea să semene tot mai mult cu o investigație internațională complexă, un labirint încâlcit cu multe necunoscute pe care trebuia să îl înțeleagă în mai puțin de trei săptămâni. Dacă eșuau, era posibil să devină un fugar ori să-și petreacă restul vieții în închisoare.”

Investigațiile i-au purtat la Teheran, iar detaliile despre acest oraș, despre lran și situația de acolo sunt extrem de inedite. Chiar nu știam mare lucru despre viața și mentalitatea oamenilor obișnuiți de acolo și am rămas uimită de cele citite.
Nu vă dau detalii despre mersul anchetei. Misterul se adâncește cu fiecare pagină, iar cei doi vor păși ca pe nisipuri mișcătoare, iar în drumul lor vor lăsa în urmă cadavre. Suntem prinși într-o lume dură, întunecată și brutală, în care nu te poți baza sau încrede în nimeni. E evident că secretul care se vrea cu strășnicie păstrat are legătură cu Bionovo, și anume cu ultima lor descoperire: serul Intelligenex! 

Și, luând urma unei charismatice distribuitoare de Intelligenex, Rita, dau de câteva nume surprinzătoare, persoane care foloseau deja serul. Printre care… Collin Acker, dar și Albert Difabio, avocatul lui Quinn! Și, în curând e evident că aceștia nu sunt străini de secretele pentru a căror protejare a fost ucisă familia lui Quinn! Explicațiile date de Collin, deși plauzibile, se vor dovedi de fapt un paravan de fum. Ceea ce se dorea protejat, despre care utilizatorii acestuia nu știau – și vorbim de puternici oameni politici, oameni de afaceri sau genii din diferite domenii de activitate – era faptul că existau efecte adverse!
Mai mult, scopul final al Intelligenex era de armă biologică, construită pe ADN-ul unei anumite persoane, care era ținta finală! Și, bineînțeles, se întrevede un complot internațional cu un potențial exploziv, o conspirație mult mai întunecată și mai complexă decât și-ar fi putut imagina cineva! 

Dar, nu pot să nu fac referire la unul din planurile mele preferate din carte, cel romantic, abordat cu multă eleganță și sofisticare, căci avem de-a face cu un thriller romantic de clasă.

Nu lipseşte nici planul erotic, mai mult sugerat: avem întâlnirea utilizatorilor Intelligenex de la castelul lui Collin Acker din Napa Valley (Napa Valley e o locație turistică frumos exploatată în carte), care stă sub semnul sexului dezinhibat, și avem licitația de la clubul exclusivist de streaptease din Teheran, pentru elite, unde fete „neprofesioniste”, cele mai multe studente, se ofereau la licitație pentru o noapte, iar sumele strânse le acopereau taxele de studiu. Aici am avea parte în fim de niște scene incendiare, cu siguranță! 

Revenind la planul romantic, m-a încântat felul în care a fost abordat o carte. Mi-a plăcut faptul că Quinn și Stephanie au fost împreună pe toată durata investigației lor, și mi-a plăcut felul subtil în care s-a format, transformat și consolidat relația lor, chiar dacă amândoi se simțeau pe undeva apăsați de vină față de Noah. Am savurat momentul în care s-au lăsat copleșiți de pasiune, iar deznodământul poveștii a fost exact cum speram.

”- La ce te gândești? îl întrebă ea.

– Nu vrei să știi. 

– Dacă n-aș vrea să știu, nu te-aș mai fi întrebat.

– Că ești cea mai frumoasă femeie pe care am văzut-o vreodată și mi-aș dori să fac dragoste cu tine până-mi strigi numele în agonia unei plăceri care ne șterge trecutul și dizolvă prezentul într-un viitor în care am putea fi.”

Într-o lume în care sentimentele nu au dreptul să apară, tocmai ele sunt cele care fac diferența între viață și moarte. Iar într-un abis al umbrelor, lumina e singura constantă.

https://youtu.be/BflXA4fgq7Q

Cărțile autoarei Monica Ramirez pot fi comandate de pe tritonic.ro, elefant.ro, libris.ro, librarie.net

4. Somalia, mon amour de Bogdan Hrib, Sofia Matei

Bogdan Hrib – un autor de romane thriller & mystery pe care îl apreciez foarte mult și a cărui serie – Seria Stelian Munteanu – se află de asemenea printre preferatele mele. Pentru decorul ales, personaje și, bineînțeles, intrigă (și pentru stropul de romantism care dă savoare cărții, recunosc!) mi-ar plăcea să văd ecranizată cartea Somalia, mon amour.

O foarte frumoasă, captivantă și interesantă carte de acțiune și spionaj, condimentată cu romantism. În fundalul cărții avem lumea întunecată a terorismului internațional, cu accentul pus pe pirateria ce lovește coastele Somaliei, iar în prim plan urmărim acțiunile personajelor cărții – Sofia Matei, Stelian Munteanu, Mişa Puskin, Ileana, Jean-Baptiste Mattei, cei doi Dumitrescu, Jason Donovan – și interacțiunea acestora, relațiile fragile dintre acestea, interesele care le unesc sau le despart. Galeria de personaje e complexă, echilibrată şi bine alcătuită. Este foarte utilă lista de la finalul cărții – pe care am consultat-o de câteva ori pe parcursul lecturii.

Personajele principale, puternice, foarte bine conturate, sunt Stelian Munteanu – cartea face parte din Seria Stelian Munteanu, dar poate fi citită și de sine stătător – şi Sofia Matei: 

– Stelian Munteanu – personaj care apare pentru prima dată în „Filiera grecească” – fost jurnalist, actual editor de carte şi scriitor amator, și un carismatic aventurier în timpul liber. 

– Sofia Matei – fostă ziaristă, în jur de 30 de ani, profesoară de geopolitică, pion în misiuni secrete şi primejdioase. Ajunge să fie răpită, încercând să descopere care e sursa informaţiilor surprinzător de exacte ale piraţilor.

O neaşteptată poveste de dragoste dintre cei doi este un bonus binevenit în acţiunea altminteri extrem de dură a cărţii, şi dă un plus de savoare lecturii.

Am apreciat în carte un stil de scriere sigur, matur, clar și concis, fără artificii inutile. Dacă sunteți pasionați de istoria recentă și sunteți familiarizați cu situația politică sensibilă din estul Africii, cu accentul pus pe Somalia – unde se desfășoară cea mai mare parte a acțiunii – cartea aceasta vă va cuceri! Dacă nu, oricum este o adevărată lecție de cultură generală, având în vedere extrem de minuțioasa documentare a întregii cărții – unul din principalele atuuri ale sale.

Cea mai mare parte a cărții se petrece, așa cum am spus, în Somalia, însă, tangențial, și în alte părți. Iar locațiile în care suntem purtați de-a lungul acțiunii redau foarte bine atmosfera și ”culoarea” locală, fie că a vorba de Jurilovca, în Deltă, Tallin, în Estonia sau Djibouti, în Somalia. 

Am descoperit, prin intermediul lecturii, o parte şi o faţă a Africii mult diferită de cea turistică.

O țară plină de spioni și negustori. O țară blestemată… Pe un continent fără cap și fără coadă. ”Voi în Europa aveți ceasuri, noi în Africa avem timp!”

La finalul cărții e expusă pe scurt o descriere a Somaliei, foarte binevenită.

Cartea începe cu un Prolog în care suntem martorii unui episod petrecut în Somalia, la Mogadiscio, și facem cunoștință cu Ileana și medicul Jean- Baptiste Mattei, aflând despre puternicele sentimente care îi leagă, în ciuda unui destin potrivnic unei povești de iubire.

Acțiunea se reia 30 de ani mai târziu, având-o în prim plan pe Sofia Matei, fiica celor doi, profesoară de geopolitică și agent secret.

Cartea e scrisă la persoana a treia, urmărind diverse planuri care se suprapun în final. E ca un puzzle construit piesă cu piesă. Capitolele care îl urmăresc pe Stelian Munteanu sunt scrise la persoana întâi din perspectiva acestuia. 

Acţiunea porneşte de la atacul piraților somalezi asupra unei nave şi sechestrarea echipajului format în parte din marinari români. Sofia Matei trimisă în Somalia, la Bosaso, să strângă informaţii şi să se intereseze de soarta prizonierilor români. Indicațiile care i se dau sunt descurajante, iar realitatea de la fața locului va contrazice orice scenariu și-ar fi putut face în minte. 

Nu uitați: acolo nimeni nu este de partea dumneavoastră! Chiar și când se vor arăta interesați să vă ajute, o vor face pentru dolarii pe care îi aveți. Sau pentru legături. 

Mult mai târziu, Sofia va realiza că într-o societate bazată pe organizarea tribală, precum Somalia, deciziile nu se puteau lua democratic, ci așa cum dorea clanul. Iar clanul se ghida doar după ”legea locului”. 

– Și de-asta ați recurs la răpiri de oameni, Omar? 

– Se cheamă supraviețuire, doamnă!

– Și oamenii ăia, care nu știu dacă mai apucă ziua de mâine, ce vină au? 

– Așa a fost să fie! Allah știe…

Până să plece, Sofia îl cunoaște, la o petrecere a unor prieteni, pe Stelian Munteanu, un bărbat foarte interesant de care se simte atrasă, iar atracţia e reciprocă. Însă nici că se putea alege un moment mai nepotrivit pentru a începe o idilă, Sofia trebuind să plece din ţară la scurt timp după întâlnirea lor. 

După această primă misiune – periculoasă, dar dusă cu bine la capăt – Sofia revine în ţară, dar nu pentru mult timp. Suficient însă pentru a relua relaţia cu Stelian. Suntem martorii unor momente fierbinţi între cei doi, dar tensiunea în care trăiau, nesiguranţa şi reticenţa amândurora în privinţa angajamentelor şi a relaţiilor de lungă durată îşi spun cuvântul şi se vor despărţi după un schimb de replici care pe ea o va răni, iar Stelian va regreta cuvintele aspre şi nedrepte pe care i le-a spus. 

Trimisă din nou în Somalia, la Djibouti, intră în legătură şi este luată în vizor de câteva personaje extrem de periculoase, sfârşind prin a fi luată ostatică. Misiunea Sofiei este complexă, parametrii acţiunii extrem de vagi, nu ştie pe cine se poate baza, cine îi este prieten şi cine duşman. Cei cu care intră în contact sunt imprevizibili, rolurile se inversează des, iar situaţiile extreme în care este pusă ar face să cedeze şi un agent antrenat şi cu multă experienţă. Oare Sofia va ceda?

