Trei coroane întunecate de Kendare Blake, Seria Trei Coroane Întunecate, Leda Edge, Editura Corint – recenzie

Trei coroane intunecate

Kendare Blake

Leda Edge

Editura Corint

Traducerea: Roxana Olteanu

Nr. pagini: 366

• Seria Three Dark Crowns:

1. Trei coroane întunecate/ Three Dark Crowns – 2016

 2. Un tron întunecat/ One Dark Throne – 2017 – recenzie

3. Două domnii întunecate / Two Dark Reigns – 2018

4. Cinci destine întunecate, Editura Leda Edge / Five ​Dark Fates – 2019

Kendare Blake, autoarea cunoscutei cărţi Ana în veşmânt de sânge, ne-a pregătit o nouă poveste captivantă.

Odată cu fiecare generație, pe insula Fennbirn se naște un set de triplete - trei regine - fiecare cu drepturi egale de a deveni moştenitoarea coroanei, toate posedând puteri magice.

Mirabella are o forţă de temut, e capabilă să stârnească flăcări sălbatice sau furtuni violente doar pocnind din degete.

Katharina este o otrăvitoare, care poate înghiți cele mai mortale otrăvuri fară să simtă nimic mai mult decât o durere de stomac..

Arsinoe domină natura, având harul de a face să înflorească cel mai roșu trandafir și de a îmblânzi cel mai nestăpânit şi sălbatic dintre lei.

Sau așa ar trebui să se manifeste harul fiecăreia, însă doar una din ele îl va stăpâni...

Pentru a deveni Regina Încoronată nu e suficientă originea regală. Fiecare soră trebuie să lupte pentru coroană. Și nu e doar un joc în care cineva câștigă sau pierde… e o luptă pe viață și pe moarte. În noaptea în care surorile împlinesc șaisprezece ani, bătălia începe...

Cea care va rămâne în viaţă va dobândi coroana!

Eram convinsă de talentul lui Kendare Blake de când am citit prima carte a acesteia apărută la noi – Ana în veșmânt de sânge – iar acum, citind Trei coroane întunecate, mi s-a confirmat cu atât mai mult cu cât cele două cărți nu sunt deloc asemănătoare, iar poveștile sunt diferit abordate și prezentate, rămânând însă la fel de captivante.

”Trei coroane întunecate” este o poveste fantasy foarte frumoasă și frumos scrisă, cu descrieri migăloase și dialoguri firești, bine construite. Decorurile și locurile unde se desfășoară acțiunea sunt imaginare, dar atât de bine redate, încât simți că le vezi aievea. E foarte utilă în acest sens harta de la începutul cărții, minunat desenată, care prezintă ținuturile ce ni se deschid în fața ochilor în timp ce urmărim întâmplările din carte.

Acțiunea este plasată în insula Fennbirn, o insulă învăluită în cețuri, departe de continent, în largul mării. Nu puteau ajunge aici decât cei chemați, și nici de fugit nu puteai, ceața avea grijă să nu te poți îndepărta prea mult. Legat de elementul grafic, țin să remarc și coperta foarte frumoasă, inspirată și semnificativă, ce respectă coperta originală.

Cartea este scrisă la persoana a treia, gen povestire, capitolele urmărind pe rând cele trei surori gemene, Katherine, Arsinoe și Mirabella, în ajunul împlinirii vârstei de 16 ani și imediat după aceea, pregătindu-se pentru Beltane – festivalul în cadrul căruia se afirma cea care va câștiga coroana, urmând apoi Anul Ascensiunii, în care regina rămasă în viață își va începe domnia.
Toate întâmplările ce au loc în această perioadă sunt foarte detaliat descrise, iar galeria de personaje din jurul celor trei eroine este remarcabilă.

Premisa de la care pornește acțiunea e aceea că, în fiecare generație, regina năștea un set de triplete, după perioada de lăuzie părăsind insula împreună cu regele-consort. Nu aflăm ce se întâmpla cu perechea regală odată ce pleacă de pe insulă, dar aș fi curioasă sa aflu. Poate ni se va spune în volumul următor.
Cele trei surori erau despărțite când împlineau vârsta de 6 ani, fiind luate fiecare de către o familie aparținând unui clan din cele care își împărțeau puterea pe insulă.
Katherine a fost luată si crescută la Greavesdrake de familia Arron din clanul toxicilor, Arsinoe a fost luată la Wolf Spring de familia Milone din clanul naturalistilor, iar Mirabella a fost luată la Rolanth de familia Westwood din clanul elementalilor.
Fiecare fată a fost formată în spiritul și conform talentului clanului respectiv. Ele trebuiau să fie învățate să stăpânească si folosească magia pe care o aveau în sânge și care se activa la potențial maxim până la 16 ani, sau așa ar trebui să se întâmple. Doar că, de această dată, doar la Mirabella acest har se activase, putând influența elementele naturii de când era mică.
Katherine, cea care trebuia să stăpânească otrăvurile, le suporta foarte greu, iar Arsinoe nu putea influența plantele și animalele în nici un fel.

