Tot ce ea își dorește de Lynn Austin, Editura Casa Cărții – recenzie

Tot ce ea își dorește

(All She Ever Wanted – 2005)

Lynn Austin

Editura Casa Cărții

Traducere:

Nr. de pagini:

An apariție:

Cu treizeci şi cinci de ani în urmă, Kathleen a fugit de acasă, dorind cu disperare să scape de povara sărăciei şi a ruşinii. Dar o invitaţie neaşteptată de la sora ei o aduce, împotriva voinţei ei, înapoi în liniştitul oraş New York, fiind urmată şi de fiica ei.

Călătoria care trebuia să recupereze lipsurile din relaţia cu fiica sa îşi schimbă cursul pe măsură ce Kathleen îşi reevaluează propria copilărie. Chiar mai interesante sunt istorisirile despre Eleanor, mama ei odată plină de viaţă, şi despre Fiona, bunica despre care abia ştia câte ceva.

Cu cât află mai mult, cu atât Kathleen caută mai multe răspunsuri cu privire la trecutul misterios la familiei ei. Totuşi, privindu-şi trecutul în faţă, Kathleen este sfâşiată între nevoia de a ierta şi între dorinţa de a uita.

Cu zeci de ani în urmă, Kathleen Seymour a părăsit Riverside fără să mai privească înapoi, dorind să scape de povara sărăciei şi a ruşinii. În prezent locuieşte într-un cartier din Maryland alături de soţul ei Mike şi fiica sa Joelle. Rebeliunea adolescenţei Joelle o aduce la exasperare pe Kathleen. După ce aceasta a fost arestată în urma unui furt dintr-un magazin, familia apelează la un terapeut care le sugerează ca pentru a o putea ajuta pe Joelle, mai întâi mama acesteia trebuie să se împace cu trecutul său. Kathleen nu doreşte să mai aibă de a face cu familia ei, însă doreşte să o ajute pe Joelle, astfel că acceptă invitaţia de a merge la o petrecere organizată pentru tatăl său.

În timpul călătoriei, Kathleen îi explică fiicei sale dificultăţile familiei sale – un tată hoţ, fraţi mereu în buclucuri, o mamă care a renunţat la viaţă, şi un unchi excentric obsedat de comunism – Kathleen are puţine amintiri plăcute din copilărie. Deschizându-se în faţa fiicei sale, descoperă lucruri despre trecutul ei pe care nu le cunoştea. Pe măsură ce primeşte răspunsuri la întrebările sale, Kathleen doreşte să cunoască tot mai multe lucruri despre trecutul său, ceea ce duce la vindecare şi iertare pentru toţi cei implicaţi.

Un roman extraordinar despre dragoste, iertare, suferinţă şi importanţa rezistenţei în faţa tentaţiei de a fugi când lucrurile devin dificile. Poveştile femeilor din acest roman scot în evidenţă nevoia de a ne încrede în Dumnezeu pe tot parcursul vieţii.

Prima carte citită de Lynn Austin a fost Perechea potrivită, iar mai apoi am citit Pârâul fermecat și Tărâmuri ascunse. Toate m-au încântat, astfel că am dorit să citesc și alte cărți ale autoarei. Dând o căutare pe Libris.ro, mi-a atras atenția sinopsisul cărții Tot ce ea își dorește și nu am putut rezista ispitei de a o citi.

Tot ce ea își dorește este o carte emoționantă și profundă despre alegeri și consecințele lor, dragoste, suferință, resemnare, izbăvire și iertare.

Construcția romanului este și ea una foarte interesantă. Acțiunea cărții începe în anul 2004, ca mai apoi să ne întoarcem în timp, în anii 1959-1968, 1942-1947, 1919-1030, perioade în care urmărim destinele a trei femei: Kathleen, Eleanor și Fiona. Viața nu a fost blândă cu niciuna dintre ele, fiecare a luat propriile decizii la un moment dat, mai inspirate sau mai puțin inspirate, cu efecte importante nu numai asupra propriei vieți dar și a generației următoare.

De remarcat este faptul că deși ai parte de spoilere majore încă de la început, întrucât știi că poveștile din trecut nu vor avea un final fericit, sunt multe goluri care trebuie umplute, astfel că nu poți lăsa cartea din mână până la sfârșit.

În anul 2004, Kathleen Seymour consideră că are o viață împlinită și echilibrată, condusă după reguli clare și bine definite. Are o situație materială bună, un soț bun și iubitor și o fiică reușită și ascultătoare. Fațada perfectă începe însă să se crape, iar viața i se zgâlțâie din temelii în momentul în care Joelle, fiica ei adolescentă, este prinsă furând un ruj dintr-un magazin, într-un gest clasic de rebeliune adolescentină de atragere a atenției.