I-au lipit gura cu o bandă adezivă murdară. A urmat sacul pe cap și legarea mâinilor și picioarelor. Durerea din zona coastei era cumplită. A fost suficienr să primească o lovitură de bocanc, ca din întâmplare, exacr în acel loc. Avea sentimentul că nu va mai ieși vie din mâinile lui. Și nu își dorea decât ca totul să se termine foarte repede. Și-a pierdut cunoștința, înainte de a realiza ce o așteaptă.

În paralel cu ceea ce i se întâmplă Sofiei, urmărim alte două planuri. Stelian este la rândul lui trimis în ajutorul Sofiei. Pretextul sub care e trimis e recuperarea unor arme de colecție. Evident, cei care trăgeau sforile erau conştienţi de sentimentele pe care acesta începuse să le nutrească faţă de misterioasa, imprevizibila şi curajoasa tânără şi profită din plin de acestea. Totodată, Ileana, mama acesteia, fiind pusă la curent cu pericolul în care se afla fiica ei, se întoarce, după 30 de ani, în Somalia – o viaţă de om – spre a lua legătura cu Jean Baptiste Mattei, bărbatul pe care îl iubea chiar şi acum, după atâţia ani, sperând că o poate ajuta să o salveze pe Sofia.

Subiectul cărții e extrem de interesant şi bine exploatat, iar personajele sunt bine individualizate şi convingătoare. Acţiunea cărţii e cursivă, captivantă, stilul extrem de alert, clar, concis, în fraze scurte, suspansul perfect gradat, punctele cheie bine alese, dialogurile fireşti, iar volumul de informaţii e uşor de asimilat de către cititori. Între capitolele care urmăresc firele cărții sunt inserate, în mod inspirat, articole din presă care expun la rece evenimentele la care se face referire în carte, conturând clar contextul politic al zonelor și perioadei respective.

Oameni politici alunecoşi şi periculoşi, interese ascunse, poliţe plătite şi de plătit, trădaţi şi trădători, fapte de o cruzime inimaginabilă, mentalităţi „defecte”, sărăcie lucie (Somalia fiind una din cele mai sărace ţări de pe glob) şi deznădejde, iadul din închisorile somaleze – despre toate acestea vom citi în carte. Dar vom citi şi despre curaj, caractere puternice, iubire, loialitate şi spirit de sacrificiu. Şi speranţă. 

Bate un pic vântul și e încă pâclă. (…) Aburii cețoși se împrăștie și zărim în depărtare crestele înzăpezie ale Alpilor. E o imagine de vis. Aș vrea să fotografiez, dar ea mă trage în jos ca să mă sărute. Pe un stâlp de lemn al debarcaderului de lângă noi, un pescăruș ne privește chiorâș, plescăindu-și ciocul. Zâmbesc. Așa arată un om fericit?

Cărţile Editurii Tritonic pot fi comandate de pe libris.ro, elefant.ro, librărie.net, carturesti.ro, cartepedia.ro

5. Cartea secretelor de E.O. Chirovici

Cartea secretelor de Eugen Ovidiu Chirovici este un thriller fascinant, ingenios construit, cu o intrigă deosebit de originală și interesantă, care te ține cu sufletul la gură de la prima până la ultima pagină. Autorul se joacă puțin cu mintea cititorului, dându-i indicii contradictorii, zăpăcindu-l și punându-l pe piste false, astfel că nu poți intui ce este adevăr și ce este minciună până aproape de final. Alături de eroul cărții, facem și noi o călătorie tulburătoare printre cotloanele minții umane, aflând informații tulburătoare despre mecanismele funcționării acesteia, autorul demonstrând o foarte bună documentare din culisele psihiatriei și o mare atenție la detalii.

O eventuală ecranizare a acestei cărți ar putea oferi șansa unor actori să-și realizeze rolul vieții.

Cartea pornește de la o idee tulburătoare – capcanele propriei memorii, provocându-te la propriile reflecții.

Mintea noastră înmagazinează un bagaj imens de amintiri, care ne influențează deciziile viitoare. Însă memoria noastră nu reflectă fidel realitatea. Pornind de la un stimul vizual sau auditiv, care ne-a provocat o emoție puternică la un moment dat, mintea noastră brodează pe baza acestuia tot felul de scenarii, creând o realitate alternativă, pe care ne-o însușim inconștient, fiind convinși că aceasta este cea adevărată.

”Ceea ce este stocat în memoria noastră nu este ceea ce s-a înregistrat pe retină, pentru că nu suntem roboți. Conștiința noastră operează ca un regizor și taie diverse scene din film așa cum dorește și lipește bucățile rămase între ele pentru a le da un anumit sens și o semnificație. În fond, noi nu înregistrăm fapte, ci înțelesuri și emoții, care diferă de la un individ la altul, chiar dacă faptele sunt aparent aceleași.”

Pe de altă parte, când rememorăm evenimente trecute, ne aducem aminte de toate ușile pe care le-am deschis și cărările pe care le-am parcurs, ignorând ușile pe care, din lașitate, neglijență sau proastă inspirație, le-am lăsat definitiv închise. Poate că dacă am fi deschis una dintre ele, destinul nostru ar fi fost cu totul altfel…

”Ușile pe care nu le deschidem sunt la fel de importante ca și cele prin care alegem să pășim.”

Dacă o întâmplare din trecut a avut un impact emoțional deosebit de puternic, amintirea acesteia ajunge să devoreze celelalte amintiri, ocupând un loc central din memorie, mintea învârtindu-se în mod obsesiv în jurul acesteia, înflorind cele petrecute atunci până când realitatea percepută devine grav distorsionată, ținându-te captiv într-un cerc vicios și influențându-ți dramatic puterea de decizie.

Cartea reușește să-ți captiveze interesul încă din prolog, petrecut în anul 1976. Atunci, un tânăr speriat și neliniștit aștepta cu înfrigurare să ia avionul care-l ducea de la Paris acasă, în Statele Unite. În memoria tânărului îi revenea obsedant imaginea cadavrului însângerat și desfigurat al unei tinere femei, de care realizăm că acesta fusese foarte atașat. Ce era cu atât mai înfricoșător era faptul că tânărul nu-și aducea aminte niciun amănunt despre modul în care se petrecuse crima, lipsindu-i o bucată întreagă de memorie dintre momentul în care știa că se afla împreună cu victima într-o cameră de hotel până în momentul în care se descoperise și îi descoperise cadavrul în baie.

Acțiunea se reia patruzeci de ani mai târziu, la New York.

În continuare, cartea este scrisă la persoana întâi din perspectiva lui James Cobb, un reputat medic psihiatru. După o conferință susținută pe tema memoriei înșelătoare și a artei de a-ți recupera amintirile din trecut, James este abordat la ieșire de un bărbat misterios, care se prezintă Joshua Fleisher, spunându-i că este direct interesat de respectiva temă și dorește să-i devină pacient. Deși sceptic la început, după ce primește un mail coerent și detaliat de la Joshua (Josh), James devine intrigat de acesta și acceptă să îl trateze, cu atât mai mult cu cât, verificând informațiile furnizate de acesta, a constatat că erau reale.

Astfel, Joshua (în vârstă de șaizeci și patru de ani în prezent) provenea dintr-o familie foarte bogată. Rupând tradiția familiei, studiase la Princeton și nu la Harvard. După absolvire, locuise o perioadă la Paris. Revenit în țară, își donase întreaga avere (30 milioane de dolari!) unei fundații caritabile. În anii ’80 dăduse lovitura pe bursă, îmbogățindu-se din nou. Nu se căsătorise niciodată și nici nu avea un cerc de prieteni apropiați. În urmă cu doi ani descoperise că era bolnav de leucemie. De curând, boala intrase într-o formă terminală și zilele îi erau numărate. Acesta fusese și mobilul pentru care îl abordase pe James. Amintirea unei nopți încețoșate și terifiante petrecute la Paris în urmă cu patruzeci de ani îl bântuise tot timpul până în prezent și nu dorea să plece dintre cei vii până nu elucida misterul faptelor petrecute atunci, pentru a-și putea liniști conștiința.

Rădăcinile evenimentelor din acea noapte proveneau din perioada petrecută de Josh ca student la Princeton. Pe atunci, Josh se împrietenise cu Abraham (Abe) Hale, un student provenit dintr-o familie foarte săracă. Inteligent, motivat și ambițios, Abe făcea eforturi uriașe pentru a-și depăși condiția, însă fusese urmărit de un șir de ghinioane. În acea perioadă intervenise și prima rivalitate dintre cei doi tineri. Abe era îndrăgostit de Lucy, o tânără pe care o știa de ani de zile, însă aceasta îl preferase pe Josh, cu care începuse o aventură. Frustrat, Abe începuse o aventură cu o doamnă căsătorită, mai în vârstă ca el, directoarea unei societăți de traduceri. Aceasta fusese cea care-i obținuse lui Abe o bursă și o slujbă la o fundație din Franța, la Paris. După câteva luni petrecute acolo, Abe îl invitase pe Josh să i se alăture.

Ajuns acolo, Josh găsise un Abe mult schimbat în bine, îndrăgostit nebunește de Simone, o tânără fermecătoare, colegă cu el la fundație. Însă, de la prima lor întâlnire în trei, Simone fusese atrasă de Josh. Istoria se repeta din nou… Josh se îndrăgostise, la rândul lui, de Simone, cei doi angajându-se într-o relație, Josh decizând să se stabilească pe termen nelimitat în Franța, cu atât mai mult cu cât acasă nu-l aștepta nimeni, rămânând orfan de la vârsta de optsprezece ani. Abe devenise ursuz și morocănos, pe lângă trădarea din dragoste mai primind încă o lovitură: dintr-un motiv neclar, bursa i-a fost retrasă.

Deși Josh, cu multă generozitate, s-a oferit să-i finanțeze el șederea lui Abe în Franța, acesta a refuzat categoric, pe un ton iritat. Mai mult, Josh a constatat cu stupoare că Abe încerca să-i saboteze relația lui cu Simone, înșirându-i acesteia tot felul de minciuni despre el, menite să-l discrediteze, susținând că are și dovezi în acest sens. Deși nu a crezut o iotă, Simone a stabilit o întâlnire într-o cameră dintr-un hotel cu Abe, la care acesta să-i aducă respectivele dovezi. Scopul era să-l confrunte apoi pe Abe cu Josh, prezent în cealaltă cameră. După momentul confruntării, în care cei doi tineri s-au certat, aruncându-și acuzații reciproce, amintirile lui Josh au devenit încețoșate. Amețit de jointul tras și de coniacul băut împreună de cei trei, lui Josh i s-a rupt filmul, nemaiștiind nimic până când s-a trezit și a găsit cadavrul lui Simone, Abe fiind dispărut.