Pentru început, facem cunoștință cu Katherine. Este o fată plăpânda, slabă – afectată de otrava care îi era inoculată periodic în corp – cu fața suptă, cu niște ochi ca de păpușă.

”Niște globuri mari și negre pe o față bolnăvicioasă. Când se uită în oglindă își vede corpul ca pe niște piese separate. Oase. Piele. Sânge prea puțin… De multe ori se întreabă dacă surorile ei sunt la fel de slabe. Și dacă pe sub piele sunt la fel ca ea. Nici una nu e toxică, una e naturalistă și alta elementală.”

Natalia, otrăvitoarea care o pregătea, își pusese mari speranțe în șansa lui Katherine de a ajunge pe tron, având în vedere că ultimele trei regine au avut același har – au fost toxice.
Însă petrecerea de la împlinirea vârstei de 16 ani ai lui Katherine a fost un fiasco, ea nereușind să facă dovada harului său de toxică, din contră, eșuând în stil mare. De Katherine mi-a părut cel mai rău în carte, mi s-a părut cea mai chinuită și nedreptățită…

„Camera de bal se întunecă. Servitorii încep să debaraseze mesele, în timp ce o crampă puternică face să I se cutremure trupul mic.
Așa dezonorată cum e, nici măcar ei nu vor face nici o mișcare ca s-o ajute.”

Prin urmare, va fi supusă unor otrăviri și mai drastice. Vor avea oare efectul scontat în final?

Ne mutam la Wolf Spring, unde o cunoaștem pe Arsinoe la sărbătorirea celor 16 ani ai ei.

”În afară de fardul consistent, Arsinoe nu prea arată a regină. Părul ei e aspru și nimeni nu poate s-o convingă să nu și-l tundă. Pantalonii negri sunt la fel cu cei pe care-i poartă întotdeauna, la fel și jacheta subțire și neagră. Singurul obiect mai fin pe care au reușit s-o convingă să-l poarte cu ocazia asta e o eșarfă nouă (…) Dar asta probabil nu e rău. Wolf Spring nu e un oraș al finețurilor. Este un oraș cu pescari, fermieri și docheri, și nimeni nu își pune hainele negre mai bune decât la Beltane.”

Momentul zilei nu a fost vreo demonstrație a puterilor ei (pe care oricum nu le avea), ci anunțul că Joseph Sandrin, prietenul ei din copilărie, se întoarce din exil, după 5 ani lungi.
Exilul fusese pedeapsa pe care o primise pentru că încercase s-o ajute pe Arsinoe să fugă de pe insulă…

Pe ultima soră, Mirabella, o găsim la Rolanth, orașul templelor, unde se afla sub directa îndrumare a Marii Preotese, care, în ciuda faptului că trebuia să fie imparțială, o prefera pe față pe regina Mirabella și nu se sfia să arate acest lucru. Mirabella era frumoasă, puternică și înzestrată, iar demonstrația harului ei când a împlinit cei 16 ani, a fost impresionantă.

”Mirabela se concentrează, invocând-o în tăcere pe Zeiță, mulțumimdu-i pentru har. Dar asta numai pentru că așa sună învățăturile templului. Mirabella nu are nevoie de rugăciuni. Harul elemental este în pieptul ei. Respiră adânc și apoi lasă aerul să iasă. Pe sub picioarele celor din jur trece o undă de șoc. Cutremură templul și pe toți cei aflați înăuntru. Undeva, cade o vază și se sparge. Cei de afară simt reverberațiile și scot strigăte de uimire.

Iar în templu, mulțimea începe, în sfârșit, să urle în extaz.”

Mi-a plăcut de Mirabella și pentru faptul că, dintre cele trei, era cea mai reticentă la ideea de a-și omorî surorile…

Din acest moment, mai erau 4 luni până la Beltane, atât mai aveau la dispoziție până când vor fi nevoite să facă proba finala a puterilor lor și totodată, fiecare să-și omoare rivalele, pe celelalte două surori. Dureroasă idee. De fapt, și în realitate, în istorie frații s-au omorât de multe ori între ei pentru tron. În Imperiul otoman, de exemplu, un sultan odată ajuns la putere, ordona uciderea prinților.
Revenind la povestea noastră, din felul cum ne sunt prezentate, empatizăm cu fiecare regină în parte. Sincer, nu am putut să o simpatizez pe vreuna în detrimentul celorlalte.