Gestul fiicei ei o bulversează complet pe Kathleen. Crescând în haos și sărăcie, Kathleen se străduise din răsputeri să-i ofere fiicei ei bunăstare materială și stabilitate emoțională. Însă stilul ordonat de viață al părinților ei i se părea lui Joelle complet steril, lipsit de pasiune și culoare. Mai mult, Joelle i-a reproșat mamei ei că nu a fost niciodată deschisă față de ea, nepovestindu-i niciodată nimic despre trecutul ei.

Disperată, Kathleen a apelat la un terapeut. Acesta i-a atras atenția că, pentru a o putea ajuta pe Joelle, mai întâi ea trebuie să încerce să se împace cu trecutul său. De peste treizeci și cinci de ani, Kathleen nu mai dorise să mai aibă de-a face cu familia ei, însă, dacă aceasta putea să-i deschidă calea pentru a o ajuta pe Joelle, a acceptat invitaţia surorii ei de a participa împreună cu fiica ei la petrecerea organizată pentru a serba ziua de naștere a tatălui său.

În timpul călătoriei, Kathleen a început să-și deschidă sufletul în fața fiicei sale, împărtășindu-i amintiri dureroase și amare din copilăria ei. Ea era cea mai mare dintre cei patru frați și singura care încerca să mențină o oarecare ordine în casa lor. Cu o mamă apatică și morocănoasă, un tată fermecător, dar mai mult absent, și un unchi fanatic, plin de idei comuniste, Kathleen nu avusese parte de prea multe momente fericite în copilărie și adolescență, în schimb se simțise adesea rușinată și umilită.

Singura figură luminoasă din acea perioadă, care o încurajase mereu și o ajutase de multe ori, fusese Cynthia, mama lui May Elizabeth – cea mai bună prietenă a lui Kathleen o bună perioadă de timp -, și pe care Kathleen o considera prototipul mamei ideale.

Cynthia era elegantă, senină, sigură pe ea, devotată copiilor ei, pentru care avea mereu o vorbă de duh și de încurajare, spre deosebire de Eleanor, mama lui Kathleen, care era șleampătă, plictisită, își bodogănea copiii, pe care-i lăsase mai mult în voia sorții, spunându-le adesea că s-a săturat de ei. Prin urmare, încurajați și de tatăl lor, care se dovedise a fi de fapt un hoț, frații lui Kathleen deveniseră mici infractori de la vârste fragede, furând din magazine și reușind să fie exmatriculați pe diverse perioade de timp încă de la grădiniță.

Printr-un mare exercițiu de voință, Kathleen reușise să se ridice mult deasupra condiției sale, câștigând o bursă de studii,  plecând de acasă în urmă cu treizeci și cinci de ani și făcând mari eforturi pentru a câștiga banii suplimentari ce-i erau necesari pentru a se întreține, întrucât propria familie nu a ajutat-o în niciun fel, iar din acel moment a rupt toate legăturile cu rudele ei.

Însă acum, revenind în orașul natal, Kathleen va avea parte de mai multe surprize de proporții, informații noi, bulversante, punând multe din întâmplările din trecut într-o cu totul altă lumină. Astfel, Kathleen a aflat abia acum că Cynthia și Eleanor fuseseră cândva cele mai bune prietene…

Înapoi în timp, în anul 1942…

Războiul era în toi, majoritatea bărbaților erau plecați pe front, iar fabricile aveau nevoie de mână de lucru. În aceeași zi s-au angajat două tinere. Cynthia, blândă și sfioasă, și Eleanor, băiețoasă și sigură pe ea, susținându-și ideile cu fermitate și intimidând pe toată lumea. Impresionată de noua ei prietenă, Cynthia încerca să o copieze întru totul, de la tunsoare, machiaj, modă și modul în care să se comporte cu bărbații. Este șocant să descoperii acest lucru știind ce transformare au suferit ambele peste ani!

Deși Eleanor a sfătuit-o pe Cynthia să nu aibă încredere în niciun bărbat bogat, ea s-a îndrăgostit nebunește de Rick, fiul unui magnat, dar care își sfidase tatăl, fugind de acasă și înrolându-se în armată. Rick, la rândul lui, o adora pe Eleanor, iar povestea lor părea desprinsă dintr-un basm frumos, însă noi știam deja că nu se va sfârși cu bine. Ce s-a întâmplat? Vă las să descoperiți singuri în carte.