În continuare, mai multe fapte bizare s-au petrecut. Speriat de concluziile ce se puteau trage și consecințele acestora, Josh a șters toate urmele din camera de hotel, îndesând cadavrul lui Simone într-o valiză pe care a dus-o la el acasă. Când s-a trezit, a descoperit că valiza dispăruse, precum și toate hainele lui Abe. La scurt timp, au sunat doi polițiști la ușă, având asupra lor respectiva valiză, ce fusese găsită abandonată în apropiere, un băiat susținând că însuși Josh o lăsase acolo. Complet confuz, Josh a simțit o stranie ușurare că totul a fost dat în vileag, pregătindu-se de interogatoriu. Stupoare, însă! În valiză se aflau doar hainele lui Abe!

Două noi amănunte bulversante l-au îngrozit definitiv pe Josh. Într-unul din sertarele lui Abe a găsit un medalion pe care Josh i-l dăruise surorii lui Simone, Laura, iar printre hainele din valiză se afla un bilețel cu un mesaj laconic și terifiant: FUGI!

Întrucât sfârșitul i se apropia cu pași repezi, aflând că exista chiar și o șansă infimă să extragă din străfundurile memoriei informația despre ceea ce se întâmplase cu adevărat în acea noapte din Paris, Josh a apelat la James pentru a-l hipnotiza, asumându-și toate riscurile asociate acesteia. Ceea ce îl măcinase în toți acești ani nu era atât incertitudinea amintirilor, cât gândul că ar fi putut fi capabil să săvârșească acea faptă abominabilă…

Cele două ședințe în care James l-a hipnotizat pe Josh s-au dovedit a fi deosebit de intense pentru acesta din urmă, stârnindu-i emoții violente. Răspunsurile date de el au fost bizare și departe de a fi clare, James nereușind să se lămurească despre întâmplările din acea noapte fatidică. După a doua ședință, care l-a adus într-o stare catatonică, Josh l-a anunțat pe James că renunță la tratamentul psihiatric.

După care, James a primit o scrisoare de la Josh, în care acesta îi cerea să nu mai cerceteze acea întâmplare din trecut, părând resemnat cu concluzia că el a omorât-o pe Simone, în ciuda convingerilor lui James că acest lucru nu era adevărat.

”Toți avem dreptul de a uita și de a fi uitați. Așa că lasă morții să doarmă în pace, James. Este mai bine așa.”

Ceea ce avea să îl bulverseze complet pe James a fost însă un paragraf din scrisoare în care Josh îi preciza că nu l-a ales întâmplător drept medicul lui psihiatric. O întâmplare din trecutul lui James l-a convins pe Josh că acesta va rezona la cazul lui, știind prea bine cum este să fii cuprins de remușcări pentru o faptă din trecut, pe care nu ai cum s-o mai îndrepți.

Citirea scrisorii l-a răscolit pe James, stârnindu-i emoții pe care încercase din răsputeri să și le înăbușe, provocându-i decizia de a continua investigațiile, dacă nu pentru liniștea lui Josh, întrucât acesta a murit în scurt timp, atunci pentru a lui.

”Undeva, la sute de kilometri depărtare, un om era în agonie, înconjurat de fantome, zăcând în mijlocul unei averi care nu mai avea puterea să-l apere de nimeni și nimic. Nu doar că mă luase de mână și mă condusese în casa lui bântuită, dar îmi retrezise propriile coșmaruri.

Cred că atunci, în acea clipă, în timp ce ploaia mă privea prin fereastra barului, m-am hotărât că trebuia să aflu ce se întâmplase la Paris în noaptea aceea – dacă nu pentru liniștea lui Josh, atunci cel puțin pentru a mea.”

Însă, pe măsură ce obținea noi informații, tot mai multe contradicții ieșeau la iveală. Intrând în posesia jurnalului lui Abe Hale, care murise în urmă cu cincisprezece ani, a descoperit o cu totul versiune a acelei nopți.

Un lucru era însă cert. Ambii bărbați fuseseră iremediabil marcați de acea noapte, care își pusese amprenta asupra destinului lor ulterior, neputând ieși din cercul vicios al propriilor gânduri repetitive.

”Oamenii spun că timpul vindecă. Greșesc. Atunci când trăiești ceva cumplit, timpul începe să curgă, pur și simplu, în două albii diferite, ca apele unui râu care se desparte-n două. Într-o parte a lui, îți continui viața obișnuită, cel puțin în aparență.  Dar cealaltă parte se reduce treptat doar la acel  moment, pe care-l trăiești mereu, iarăși și iarăși, cu aceeași intensitate, un vârtej din care nu vei mai ieși niciodată.”

Pentru a afla adevărul din noianul de informații contradictorii, James a realizat că trebuie să schimbe perspectiva, întrucât indiciile inițiale îl atrăseseră pe piste greșite. Houdini a spus cândva că cel mai bun magician nu este cel poate să scoată un elefant din pălărie – se stie ca acest lucru este imposibil,  ci cel care reușește să distragă atenția publicului când a adus elefantul pe scenă…

”În tot acest timp căutasem elefantul, în loc să mă uit după magician.”

Laolaltă cu cheia enigmei a ceea ce se întâmplase în urmă cu patruzeci de ani, James și-a găsit răspunsul și la propriile întrebări ce-l chinuiau. Este mai bine să înveți din greșelile altora, decât din ale tale…

A înfrunta rigorile legii și oprobriul public este o pedeapsă mai ușoară decât închisoarea ridicată de propria minte, din care nu vei putea evada niciodată…

”- George, cu tot respectul, nu cred că înțelegi. Nu mă autopedepsesc. Dimpotrivă, încerc să mă salvez. Dacă nu fac asta acum, dacă nu-mi asum responsabilitatea pentru ce am făcut, chestia asta mă va bântui mereu. Am întâlnit oameni care și-au petrecut toată viața singuri, ascunzându-ne de ei înșiși, pentru că într-un anumit moment n-au fost capabili să-și asume responsabilitatea pentru ceea ce făcuseră sau doar credeau că făcuseră. Și nu vreau să fac aceeași greșeală.”

Chiar dacă toți vedem același lucru, modul în care îl percepem este diferit, în funcție de bagajul emoțional al fiecăruia. O imagine sugestivă, o întâmplare descrisă sau o idee enunțată poate atinge o coardă sensibilă a cuiva, provocându-i propriile reflecții, concluzii și, cu puțin noroc, o decizie inspirată…

”Îi rog să-și folosească imaginația, să-și inventeze propriile povești despre personajele acelea, să le studieze atitudinile, postura și expresiile.

Și fără să-și dea seama, aproape toți încep să-și depene propriile istorii, ascunse printre petele de lumină și umbră.”

O carte deosebit de captivantă, care te îndeamnă la multe meditații. Oare amintirile noastre cât de reale sunt?

Cărțile autorului Eugen Ovidiu Chirovici pot fi comandate pe raobooks.com, elefant.ro, libris.ro, librarie.net, carturesti.ro, cartepedia.ro, dol.ro

6. Negustorul de manuscrise de John Grisham

Negustorul de manuscrise îți oferă o lectură savuroasă, reușind să te captiveze de la prima până la ultima pagină. John Grisham este un maestru incontestabil al thrillerelor, fiecare roman al său fascinându-te cu o intrigă inedită, bine susținută. Grisham acordă o mare atenție la detalii, astfel că de multe ori ai impresia că vizualizezi aievea întâmplările descrise în carte.

Un adevărat maestru al cuvintelor., John Grisham m-a dus cu gândul la începutul cărții la filmul Ocean’s Eleven, ca apoi să mă transporte într-un peisaj exotic, făcându-mă să simpatizez un escroc și să devin complice la un jaf perfect.

Negustorul de manuscrise te introduce în lumea cărților rare, o lume a colecționarilor înrăiți, dispuși să ofere sume colosale pentru a intra în posesia unui exemplar unic. Inevitabil, existând o asemenea cerere foarte tentantă, au apărut și hoții de manuscrise și cărți rare, dornici să se îmbogățească peste noapte dintr-o singură tranzacție.

Intriga cărții pornește de la ideea unui asemenea jaf. O bandă de cinci bărbați, conduși de Denny, un fost membru în forțele speciale aeropurtate, care devenise infractor după ce fusese dat afară din armată, au pus la cale furtul celor cinci manuscrise ale romanelor scrise de F. Scott Fitzgerald – Dincoace de paradis, Marele Gatsby, Ultimul magnat, Blândețea nopții și Cei frumoși și blestemați, care fuseseră donate de Scottie, fiica scriitorului și singurul lui urmaș, Bibliotecii Firestone de la Princeton.

Furtul, spectaculos și extrem de minuțios pregătit în cele mai mici detalii, a decurs fără incidente. Însă o mică picătură de sânge rămasă la locul faptei i-a condus rapid de cei de la FBI la doi dintre făptași, care au fost arestați a doua zi. Ahmed, specialistul în computere al bandei, a fugit imediat din țară. Intrând în panică, Denny l-a anihilat pe cel de-al cincilea membru al bandei, un infractor evadat care de fiecare dată când fusese prins făcuse înțelegeri cu procurorii, trădându-și coechipierii. Mai mult, simțind că FBI-ul îi sufla în ceafă, Denny s-a grăbit să scape de manuscrise, fiind tras pe sfoară în stil mare. Turbat de furie, Denny a reușit, apelând la tortură, să afle numele persoanei în posesia căruia ar fi ajuns manuscrisele: Bruce Cable, proprietarul unui librar renumit din Santa Rosa, de pe insula Camino.

La aceeași concluzie, apelând la cu totul alte metode, ajunseseră și detectivii societății de asigurări. Manuscrisele fuseseră asigurate de Universitatea Princeton pentru suma de douăzeci și cinci de milioane de dolari. Dezideratul universității nu era atât să-și încaseze substanțiala despăgubire, cât să-și recupereze manuscrisele, care erau neprețuite.

Este foarte interesant de urmărit modul în care procedează o societate de asigurări. Decât să plătească imensa despăgubire de douăzeci și cinci de milioane de dolari, era preferabil să cheltuiască sume mult mai mici în cadrul unei anchete proprii pentru a descoperi unde se afla prada. În plus, față de FBI care trebuia să respecte litera legii, neputând interveni în lipsa unui mandat, detectivii societății de asigurare acționau în zona ”gri”, iar după ce obțineau informațiile dorite pentru rezolvarea cazului, alertau FBI.