Un loc aparte în poveste ocupă persoanele de încredere ale reginelor, din imediata lor apropiere, alături de care au crescut, sau care le-au câștigat încrederea.

Prietenul și îndrumătorul lui Katherine, care își asumă misiunea de a o face sa pară atrăgătoare în ochii pretendenților veniți special de pe continent înainte de Beltane, este Piotyr, nepotul otrăvitoarei Natalie, de care Katherine se și îndrăgostește și care, fără voia lui, pare să îi împărtășească sentimentele.

Alături de Mirabella se află prietena ei Bree, alături de care crescuse, ca și o tânără preoteasă la templu, o novice de fapt, Elizabeth, care va plăti scump faptul că încearcă s-o ajute să fugă la un moment dat…
De ce încercau sa fugă? Nici una nu era împăcată cu ideea de a-și omorî surorile, iar alternativa era, evident, și mai rea…

Cât despre persoanele apropiate reginei Arsinoe, Jules și Joseph, acestea au un rol deosebit în carte.
Jules este prietena și confidenta lui Arsinoe, fiind o naturalistă foarte puternică, ce avea drept familiar o pumă, Camden, care o însoțea peste tot. Termenul de ”familiar” definește în carte animalul de companie al unui naturalist, era de fapt era mai mult decât doar atât, animalul fiind cel care își alegea stăpânul și avea o legătură specială cu acesta.
Mi-a plăcut foarte mult de Julie, este unul din personajele mele preferate din carte.
Julie și Joseph se iubeau de când erau copii, iar sentimentul a rezistat și celor 5 ani când au fost despărțiți datorită exilului lui Joseph, dar… ceva intervine, iar situația se complică. Vă las să descoperiți singuri despre ce e vorba.

Cartea e formată din trei povești, ale celor trei surori, care se întretaie pe parcurs, împletindu-se la final. Preferata mea este povestea lui Arsinoe, care mi s-a părut cea mai interesantă, nu neapărat prin prisma lui Arsinoe, ci mai ales datorită celor două personaje asociate cu ea, Julie și Joseph, dar și a lui Billy, primul dintre pretendenți, care îi va fi alături lui Arsinoe de-a lungul întâmplărilor zguduitoare de care aceasta are parte. Veți vedea despre ce este vorba…

Dar nu doar reginele se întreceau între ele, căci în lupta pentru putere erau implicate și clanurile, așa că asistăm la comploturi, aranjamente, înțelegeri subterane, alianțe neașteptate, înscenări, demonstrații de loialitate, dar și trădări.

”Harurile contează tot mai puțin. Acum coroanele nu se mai câștigă, se construiesc prin politici și alianțe.”

Vom avea parte de evenimente neașteptate, dramatice, ca și de răsturnări de situație.

”- Dar te-ai îndrăgostit?

 – Da, răspunde el și o sărută. Te iubesc.

 – Și eu te iubesc.

El face un pas înapoi. Oține de umeri cu tandrețe.

 – Îmi pare rău, spune el, și apoi o aruncă.

Jos, jos, jos, în hăul fără fund al Domeniului Breccia.”

Ce se va întâmpla la Beltane, în ce consta întrecerea celor trei regine, cum și dacă va fi încoronată vreuna din ele și ce se întâmplă cu celelalte două, vă invit să aflați citind cartea.

”Înapoi la cortul tău, regina mea! Revelarea s-a terminat. Anul Ascensiunii a început.”

 ”Vreau răzbunare, șoptește ea… Și după aceea îmi vreau coroana.”

”Vor plăti toți pentru asta, spune ea, cu capul înfundat în umărul lui. Vor vărsa sânge și vor urla și vor primi ce merită.”

Sper că amănuntele dezvăluite v-au atras atenția asupra cărții și v-au ajutat să vă faceți o idee despre aceasta.
Mie mi-a plăcut foarte mult acest volum, mi-a ținut atenția concentrată de la primul până la ultimul rând, care, vă spun de pe acum, nu este finalul poveștii. Aceasta va continua în volumul următor, pe care îl aștept cu nerăbdare să apară.

Cartea Trei coroane întunecate de Kendare Blake poate fi comandată de pe site-ul Editurii Corint, ca și de pe elefant.ro, librarie.net, libris.ro, cartepedia.ro și carturesti.ro

Recenzii Editura Leda Edge