Povestea lui Eleanor mi s-a părut cea mai dureroasă dar, în același timp, am rezonat cel mai puțin cu ea. Mi s-a părut paradoxal că nu și-a iertat propria mamă, acuzând-o pe aceasta că i-a ruinat viitorul datorită greșelii acesteia din tinerețe, în timp ce proprii ei copii aveau toate șansele să devină rebuturi ale societății tocmai datorită delăsării și nepăsării ei. Nici măcar informația aflată în final nu mi s-a părut că ar absolvi-o complet de vină. Cunosc persoane care au suferit boli grave, dar care au reușit să-și păstreze spiritul intact și să-și învingă slăbiciunea fizică de dragul celor din jur, însă în cazul lui Eleanor mi s-a părut că s-a lăsat învinsă de viață și dezertase din funcția de mamă…

Extrem de dureros mi s-a părut și faptul că moartea ei tragică a fost catalizatorul care a declanșat schimbarea pozitivă în viețile soțului, fratelui și copiilor ei. Veți vedea în carte despre ce este vorba.

Ca să înțelegem mai bine totul, ne întoarcem în anii 1919-1930, când s-au petrecut câteva  evenimente ce vor influența dramatic destinul mai multor generații viitoare. Fiona, mama lui Eleanor, o tânără irlandeză, bună, blândă și fermecătoare, mi s-a părut o victimă a iubirii. Fiona și-a iubit familia și tatăl, astfel că nu a putut să-i opună rezistență când acesta i-a cerut să-l însoțească peste ocean, în America, pentru a-i găsi un soț bogat, care să-i scoată din sărăcie pe toți – mama, tatăl și cele nouă surori. Fiona s-a îndrăgostit de Arthur, bărbatul de patruzeci de ani pe care tatăl ei i l-a indicat să-l prindă în mreje, astfel că nu a avut inima să se despartă de el nici când a aflat că este însurat, nici când și-a dat seama definitiv că acesta nu va divorța niciodată de soția lui. Fiona și-a iubit nebunește copiii, astfel că de dragul acestora a acceptat să facă mai multe compromisuri…

După atâtea întâmplări dramatice, finalul este optimist și plin de speranță. Vă invit să descoperiți singuri în carte deznodământul.

Fragment din roman:

„În depărtare se auzeau primele bubuituri ce anunțau o furtună de vară, când un Cadillac nou-nouț, model 1959, parcă în fața casei noastre. Mașina era atât de strălucitoare și de elegantă, încât am apucat-o pe sora mea mai mică de pe veranda dărăpănată unde stăteam amândouă și am fugit repede în casă, strigând:

– Mami, mami, vino repede!

Niciun răspuns. Am dat o raită prin cele două dormitoare ale bungaloului, după care am ieșit în fugă înspre latrină din curte. Sora-mea îmi urla în urechi în timp ce eu stăteam pe vârfuri și trăgeam cu ochiul prin geamul în formă de semilună.

— Mami…? Ești aici?

— Ce mai vrei acuma, Kathleen? Tu nu vezi că sunt ocupată?

Am văzut-o pe mama stând pe un taburet rupt, răsfoind catalogul de modă Montgomery Ward.

— Mami, o mașină neagră și elegantă s-a oprit în fața casei noastre…

— Caleștile burgheziei… replică ea dezgustată. Habar n-aveam ce era aia “burghezie”, dar judecând după tonul mamei, părea o specie de gândaci sau așa ceva. Oricine ar fi, spune-le că nu sunt acasă, reluă ea.

— Mami, vrei să mint?

— Nu e o minciună. Nu sunt în casă… sunt aici, afară. Ți se pare că asta e casa mea? Hai, du-te acum și vezi ce vor.

Picuri de ploaie începură să-mi cadă grei pe brațele goale în timp ce mă grăbeam să intru în casă, iar în depărtare se auzeau în continuare tunete înfundate.

— O, Annie, mai taci odată din gură, m-am răstit la sora mea care miorlâia, că de nu, chiar o să-ți dau una să ai de ce să plângi!

Pantalonașii îi miroseau din nou, semn că scutecul era plin, și îi curgea salivă pe bărbie.

Până am ajuns înapoi în casă, femeia blondă, suplă, care conducea mașina, traversase deja curtea noastră mizerabilă și bătea la ușă.

— Alo? E cineva acasă?

Frații mei, doar cu niște chiloți ponosiți pe ei, se uitau la ea prin geamul crăpat al ușii. Femeia arăta ca proaspăt desprinsă de pe paginile unui catalog de modă Ward, cu o rochie bleumarin, de in, toată încrețită, pantofi cu tocuri înalte și o tocă micuță pe cap.”

Cartea Tot ce ea își dorește de Lynn Austin poate fi comandată pe libris.ro

Listă cărți Lynn Austin

Recenzii și prezentări cărți Lynn Austin

Recenzii și prezentări cărți Literatură creștină