Astfel a fost cooptată Mercer Mann, o tânără romancieră în vârstă de treizeci și unu de ani. În momentul în care reprezentanta companiei de asigurări a contactat-o, Mercer nu se afla în cea mai bună perioadă a vieții sale, iar oferta făcută era mult prea tentantă pentru a fi refuzată. Motivul pentru care fusese aleasă pentru această misiune avea legătură cu faptul că bunica ei avusese o casă pe insula Camino, unde Mercer își petrecuse toate vacanțele în copilărie și adolescență, iar după moartea bunicii casa revenise copiilor acesteia în părți egale. Tânăra avea astfel pretextul ideal de a petrece o perioadă acolo, chipurile pentru a-și recăpăta inspirația necesară scrierii noului ei roman, timp în care putea aduna informații prețioase despre locul unde s-ar fi putut găsi prețioasele manuscrise.

Mercer era falită și tocmai fusese anunțată că postul de profesor universitar pe care  era angajată urma să fie desființat. În plus, copleșită de problemele personale, nu-și mai găsea nicio inspirație pentru scris, depășind cu mai bine de trei ani termenul la care trebuia să își predea noul roman. Astfel, deși principiile morale o îndemnau să refuze, propriile nevoi au împins-o să accepte târgul.

Bruce Cable este un anti-erou fascinant, șarmant și deosebit de inteligent.

Pasiunea pentru cărțile vechi îi venise pe neașteptate. În anul 1996, pe când Bruce avea douăzeci și trei de ani, tatăl lui, cu care nu se înțelesese niciodată, murise pe neașteptate, lăsându-i moștenire suma de 300.000 de dolari, rămasă dintr-un fond constituit de o rudă de demult. În schimb, prin testament, toate celelalte bunuri fuseseră donate Universității Emory. Domnul Cable nutrise înălțătoarea părere că banii lui trebuiau investiți în educație, și nu lăsați copiilor lui pentru a fi risipiți, deși, la rândul lui, își trăise întreaga viață risipind banii câștigați de altcineva. Înainte ca executorul testamentar să facă inventarul bunurilor donate, Bruce a reușit să sustragă din biblioteca tatălui lui optsprezece cărți rare, dintre care patru ediții princeps semnate de autori. Intrarea neplănuită a lui Bruce Cable în lumea cărților rare debutase spectaculos. Afundându-se în studiul acestui domeniu a constatat că valoarea cărților sustrase era de aproximativ 200.000 de dolari. Totuși, nu s-a grăbit să le vândă, pentru a nu stârni bănuieli, învățând curând că în afaceri răbdarea era esențială.

Încântat de provocările noului domeniu descoperit, Bruce a cumpărat un spațiu pe insula Camino pe care l-a transformat într-un magazin de carte, investindu-și tot timpul și energia dezvoltării acestuia. Convinși de insistențele lui, editorii și reprezentanții de vânzări au inclus insula Camino pe lista locurilor unde puteau să-și lanseze cărțile. Bruce a devenit membru al Asociației Americane a Librarilor (A.A.L.), implicându-se din plin în cauzele, discuțiile și comitetele acesteia. În 2005, după nouă ani pe baricade, Bruce Cable a fost ales în Comitetul Director al A.A.L.

Mi-a plăcut mult cum a descris autorul munca unui librar pasionat în comerțul cu amănuntul.

Bruce avea o adevărată vocație pentru această meserie. Înainte ca un autor să-și lanseze o carte în magazinul lui, Bruce citea tot ce publicase acesta.

”Citea cu ferocitate și, cu toate că prefera romane scrise de autori în viață, oameni pe care îi putea cunoaște, promova, apropia și urmări, devora cărți cu biografii, de autoinstruire, de bucate, istorii – orice, absolut orice. Măcar atâta lucru putea face. Îi admira pe toți cei care scriau și, dacă vreunul își rezerva timp să îi viziteze magazinul și să ia masa de seară cu el, atunci el voia să poată discuta despre opera lui.”

Bruce citea în permanență, până dincolo de miezul nopții, dimineața devreme și în timpul zilei, rezemat de o sculptură în mărime naturală a căpeteniei indienilor Timucuan, sorbind espresso nonstop, stând cu un ochi pe pagină și cu celălalt asupra ușii. Își saluta clienții, discuta cu ei și le recomanda cărți, își oferea ajutorul la bar sau la casa de marcat când era aglomerat în magazin, după care revenea la locul lui preferat de citit. Susținea că citea în medie patru cărți pe săptămână și nimeni nu-i punea la îndoială spusele. Dacă o vânzătoare nu citea cel puțin două cărți pe săptămână, nu primea postul.

Cu timpul, ajunsese un ”nume” în industria vânzărilor cu amănuntul. Autorii se băteau pentru a-și lansa cărțile în magazinul lui, știindu-se faptul că Bruce avea un talent nemaipomenit în a mobiliza oamenii. Reușeau să se vândă în număr mare până și cărțile mai puțin comerciale. În plus, era oricând dispus să ofere un ajutor unui autor aflat la început de drum.

Deși știi că este un escroc, nu poți să nu-l simpatizezi.

Ajunsă pe insulă, Mercer a descoperit o întreagă comunitate de scriitori, cu toții arătându-se dornici să o integreze în cadrul lor. Cu toții trecuseră cel puțin o dată prin marea problemă a unui scriitor: e mai ușor să scrii o carte, decât să o vinzi…

La prima petrecere dată de două scriitoare excentrice, Mercer l-a cunoscut pe Bruce, simțindu-se fermecată, fără voia ei, de felul lui dezinvolt și prietenos, precum și de vasta lui cultură în domeniul cărților. Mercer a simpatizat-o de la prima vedere și pe Noelle, soția lui Bruce, care deținea un cochet magazin de antichități în apropierea magazinului de carte al acestuia.

Cu cât se prelungea șederea pe insulă, Mercer se simțea tot mai atașată de acea comunitate.

Când Noelle a plecat la Paris pentru a-și face aprovizionarea cu marfă, Mercer a descoperit că zvonurile conform cărora Bruce și Noelle aveau o căsătorie deschisă erau perfect adevărate. Deși puțin descumpănită de acel stil de viață, Mercer nu poate rezista seducției lui Bruce, având o aventură pasională de un weekend cu acesta.

Când, la sfârșitul weekendului, Mercer a avut dovada indubitabilă că manuscrisele se aflau în pivnița lui Bruce, a fost pusă în fața unei mari dileme morale: să dezvăluie informația și să-l distrugă pe Bruce, la care începuse deja să țină, sau să tacă și să devină complicea lui?

”Distrugerea pe care era pe cale să o declanșeze era mult mai importantă decât banii care stăteau la baza ei. Adevărul era că îl plăcea pe Bruce Cable – îi plăceau zâmbetul lui frumos și purtarea dezinvoltă, aspectul atrăgător, garderoba lui unică, spiritul și inteligența, admirația lui față de scriitori, priceperea lui de amant, prezența lui printre alții, prietenii și reputația sa, precum și farmecul lui, care părea uneori magnetic. În secret, se simțea emoționată să se afle atât de aproape de el, să facă parte din cercul lui de prieteni intimi și, da, să fie încă una din femeile de pe lunga lui listă. Datorită lui, în acele șase săptămâni se distrase mai mult decât în ultimii șase ani.”

Trădarea ei ar fi adus prejudicii uriașe mai multor persoane. Poate Bruce merita ceea ce i se putea să i se întâmple, dar nu același lucru meritau angajatele lui, prietenii lui, nici măcar Noelle. Pe de altă parte, pentru Tessa, bunica ei, nu existau zone gri. Ce era drept era drept, ce era rău era rău. Minciuna era un păcat, iar cuvântul dat trebuia respectat, indiferent de consecințe sau neplăceri. Grea dilemă…

Finalul ne rezervă o răsturnare spectaculoasă de situație, plus încă o surpriză în epilog. Se pare că jaful perfect chiar poate exista, deși nu chiar pentru cine se pregătește…

 Cărțile autorului John Grisham pot fi comandate din librăriile online raobooks.com, elefant.ro, libris.ro, carturesti.ro, librarie.net, emag.ro

7. În lipsa președintelui de Bill Clinton, James Patterson

În lipsa președintelui de Bill Clinton, James Patterson este un thriller extrem de captivant și tulburător, cu o intrigă foarte interesantă, care pornește de la o idee bulversantă, însă perfect posibilă. Trăim într-o epocă ultratehnologizată, în care descoperirile tehnologice ne-au asigurat un confort de care am devenit repede dependenți. Mai mult, internetul ne-a ajutat să fim conectați în permanență unii cu alții, indiferent de distanță. Ce s-ar întâmpla însă oare dacă cineva, urmărindu-și propriile scopuri malefice, ar reuși să creeze un virus extrem de periculos care, odată declanșat, ar suprascrie toate fișierele din computerul unde s-a instalat? Ar fi un dezastru, dar care s-ar transforma rapid într-o catastrofă mondială dacă, folosindu-se de internet, acest virus ar exista practic în orice calculator conectat la acesta… S-ar paraliza transporturile, comunicațiile, stațiile de epurare a apei, aprovizionarea cu hrană, întreg sistemul sanitar, administrația publică, precum și orice activitate își are datele stocate electronic. Ne-am întoarce practic în Evul Mediu, dar fără a avea adaptabilitatea de a trăi în acele vremuri…

Un film realizat după această carte ar fi deosebit de spectaculos, introducându-ne în lumea politică de cel mai înalt nivel.

Cartea, scrisă la persoana întâi din perspectiva eroului principal al cărții – Jonathan Duncan, președintele în funcție al Statelor Unite, un adevărat erou, cu realizări remarcabile în trecut – reușește să-ți captiveze imediat interesul, pompându-ți o infuzie de adrenalină încă de la primele pagini. În timpul războiului din Irak acesta fusese capturat, însă, dând dovadă de o remarcabilă rezistență psihică, nu-și trădase nici țara, nici camarazii, în ciuda torturilor groaznice la care fusese supus. Ajuns președinte, Jonathan s-a dedicat total misiunii sale, ignorându-și propriile drame personale pentru a-și putea păstra luciditatea și puterea de decizie în momentele de criză.

Din loc în loc sunt intercalate și câteva capitole la persoana a treia, în care aflăm amănunte despre mișcările teroriștilor.

Jonathan Duncan este supus unei presiuni psihice incredibile, fiind nevoit să ia decizii contracronometru, pentru a evita o catastrofă cibernetică care amenința să schimbe irevocabil, cu consecințe dramatice incalculabile pe termen lung, viețile tuturor celor trei sute de milioane de cetățeni americani. Nivelul de stres creștea exponențial cu fiecare secundă care trecea și aducea mai aproape termenul limită la care aflase că urma să se declanșeze virusul, fără a ști cine l-a comandat și în ce scop și fără a se întrezări soluțiile de anihilare a acestuia. Lupta era cu atât mai grea cu cât existau indicii certe că cineva din anturajul președintelui, cu mare putere de decizie, se afla în legătură cu terorișii, furnizându-le acestora informații clasificate, care nu erau cunoscute decât de opt persoane în afara președintelui. Cu toții se aflau în posturi cheie și, neștiind care dintre ei era trădătorul, președintele trebuise să ia măsuri de protecție pe la spatele acestora, pe rute mult mai întortocheate, pierzând timp prețios în efortul de a crea o alternativă rudimentară de apărare în caz de criză.

Încercând să afle cine era în spatele atacului, președintele luase legătura cu Suliman Cindoruk, conducătorul Fiii Jihadului, o periculoasă organizație teroristă, întrucât existau indicii că acesta comandase crearea acelui virus. 

Prinzând din zbor oportunitatea, Lester Rhodes, președintele Camerei Deputaților și adversarul politic al lui Jonathan, l-a convocat pe Jonathan să dea răspunsuri despre acțiunile sale aparent ilogice și iresponsabile în fața unui Comitet special al Camerei Deputaților, deși era conștient că Jonathan acționase într-o situație de criză și nu putea să dea răspunsuri transparente fără a periclita întreaga strategie de apărare.

Setea de putere acționează adesea ca un drog care îl împinge pe cel obsedat de ea la acțiuni lipsite de etică, din dorința acerbă de a obține puterea cu orice preț…

”Nu contează ce îi spun azi. El are niște scheme de joc și le urmează. Patriotismul nu va conta niciodată pentru el. Așa cum spunea mama, dacă tipul ăsta ar avea vreodată un gând altruist, ar muri de singurătate.”

Mai mult, datorită nivelului inimaginabil de stres, o boală rară de sânge de care suferea președintele, care stătuse în formă latentă ani de zile, se acutizase, necesitând tratament urgent. Cu multă autoironie, președintele punctează limitările lui fizice, asupra cărora logica și voința nu aveau nicio putere.

”E greu să fii modest când se cântă o melodie de fiecare dată când intri într-o sală, când piețele financiare din toată lumea depind de fiecare cuvânt al tău și când comanzi cel mai mare arsenal militar din lume, dar dacă vrei să cobori cu picioarele pe pământ, încearcă să verifici dacă ai sânge în scaun.”

Președintele nu este prezentat idealizat. Este un bărbat cu emoții și sentimente, ce are tulburări de conștiință din cauza deciziilor controversate pe care este nevoit să le ia. Își iubește însă cu pasiune țara, astfel că nimic nu mai contează când în joc este binele națiunii sale. Un exemplu elocvent în acest sens este momentul în care, aflând că doi importanți teroriști s-au întâlnit într-un anume loc, președintele a oscilat în a da comanda de anihilare a acestora, dat fiind faptul că unul dintre teroriști era însoțit de cei șapte copii ai săi.    

”Cum pot să ucid șapte copii?

Nu faci asta. Ucizi doi teroriști care plănuiesc următorul măcel împotriva civililor nevinovați. Al-Fadhli își ucide copiii pentru că se ascunde în spatele lor.

Adevărat, dar e o chestiune de semantică. E alegerea mea. Ei trăiesc sau mor din cauza alegerilor mele. Cum o să-mi întâlnesc Creatorul într-o zi și o să le justific morțile?”

Datoria lui era însă de a-și proteja țara cu orice preț, indiferent de sacrificii sau pierderi colaterale. Deși i-am înțeles motivele, am citit decizia președintelui cu un nod în gât… 

”Mai aștept un moment și șoptesc o rugăciune. Mă rog pentru acei copii. Mă rog ca, într-o zi, niciun președinte să nu mai fie nevoit să nu ia o decizie ca asta.

– Dumnezeu să ne-ajute! Spun. Aveți autorizația mea să atacați!”  

Când lumea a devenit teatrul de luptă între marile puteri, binele și răul se amestecă, iar mulți nevinovați cad victimă doar pentru că s-au aflat la locul și în momentul nepotrivit…

Și, ca într-un joc de domino, o piesă o antrenează pe alta și tot așa mai departe, cu consecințe incalculabile pe termen lung. O decizie poate fi corectă dacă o privești dintr-un anumit unghi, dar complet nedreaptă dacă schimbi perspectiva. 

Violența naște violență… O demonstrează cu prisosință Bach, asasina profesionistă trimisă în America pentru a anihila câteva ținte de o importanță vitală, care puteau periclita succesul acțiunii teroriste. Bach fusese cândva o tânără nevinovată, o bosniacă pe jumătate musulmană. Când sârbii îi asasinaseră tatăl, Bach își împietrise inima și, după multe antrenamente, se transformase într-o armă letală, răzbunându-și crunt tatăl. Ani în șir după aceea, Bach ucisese cu sânge rece și o precizie chirurgicală mai multe ținte pentru care fusese angajată să le elimine, fără să-și pună întrebări sau să-și permită mustrări de conștiință. Totuși în ea mai exista ceva din fata de dinainte de masacrul care-i nenorocise întreaga familie, întrucât visa să-i asigure copilului ei încă nenăscut o viață lipsită de orice violență, într-un loc idilic, ferit de nedreptățile sociale. Dar, pentru a-și îndeplini dezideratul, mai trebuia să înfăptuiască o ultimă misiune, foarte bine plătită, care urma să-i asigure fondurile suficiente pentru o viață la adăpost față de orice amenințare.

”Întotdeauna e mult mai ușor să fie eliminat doar liderul.

Dacă există ceva ce trebuie învățat din istorie, atunci este faptul că, de la oameni până la animale, de la cele mai primitive până la cele mai civilizate, majoritatea indivizilor își doresc să fie conduși.

Elimină conducătorul și restul haitei va intra în panică.”

Suspansul atinge cote incredibile, pe măsură ce deadline-ul este tot mai aproape, iar soluțiile departe de a se întrezări. Este de-a dreptul tulburătoare ideea că viețile noastre ar putea fi brusc și irevocabil zdruncinate din temelii, fără vreo șansă de a ne putea apăra, doar pentru că cineva a decis să retraseze harta puterii la nivel mondial. 

Luptând cu o organizație teroristă și periculoasă, neștiind cine o finanța din umbră, președintele și-a asumat riscuri incredibile, neținând cont de propria siguranță și nici de faptul că boala de care suferea putea să-i provoace în orice clipă un colaps. Dureros era faptul că nu se putea încrede sută la sută nici în proprii consilieri, unul dintre ei fiind trădătorul din umbră, ce acționa conform unor motivații obscure și care refuzase să se deconspire nici în al douăsprezecelea ceas, deși președintele promisese să-i ofere imunitatea și șansa de a începe o nouă viață în altă țară. Dorința de faimă și putere, mascată în spatele unei măști convingătoare de integritate și profesionalism, poate întuneca mințile cuiva, care ajunge să jongleze cu viețile a milioane de oameni, împins de propriile scopuri meschine.

În situație de criză extremă, când logica se poate dovedi înșelătoare iar indiciile menite să inducă în eroare, președintele a luat decizii bazându-se pe propria intuiție, eșecul nefiind o alternativă de luat în calcul.

Finalul este pozitiv și moralizator, cu un mesaj puternic.

”La sfârșitul Adunării Constituționale, un cetățean l-a întrebat pe Benjamin Franklin ce fel de guvern ne-au oferit întemeietorii noștri. El i-a răspuns: ”O republică, dacă puteți să o păstrați”. Aceasta este o misiune pe care niciun președinte nu o poate îndeplini singur. Depinde de noi toți să o păstrăm. Și să facem ce este mai bun din ea.”

Cartea este cu atât mai remarcabilă și impresionantă cu cât unul dintre autori este un fost președinte al Statelor Unite, care nu speculează, ci știe modul cum funcționează administrația prezidențială, cum se desfășoară tratativele pe plan mondial și modul de acțiune într-o situație de criză.

Cartea În lipsa președintelui de Bill Clinton, James Patterson poate fi comandată pe raobooks.com, elefant.ro, libris.ro, librarie.net, carturesti.ro, cartepedia.ro, dol.ro

8. Fascinația dansatorului de Iris Johansen

Fascinația Dansatorului este o carte deosebit de spectaculoasă, foarte bine scrisă, dozând magistral suspansul, misterul și romantismul pe parcursul acțiunii.

Cartea ne oferă o lectură bogată și complexă, cu multe destine împletite, captivându-ți interesul de la prima până la ultima pagină, neputând să o lași din mână odată ce ai început-o. Visez pur și simplu la un film după această carte! Ar fi cu siguranță un succes de box-office. 

Misterioasa statuetă Dansatorul Vântului, despre care legenda spunea că este dotată cu puteri miraculoase, are un rol determinant în poveste. Motivațiile diverselor personaje legate de celebra statuetă vor declanșa un întreg angrenaj de evenimente cu consecințe dramatice, influențând decisiv destinele mai multor persoane care, în lipsa acestui catalizator, ar fi avut puține șanse să se poată intersecta. Vom pătrunde astfel în lumea spionajului de mare clasă, a corupției de nivel înalt, a furturilor de obiecte de artă, a politicii de top, a afacerilor cu parfumuri precum și dincolo de fațada strălucitoare a Hollywood-ului.

Urmărind firul acțiunii, vom avea parte și de un tur virtual spectaculos în mai multe locații de pe glob, pornind din St.Basil, Elveția, ajungând la Grasse, în Franța, la New York, la Paris, la Istanbul pentru a poposi spre final la ruinele Troiei, locul de unde începuse prima dată traseul statuetei.

Galeria personajelor este și ea impresionantă, autoarea reușind să creioneze caractere deosebit de credibile, cu temperamente unice, fiecare acționând conform propriilor scopuri, bine motivate și argumentate.

Ca și în precedenta carte din serie, Pe urmele Dansatorului, și în acest volum avem parte de două povești de iubire, ambele de un farmec deosebit, foarte interesante și pasionale.

Acțiunea cărții începe în anul 1991.

În primul capitol facem cunoștință cu Alex Karazov, un personaj fascinant, deosebit de inteligent, ce avea în spate un trecut tumultuos de care încerca să se distanțeze.

Ca origini, Alex era pe jumătate român, pe jumătate rus. Copilăria și tinerețea și le petrecuse în România, țara de origine a mamei lui. Mintea lui strălucită atrăsese atenția KGB-ului, care îl recrutase pe când era student. 

Reputația lui de a rezolva diverse puzzle-uri ce păreau imposibile, de a face conexiuni neașteptate și previzionări pentru evenimentele ce aveau să se producă îi impresionase pe șefii CIA-ului, care reușiseră să îl convingă să treacă de partea lor. 

O perioadă, Alex acționase ca agent al CIA-ului, repurtând multe succese, până când, la un moment dat, un șef corupt se folosise de talentul și abilitățile lui pentru a da o lovitură în interes personal în scopul de a se îmbogăți, cu consecințe dramatice. Furios și scârbit, refuzase să mai lucreze în continuare pentru CIA, dar avusese grijă să își ia propriile măsuri de siguranță. Reușise să substituie o sumă mare de bani din prada pe care și-o însușise șeful lui corupt și aranjase că, în cazul morții lui, în treizeci de state să fie trimise mai multe scrisori compromițătoare care dezvăluiau în amănunt corupția la nivel înalt pe care o descoperise. În acest fel își crease o plasă de siguranță, fostul lui șef din CIA având tot interesul să îl protejeze pentru a rămâne în viață.

Dispunând de o avere impresionantă, Alex se retrăsese la o cabană în Elveția, alături de prietenul și partenerul lui Pavel Rubanski. Acolo, Alex își omora timpul scriind romane polițiste și rezolvând puzzle-uri pentru amuzamentul propriu. Astfel, punând cap la cap niște indicii, Alex descoperise că o bandă, condusă de un anume Black Medina, care fura diverse opere de artă din marile muzee ale lumii, își stabilise drept următoarea țintă Dansatorul Vântului, o statuetă celebră, fascinantă, despre care se spunea că are puteri miraculoase contribuind decisiv la succesele celui care o avea în posesie. Făcând câteva conexiuni, Alex și-a dat seama că, de fapt, banda condusă de Black Medina era coordonată din umbră de Brian Ledford, un fost partener din CIA. Luând legătura cu Ledford, acesta îl vizitează și îi confirmă bănuielile, dar, în același timp, îl previne să nu se amestece, întrucât miza era mult prea mare, iar repercusiunile vor fi cumplite. Ca un avertisment, după plecarea lui Ledford, Alex îl găsește pe Pavel, prietenul lui și singură persoană la care ținea, omorât și mutilat groaznic, cu fularul lui Ledford înfășurat în jurul gâtului.

Înnebunit de furie și de durere, Alex jură să se răzbune.

În continuare, acțiunea se mută la Casa Vasaro, aflată lângă Grasse, în Franța.

Caitlin Vasaro, o tânără de douăzeci și cinci de ani, administra cu mult devotament respectiva proprietate, constituită din plantații de trandafiri și alte flori, vinărie, conac și alte dependințe. 

În timpul studiilor pe care le făcuse la Sorbona, Caitlin făcuse o dizertație privind istoria acestei proprietăți, pe care ea o îndrăgise de mic copil, și a familiei care o administrase de câteva secole. Astfel, tradiția instituită de Lorenzo Vasaro, pe care l-am cunoscut în Legenda Dansatorului, era că proprietatea să fie lăsată  moștenire, din generație în generație, celei mai mari fete din familie, iar aceasta să își păstreze numele Vasaro, chiar și după căsătorie, și să poarte numele Caterina sau alte variațiuni ale acestui nume. 

Fascinată de istoria familiei ei, Caitlin petrecea ore întregi studiind un jurnal început în anul 1792, lăsat de Catherine Vasaro, în care era descrisă istoria familiei. După cum știm din Pe urmele Dansatorului, Catherine începuse să scrie acel jurnal la îndemnul Juliettei, buna ei prietenă, pentru a o ajuta să-și depășească o  mare traumă sufletească. Caitlin era intrigată mai ales de statueta Dansatorul Vântului, a cărei hologramă o studia ore întregi, având impresia că ochii statuetei îi transmit un mesaj misterios. Caitlin era fascinată și de inscripția criptată de la baza statuetei, al cărei înțeles nimeni nu reușise să îl descifreze până atunci.

Întreaga responsabilitate a proprietății și a oamenilor care lucrau acolo se afla doar pe umerii lui Caitlin, care nu avea pe cine să se bazeze. Mama lui Caitlin, Katrine, era o ființă fragilă și sensibilă, iar tatăl ei se dovedise a fi un șarlatan care, după ce sărăcise proprietatea prin excesele lui, o părăsise pe Katrine și pe fiica lor Caitlin, în vârstă de doisprezece ani la acea vreme, luând toate lucrurile de preț din Vasaro.

În prezent, Caitlin se străduia din răsputeri să salveze proprietatea, înglodată în datorii și ipotecată la banca. O posibilă salvare era să se lanseze noul parfum creat de Caitlin, căruia aceasta intenționa să îi dea numele Vasaro, dar banca a refuzat să îi mai acorde lui Caitlin un alt credit.

Tocmai când Caitlin se simțea încolțită din toate părțile, sosește la Vasaro un bărbat misterios și foarte carismatic, Alex Karazov, care îi propune să se asocieze în vederea lansării noului parfum. Astfel, Alex urma să finanțeze întreagă campanie de lansare, în schimbul unui procent de 20% din profiturile obținute în următorii cinci ani, cu singura condiție ca el să conducă întreagă campanie de marketing. Deși Caitlin realizează că Alex are un scop ascuns, pe care nu vrea să îl dezvăluie, acceptă propunerea, neavând nicio altă alternativă valabilă.

Magnetismul dintre Alex și Caitlin este aproape palpabil încă de la prima lor întâlnire, aerul încingându-se în preajma lor. În scurt timp, cei doi nu mai rezistă atracției reciproce și devin amanți, momentele lor de dragoste fiind foarte pasionale.

Planul de marketing propus de Alex pentru lansarea campaniei este spectaculos și îndrăzneț. Pentru a atrage imediat atenția, imaginea parfumului urma să fie asociată cu celebra statuetă Dansatorul Vântului, iar alegerea lui pentru purtătoarea de cuvânt pentru campania de publicitate era Chelsea Benedict, o actriță îndrăgită și celebră.

Caitlin este sceptică în privința reușitei planului lui, întrucât statueta se afla în posesia lui Jonathan Andreas, pe care era foarte greu să îl motivezi cu ceva, fiind un om politic extrem de respectat, viitor candidat la președinția Statelor Unite, iar despre Chelsea Benedict se știa că era foarte selectivă în privința campaniilor în care se implica asociindu-și imaginea.

Alex o liniștește pe Caitlin, spunându-i că deviza după care se conducea el era “dă-le ce vor, iar ei vor face ceea ce vrei”.

Astfel, cei doi pleacă în America, pentru a se întâlni cu Jonathan Andreas. Caitlin este plăcut surprinsă descoperind că Alex își făcuse bine temele, știind exact pe ce pârghii trebuie să acționeze.

Prima etapă în campania de promovare a parfumului urma să se desfășoare la Paris, iar la recepția dată cu respectiva ocazie urma să fie expusă și statueta Dansatorul Vântului.

Ajuns la Paris, Alex primește un telefon surpriză care îl bulversează complet. Ca într-un joc malefic de șah, Ledford face următoarea mutare, spunându-i lui Alex că a fost fericit să descopere că acesta și-a găsit o iubită, amenințarea fiind clară. Alex este îngrozit. Într-adevăr, scopul lui ascuns fusese de la bun început acela de a se răzbuna pe Ledford, iar pentru acest lucru ticluise tot acel plan de promovare al parfumului. Știind că Ledford era obsedat de statueta Dansatorul Vântului, Alex fusese convins că acesta nu va rata oportunitatea de a încerca să fure statueta la Paris, moment în care Alex spera să îl poată prinde. Disperat, Alex realizează că, fără voia lui, o transformase pe Caitlin într-o țintă.

Alex se îndrăgostise profund de Caitlin și îi era teamă că ea nu îl va ierta niciodată pentru că o mințise și se folosise de ea. Totuși, singura șansă pentru a o putea proteja era ca ea să fie avertizată de pericol, astfel că Alex îi mărturisește întregul adevăr. Relația lui Caitlin a fost cea scontată de Alex. Extrem de furioasă, i-a reproșat că a manipulat-o în folosul propriilor lui planuri și, prin intermediul ei, l-a implicat și pe Jonathan, punându-l și pe el în pericol.

Deși Alex și-ar fi dorit din răsputeri să poată anula totul, caruselul evenimentelor, odată pornit, nu mai putea fi oprit. În ciuda măsurilor de securitate, statueta Dansatorul Vântului este furată, în locul ei fiind pusă o copie.

Pentru a recupera statueta, Alex pleacă pe urmele lui Ledford. În același timp însă, realizând că pericolul plana în permanență deasupra lui Caitlin, iar cea mai bună protecție i-o putea oferi doar el, Caitlin îl însoțește.

”- Nu mă mai poți controla prin sex, Alex.

– Nici nu încercam. O privi direct în ochi. Nu la început. Voiam doar să te ajut.

– Dar ai fi făcut-o.

El zâmbi cu amărăciune.

Oh, da, m-aș folosi de sex ca să te controlez, dacă asta înseamnă să te țin în viață. Aș folosi tot ce am.”

Indiciile găsite îi poartă până în exoticul Istanbul, unde acționa o întreagă lume interlopă. Pentru a se descurca în întregul păienjenișul de afaceri ilegale, contactele lui Alex din CIA îl pun în legătură cu Kemal, un tânăr simpatic, foarte ambițios și cu multe secrete. Conduși de Kemal, cei doi ajung la un bordel ilegal, condus de un om de afaceri corupt, unde mai mulți copii erau exploatați sexual. Cei doi vor reuși să o salveze din acel iad pe Melis, o fetiță isteață în vârstă de unsprezece ani, a cărei poveste o vom afla într-o altă carte a autoarei, Ultima scăpare.

Kemal fusese el însuși cândva un băiat abuzat, dar reușise să fugă, iar ambiția lui era să se îmbogățească și să devină complet independent.

Evenimentele se precipită, pericolele vin în valuri și nu toate personajele reușesc să supraviețuiască în jocul malefic al terorii…

Pentru descifrarea inscripției de la baza statuetei, pașii îi poartă la ruinele cetății Troia, acolo unde a început odiseea statuetei.

După mai multe răsturnări spectaculoase de situație și dezvăluiri de secrete, avem parte de un final luminos. Alex, un veșnic rătăcitor până atunci, își dorește, pentru prima dată, să prindă rădăcini într-un loc alături de persoana iubită, fiind dispus să facă orice pentru a o face fericită pe Caitlin. Cererea lui în căsătorie este una dintre cele mai originale citite de mine.

”- Am putea face un târg. Eu refac Vasaro pentru tine și poate tu mă lași să stau aici un timp.

– Ea își ținu respirația.

– Cât timp?

– Nu știu. Se mută în josul râului și începu să sape pământul. Ce-ar fi să începem cu patruzeci-cincizeci de ani? După asta renegociem.

Ea inspiră grăbit.

– Credeam că nu vrei să prinzi rădăcini.

– Ți-am spus că toate se schimbă? Batem palma?

– Dă-le ce vor și ei îți vor da ce…

Ea se opri când Alex ridică repede capul, iar ea putu să-i vadă expresia.

– Spune-mi orice lucru îți dorești pe lumea asta și ți-l voi da, zise el cu vocea îngroșată. Doar să mă lași să stau cu tine.

– Așa vei face? Un zâmbet îi lumină fața. Înseamnă că aș fi o idioată să refuz, nu?

– Da.

Ea chicoti ușor și îl luă de mână. Își trecu degetele printre degetele lui, iar Pegasus era prins între ele.

– Cincizeci de ani?

– Cel puțin.

– Căsătorie?

– Dacă nu te deranjează.

– Nu mă deranjează. Ea făcu o pauză, devenind brusc tensionată. Mă iubești, Alex Karazov?

– Sigur că da, zise el surprins. Despre ce altceva crezi că e vorba?

Râsul ei vesel răsună peste câmpul de trandafiri.

Nu există dragoste precum e cea furată de sub umbra sabiei…”

Și tocmai când credeam că nimic nu ne mai poate uimi, epilogul ne-a rezervat încă o surpriză de proporții referitoare la Marisa, Kemal și statueta Dansatorul Vântului.

Cărțile autoarei Iris Johansen pot fi comandate pe libris.ro, elefant.ro, librarie.net, emag.ro, dol.ro

9. Păzitoarea tainei de Kate Morton

Păzitoarea tainei are toate ingredientele unui roman de mare succes, creând o intrigă care împletește magistral trecutul cu prezentul, înglobând destinele mai multor generații, totul pe fondul unei atmosfere de mare mister. Personaje memorabile, file de istorie, iubire, dramă, devotament, visuri spulberate, prietenie și trădare, sacrificiu și regrete, toate acestea crează un amestec fascinant care te captivează de la prima până la ultima pagină. În plus, răsturnarea absolut spectaculoasă de la sfârșitul cărții te face să exclami: ”Uau!!”, convingându-te pe deplin de talentul autoarei de a crea povești uimitoare de viață.

Cartea este deosebit de ofertantă pentru a se putea realiza un film de mare succes.

Acțiunea cărții începe în anul 1960, într-o zi de vară, la o fermă pierdută undeva în peisajul rural al Angliei.

Într-un decor mirific, asistăm la o zi fericită din viața unei familii iubitoare, care sărbătorea împlinirea vârstei de un an a fiului cel mai mic, Gerry. Într-un peisaj ca de basm, Laurel, în vârstă de șaisprezece ani, fiica cea mare a cuplului Dorothy și Stephen, se ascunsese într-o căsuță din copac pentru a visa la cariera ei de mare actriță pe scenele londoneze și la iubirea proaspăt trezită pentru Billy, un adolescent rebel. Surorile ei mai mici, Iris, Daphne și Rose se jucau vesele ceva mai departe, iar râsul mamei ei încălzea aerul.

Însă, întocmai ca atunci când norii negrii acoperă soarele și răcesc brusc atmosfera, totul avea să se schimbe într-o clipită iar pentru Laurel nimic nu avea să mai fie la fel.

Un al șaselea simț a alertat-o imediat pe Laurel imediat ce a zărit bărbatul cu pălărie neagră ce se apropia de casa lor. Mama lor, care îl ține pe Gerry pe un braț și cuțitul de tăiat tortul în cealălaltă mână i-a ieșit în întâmpinare, iar ceea ce s-a întâmplat apoi a bulversat-o complet pe Laurel, lăsând-o ulterior cu o grămadă de întrebări fără răspuns… Deși nu a auzit întreaga conversație, Laurel a auzit totuși când bărbatul a strigat-o pe nume pe mama ei și a văzut cum acesta a întins brațele spre băiețel. Totul s-a petrecut apoi fulgerător. Mama ei s-a ferit, l-a lăsat pe Gerry jos și a înfipt cuțitul în pieptul bărbatului, moment în care Laurel a leșinat.

După ce s-a trezit din leșin, Laurel a constatat că ceea ce ea credea că fusese doar un simplu coșmar era, de fapt, dureroasa realitate, iar poliția, sosită între timp la fața locului, o interoga pe Dorothy. Cu o prezență de spirit de care nu se credea în stare, Laurel a declarat calmă că a asistat la întreaga scenă și că mama ei a acționat în legitimă apărare în momentul în care necunoscutul i-a amenințat băiețelul. Cazul a fost închis repede, însă ceea ce nu a declarat Laurel avea să o bântuie mulți ani de atunci încolo, anume că bărbatul părea să o cunoască bine pe mama ei…

Acțiunea se reia în anul 2011. Laurel ajunsese între timp o actriță de mare succes, recunoscută pe plan național și internațional. Frații ei, de asemenea, aveau o viață împlinită. Însă pentru Laurel și, după cum se va vedea, și pentru Gerry, trecutul lăsase o urmă ce se cerea lămurită…

Pe amândoi, amintirea acelei zile fatidice reieșea adesea la suprafață, ca o fantomă ce nu dorea să plece până când nu i se va face dreptate…

Tatăl lor murise în urmă cu zece ani, după o viață extrem de fericită și împlinită alături de soția lui și cei cinci copii.

Dorothy, mama lor, era la rândul ei grav bolnavă, internată în spital. O fotografie pe care ea o ceruse în mod expres, în care apărea alături de o altă tânără, Vivien, precum și menționarea obsesivă a numelui Jimmy, i-au declanșat lui Laurel niște emoții imposibil de neglijat. Împinsă de un impuls de nestăvilit, Laurel a început să facă cercetări pe cont propriu pentru a descoperi cine erau acele persoane, ce legătură aveau cu mama ei și ce anume se întâmplase în timpul războiului, întrucât se părea că toate acestea aveau legătură cu dramatica întâmplare din vara anului 1960.

În continuare, acțiunea pendulează între trecut și prezent, ducându-ne în mai mulți ani dinainte și din timpul celui de-al doilea război mondial.

Asistăm la primele întâlniri dintre Dorothy și Jimmy, amândoi tineri, entuziaști și idealiști. Fiorii primei iubiri i-au făcut să spere că iubirea lor va răzbi toate greutățile și va rezista în ciuda tuturor piedicilor. Nu poate să nu te încerce un sentiment de tristețe știind că toate acele visuri au fost, până la urmă, zadarnice…

Jimmy a fost cel care a insistat să nu se căsătorească până când nu va reuși să aibă o situație materială stabilă, el trebuind să aibă grijă și de tatăl lui, grav bolnav de depresie după ce soția lui îl părăsise… Cu o sensibilitate și empatie ieșită din comun, Jimmy era fotograf, imortalizând imagini zguduitoare, adevărate mărturii peste timp despre atrocitatea acelor vremuri…

Însă, ajunsă la Londra, după ce fugise de familia ei care nu o înțelegea deloc și o sufoca, Dorothy a început, încetul cu încetul, să se schimbe, vrăjită de mirajul unei vieți de lux, spre care visa și care considera că i se cuvenea…

După ce toată familia ei a pierit în timpul unui bombardament, granița dintre realitate și iluzie a început să fie tot mai fragilă, iar Dorothy a început să creadă că scenariile din mintea ei erau, de fapt, reale. Astfel, ea era convinsă că Vivien, tânăra strălucitoare de peste drum, era prietena ei, iar doamna bogată la care lucra ca îngrijitoare permanentă urma să-i lase ei întreaga moștenire…

Când ambele persoane au dezamăgit-o crunt, Dorothy a început să țeasă un plan de răzbunare care să-i aducă satisfacție și care, credea ea, nu avea să facă rău nimănui…

Toate aceste transformări l-au îndurerat profund pe Jimmy, care rămăsese același tânăr bun, altruist și generos, care ar fi făcut însă orice să o facă fericită pe Dorothy…

Povestea lui Vivien este, la rândul ei, extrem de impresionantă. După ce și-a pierdut, la vârsta de nouă ani, întreaga ei familie într-un accident tragic, în Australia, Vivien a fost trimisă de mătușa ei la un unchi îndepărtat din Anglia pentru a avea grijă de ea. Copleșită de amintirea unei vieți fericite dinainte de accident și de o vină imaginară, Vivien se refugia adesea în tăceri inexplicabile pentru cei din jur, dar în timpul cărora ea se translata într-un univers paralel, în care drama familiei ei nu se întâmplase, iar lucrurile își urmau cursul lor firesc de până la accident…

Silită de unchiul ei să se mărite pe când avea doar optsprezece ani cu un scriitor celebru, mai în vârstă decât ea cu douăzeci de ani, Vivien se dedublase, pe de o parte pozând în soție devotată și muză pentru un soț capricios și brutal, iar pe de altă parte ducând o viață secretă, implicându-se în activitatea unui spital pentru copii, unde organiza tot felul de activități menite să-i înveselească pe aceștia…

Întrucât știi încă din informațiile oferite de la începutul cărții că Vivien și-a găsit un sfârșit tragic în timpul unui bombardament din timpul celui de-al doilea război mondial, nu poți să nu te întristezi de soarta acelei fete bune și altruiste, căreia destinul nu i-a oferit o șansă la o viață mai bună…

Deși am încercat din răsputeri, nu am putut să o îndrăgesc pe Dorothy, care mi s-a părut egoistă și superficială. Laurel era bulversată de informațiile descoperite despre propria mamă, complet contradictorii cu imaginea pe care ea o știa din copilăria ei. În același timp însă, mama ei, așa cum o știa, nici nu ar fi putut ucide un om cu sânge rece…

Ce se întâmplase oare în timpul războiului ce declanșase o asemenea schimbare radicală? Oare propriile regrete o făcuseră pe Dorothy să conștientizeze propriile păcate și să încerce să-și găsească ispășirea, modificându-și radical caracterul? De ce îl omorâse pe bărbatul acela?

Autoarea ne dă indiciile ”cu lingurița”, astfel că, încetul cu încetul, schițăm o imagine de ansamblu. Însă, în momentul în care ne este oferită ultima piesă lipsă, tabloul se schimbă radical, oferindu-ne o cu totul altă perspectivă, complet spectaculoasă, decât cea pe care ne-o imaginasem până atunci. Extraordinară răsturnare de situație! Când viața celor dragi le este amenințată, până și cele mai bune și altruiste persoane pot fi capabile de gesturi extreme!

Recomand cu drag Păzitoarea tainei tuturor celor cărora le plac cărțile cu mult mister, secrete de familie, drame, iubire, răsturnări spectaculoase de situație și finaluri fericite!

”Un splendid roman despre fragilitatea visurilor de tinerețe și puterea legăturilor de familie, despre prietenie și trădare, despre dragoste adevărată și obsesie bolnavă, despre destine zdrobite și vieți salvate miraculos.”

Cărțile autoarei Kate Morton se pot comanda pe libhumanitas.ro, elefant.ro, libris.ro, librex.ro, librarie.net, carturesti.ro, cartepedia.ro,dol.ro, librariadelfin.ro

10. Chemarea îngerului de Guillaume Musso

Musso e unul din autorii mei favoriți, am devenit fan de la prima carte a sa pe care am citit-o. Toate romanele sale îmi sunt dragi, fiecare în parte e unică în felul ei, deși poartă semnătura inconfundabilă a autorului, însă Chemarea îngerului ocupă un loc special în preferințele mele. M-a încântat de la titlu, copertă și sinopsis, iar subiectul și desfășurarea poveștii din paginile ei m-au cucerit! Nu este doar un roman de dragoste, sau un thriller-suspans, sau un roman polițist, ci este toate acestea la un loc și mai mult de atât!

Prima scenă a cărții ne poartă în New York, aeroportul Kennedy. În sala de așteptare aglomerată, un bărbat și o femeie se ciocnesc, își cer scuze automat și pleacă fiecare mai departe, fără să dea vreo importanță incidentului, care avea să le schimbe viețile. Musso este un adevărat maestru al suspansului și al răsturnărilor de situații!

Madeline și Jonathan erau doi străini care nu se întâlniseră niciodată până atunci și erau zero șanse să se mai întâlnească vreodată: ea are o florărie la Paris, el are un mic restaurant la San Francisco.

Dar, ajunși acasă, fiecare descoperă că nu are telefonul mobil. Adică are un telefon mobil, dar al altcuiva! Și așa își aduc aminte de ciocnirea din aeroport, soldată cu scăparea telefoanelor pe jos… Când își dau seama de greșeală, sunt despărțiți de zece mii de kilometri, cât sunt între Paris și San Francisco.

Prima parte a cărții e o savuroasă comedie romantică, cu un schimb de replici și, ulterior, de mailuri între cei doi, extrem de amuzante. Pe măsură ce povestea prinde contur, ritmul se schimbă și m-am trezit prinsă într-un vârtej amețitor de evenimente, în care adrenalina, suspansul și dramatismul ating cote maxime! E o carte care se citește pe nerăsuflate, devorând pagină după pagină.

Povestea se derulează pe parcursul a câteva zile, în ajunul Crăciunului, așa că vă recomand această carte ca lectură în perioada Sărbătorilor de iarnă!

”Există ființe al căror destin este să se întâlnească. Oriunde ar fi. Oriunde s-ar duce. Într-o bună zi, se vor întâlni.”

Întâlnirea de pe aeroportul Kennedy a marcat momentul în care viața fiecăruia dintre ei a intrat pe un alt făgaș. Peste un timp, privind în urmă la întâlnirea lor, Madeline a avut această revelație.

”Nimic nu s-ar fi întâmplat fără acea ciocnire din aeroport. Nimic nu s-ar fi întâmplat dacă nu și-ar fi schimbat telefoanele din neatenție. Dacă ea ar fi intrat în acea cafenea cu treizeci de secunde mai devreme sau cu treizeci de secunde mai târziu, nu s-ar fi întâlnit niciodată. Așa le era scris. O stranie lovitură a destinului, care alesese să-I apropie într-un moment decisiv. Chemarea îngerului, cum zicea bunica ei…”

Minunată semnificație a titlului!

Povestea e scrisă la persoana a treia – cu excepția amintirilor personale ale lui Jonathan și ale lui Claire, care ne sunt spuse la persoana întâi. Ca structură, cartea are trei părți cu titluri sugestive, iar fiecare capitol începe cu un citat foarte inspirat și bine ales. În prima parte a cărții, Șoarecele și pisica, are loc providențiala întâlnire a celor doi. A doua parte, Cazul Alice Dixon, ne dezvăluie firul misterios care le unea destinele. A treia parte, Unul pentru altul, este exact ceea ce ne indică titlul.

Acțiunea cărții ne poartă la New York, la Paris, la Londra sau San Francisco, urmărind diferite fire pe care se ramifică povestea, iar decorurile foarte bine redate te transpun cinematografic, prin felul în care sunt descrise, chiar în locul respectiv.

Personajele principale ale cărții sunt foarte bine conturate, puternice dar și imprevizibile. Pe parcurs, facem cunoștință și cu alte personaje captivante, între care Marcus, cumnatul aiurit al lui Jonathan, sau Danny, un personaj interesant care m-a intrigat și a cărui poveste o vom afla de asemenea! Îl cunoaștem și pe Boris, un simpatic papagal vorbitor!

Despre Jonathan aflăm că este un bărbat de aproape patruzeci de ani, divorțat, tatăl unui băiețel pe care îl iubește foarte mult. Madeline este o femeie atrăgătoare, trecută de treizeci de ani, logodită.

Pentru a remedia încurcătura și a-și recupera telefoanele, în care aveau salvate informații extrem de valoroase, Jonathan ia avionul spre San Francisco, iar Madeline spre Paris, fiecare cu telefonul celuilalt. Însă tentația de a cotrobăi în telefonul ”tâmpitei de pe JFK”, respectiv al ”nebunului din aeroport” e irezistibilă și, Intrigați de cele aflate la o primă căutare, nici unul nu rezistă impulsului aproape obsesiv de a descoperi cât mai mult despre celălalt.

Astfel, Jonathan află lucruri interesante despre ea. Realizează cu surprindere că au aceleași gusturi în materie de muzică și filme, dar ceea ce îl intrigă foarte tare este faptul că îi intuiește o față ascunsă, care îl pune pe gânduri. Jonathan descoperă în telefon un fișier foarte bine protejat, cu dosarele cazului de dispariție al unei persoane, realizând cu uimire că Claire, cocheta și pedanta florăreasă, fusese o foarte încrâncenată polițistă care, în urma eșecului rezolvării acestui caz, încercase să se sinucidă. În timp ce ancheta dispariția lui Alice, o fată de paisprezece ani, Claire a primit la secție un colet în care se afla inima acesteia, acest fapt fiind declanșatorul gestului suicidal.

Stupoarea lui Jonathan a venit atunci când, privind poza fetei, realizează nu doar că o cunoaște, dar era persoana care, printr-un straniu concurs de împrejurări, îi schimbase la un moment dat cursul vieții! Iar ca moment în timp, o întâlnise la câteva luni după ce Claire primise coletul în care se afla inima ei… Cum era posibil așa ceva?!

”O cunoștea pe fata asta. O Întâlnise deja. Îi vorbise.

Înnebunit de spaimă, își închise rapid computerul. Ritmul cardiac i-o luase razna, mâinile îi tremurau. Respiră profund pentru a-și recăpăta calmul, dar degeaba. Amintirea unei întâlniri care îi lăsase în minte o cicatrice de neșters revenea cu putere.”

”Mi-am lipit țeava rece de tâmplă. Am tras piedica, am privit pentru ultima dată soarele, am luat o ultimă gură de aer și am apăsat pe trăgaci ca o eliberare.”

Cât despre Madeline, aceasta își dă seama cu stupoare ca Jonathan Lempereor este unul și același cu cel mai faimos Chef, proprietarul unui vestit lanț de restaurante, a cărui decădere ținuse prima pagină a ziarelor zile în șir. Jonathan a pierdut tot ce avea și la ce ținea în decurs de câteva zile: a aflat că soția sa, Francesca, pe care o adora, îl înșela cu cel mai bun prieten al său, a dat faliment și și-a pierdut tatăl.  Toate acestea într-o săptămână. Cum ar putea trece cineva peste un asemenea cataclism al sorții?

Cu flerul de polițist pe care îl avea în sânge, Madeline descoperă că trădarea Francescăi, faptul că aceasta l-ar fi înșelat pe Jonathan, era o înscenare! Dar în ce scop?!

Realizând că cele descoperite erau de o importanță vitală, cei doi hotărăsc că trebuie să stea de vorbă față în față, însă fiecare ia hotărârea în sinea lui, fără a-l înștiința pe celălalt, astfel încât, în ajunul Crăciunului, el era în fața florăriei ei din Paris, iar ea în fața restaurantului lui din San Francisco, fiecare privind o plăcuță pe care scria Închis până după Sărbători!

De această dată nu mai stau pe gânduri, se sună și decid să se întâlnească la jumătatea drumului, adică – din nou – la New York (ce frumos se închide cercul!).

”Timp de câteva secunde, se simțiră uniți într-un acord perfect. O orbire, o străfulgerare, o sete de viață. Măsurând drumul și riscurile asumate pentru a ajunge unul la celălalt, erau obligați să admită că erau suflete-pereche care se recunoscuseră și care merseseră împreună spre aceeași destinație. Acum, ceea ce se întâmpla între ei era evident, o flacără, o alchimie…Certitudinea amețitoare de a fi întâlnit în sfârșit persoana capabilă să le umple golul, să le reducă la tăcere spaimele și să le vindece rănile.”

Vor avea oare vreo șansă de a rămâne împreună? Vor putea să-și învingă demonii care îi bântuie?

 ”Fantomele sunt ușoare, dar lanțurile lor atârnă greu”

E absolut surprinzător cum se așează piesele acestui complex puzzle de mistere, coincidențe stranii, întrebări ce par fără răspuns și răspunsuri ce par imposibile. O carte care te face să-ți pui întrebări existențiale și oferă teme de gândire. Răsturnările de situații sunt de-a dreptul spectaculoase, iar neprevăzutul, suspansul, tensiunea, magia destinului, dar și romantismul, sunt ingredientele acestei frumoase povești.

 ”Cei mai frumoși ani ai unei vieți sunt cei pe care nu i-ai trăit încă.”

Musso este de asemenea un autor cu un stil cinematografic de a scrie. Pentru locațiile în care se petrece acțiunea – New York și Paris  -, pentru personajele charismatice și spumoasele dialoguri, pentru intriga care face trimitere la un dramatic caz clasat de poliție despre care ies la iveală detalii șocante, pentru felul în care acțiunea te ține în priză de la început până la sfârșit, mi-ar plăcea să văd o ecranizare a acestei cărți, care să pună accent exact pe aceste ”ingrediente”.

Cărțile autorului Guillaume Musso pot fi comandate pe all.ro, libris.ro, elefant.ro, cartepedia.ro, carturesti.ro, librex.ro, librarie.net

Vă recomandăm și celelalte articole ale noastre din categoria TOP