Treisprezece – Proză fantastică – Editura Litera – Colecția Biblioteca de Proză Contemporană – recenzie

Teme variate, personaje inedite, treisprezece autori – în penumbra misterioasă a întâmplărilor care nu mor.

„Când aluneci accidental într-un teritoriu necunoscut, mintea începe să deseneze o hartă, iar tu ești dintr-odată stăpânul unei secret, al imperiului de dincolo de zid. Un ciclu s-a încheiat, cea de-a douăsprezecea lună a rămas în urmă, așa că pășești încrezător în cea de-a treisprezecea, imaculată, ca orice timp fabulos. Dincolo de convenționalul douăsprezece se află țara tuturor posibilităților. Ganea privește prin geamul subțire, Soviany călătorește în timp, iar Mihai Ene probează un dandy smoking. Pe cărarea cețoasă, Pavel ridică steagul avangardei, Trușcă se retrage într-un icon, iar, din postul său de observație, Victus consemnează, privind nedumerit spre taxiul Iuliei Pană. Pentru Leucuța lupa rămâne de bază, Răileanu îl contemplă pe Saramago, în timp ce, alături de el, Iulia Micu trasează o nouă stradă și Mîndruță zâmbește sardonic, jucându-se cu un telefon, pe care, luând-o în serios, Găvan îl descrie meseriaș. În ceea ce mă privește – stau de vorbă cu dl K. Iarăși.” Doina Ruști

Acum mai bine de cinci ani și jumătate am început, cu pași timizi, să citesc literatură contemporană română. Până atunci, mă limitasem la autori precum Eliade, Rebreanu sau Camil Petrescu și, bineînțeles, la dragii mei poeți.

Iată însă că, între timp, o bună parte din scrierile contemporane românești a ajuns să îmi trezească interesul, iar o antologie de proză scurtă fantastică nu putea face notă discordantă.

„Treisprezece” – apărută la Editura Litera, pe care am găsit-o pe stoc pe Libris – este un titlu cu conotație mistică, foarte potrivit unui volum aparținând acestui gen, pe care îl gust în mod deosebit. Un număr care trezește fiori printre superstițioși, numărul scriitorilor care au contribuit la acest volum, care s-a dovedit, nu pentru prima dată, de bun augur pentru experiența de lectură.

Totul începe misterios, „Prin ochii mei de ambră”, o povestire introductivă semnată de Doina Ruști, menită să introducă cititorul în atmosferă.

Pavel Nedelcu a pus la bătaie două povestiri, „Buchete urbane” și „Elvis părăsește clădirea”. Ele au în comun zona de înfierare a moravurilor unei societăți lipsite de valori, per ansamblu, deși nu lipsesc elementele unei virtuți ce amintește de simplitate, de natural, întruchipată în prima povestire de doamna Maria, pensionară ce încerca să vândă buchete pline de personalitate locuitorilor marelui oraș, pentru a plăti o factură exagerată la electricitate. În a doua povestire, din contră, avem de-a face cu un personaj tragi-comic, domnul Țopârlan și aventurile lui uluitoare. Nu vă dau alte detalii, dar m-a amuzat modul ales de autor de a persifla o anumită categorie de oameni.

Bogdan Răileanu, prin povestirea „Înainte să te retragi în lumea ta”, propune o realitate paralelă a pandemiei, unde remediul ar fi chiar cărțile și lectura, începând de la Biblie, Coran și așa mai departe și trecând apoi prin întreaga gamă de posibilități livrești. Cum ar sta lucrurile atunci? Nu se poate nega doza de fantastic a povestirii, cu notele de sarcasm fin care o însoțesc.

„Strada Luminii Nr. 2A”, de Iulia Micu, este o frumoasă parabolă a trecerii timpului, a efemerului și inconsistenței naturii acestui univers, în primul rând în ceea ce ne privește pe noi, oamenii.

În „Insuportabila plictiseală a eternității”, Lucian Mîndruță livrează o povestire umoristică despre viața de după moarte, văzută din perspectiva lui Ion Pârcălab, un om obișnuit, de vârstă mijlocie, care a suferit un infarct.

Avem ocazia apoi de a călători „Între secole”, alături de Mihai Ene. Un tânăr care lucrează la o editură are niște experiențe deosebite în ultima zi a secolului XX. Metempsihoză? Călătorii în timp? Un manuscris al lui Thomas Mann vine să adauge mai mult mister și, sigur că da, să accentueze farmecul acestei povestiri din lumea editorilor de carte, mai noi sau mai vechi.

„Capra cu patru iezi”, de Cosmin Leucuța, se constituie într-un fel de reinterpretare modernă a poveștii celebre scrisă de Ion Creangă. Un bărbat intră într-un bar. Acolo găsește o lupoaică bând whiskey. Pare un început de banc, dar nu e. Lupoaica începe să îi spună o poveste marcată de violență și crime.

Doina Ruști își arată din nou măiestria în a crea un spațiu magic și, mai ales, un personaj de factură realist-magică, anume protagonista povestirii „Herr”.

Tudor Ganea m-a surprins plăcut cu „Săritorul”, o povestire care evocă o epocă cât se poate de reală, vacanțele anilor ’90 pentru puștimea locală de pe litoral, când mai toți eram cuprinși de patima săriturilor de pe dig.

Allex Trușcă își aduce contributia la volum în stilul caracteristic, cu un umor urban dezinvolt, chiar și atunci când „Cad oameni”, un soi de psihoză colectivă a adulților de a se defenestra, sau în „Judecata de Apoi”, una dintre cele mai reușite povestiri din volum, care dă de gândit cu privire la ceea ce numim principii, valori și judecăți, chiar și în cele omenești, pasagere.

Mihail Victus nu se lasă mai prejos, cu două povestiri ce ating zona mai dark a fantasticului – prima, „Umbra Dracului”cu accente de mister și suspans, într-un sat de munte au loc dispariții care pun localnicii pe jar, responsabilul pentru ele vine ca o surpriză pentru toți, iar motivația încă și mai mult; „Întunericul cobora încet și sinistru” peste o lume în care monștrii nu sunt întotdeauna cei care par a fi.

Cât despre Octavian Soviany, nici el nu se dezminte câtuși de puțin și ne oferă o povestire inspirată din istoria franceză, în stilul romanticilor din această țară – „Povestea contesei Haremburga” – o poveste despre trădare și ispite diavolești din vremea lui Ludovic al IX-lea.

„Melchior”, povestirea Iuliei Pană, aduce în prim-plan un animal magic, legat de destinul unui scriitor.

Povestirea care încheie volumul, „Ezria”, de Radu Găvan, suprapune mai multe vieți ca într-o falie temporală, a unor lumi nu atât paralele, cât mai degrabă intersectabile.

Povestirile din acest volum variază la diferite grade de fantastic, de la cele doar cu ușoare elemente ale genului până la cele folosind teme clasice, bine cunoscute de cei care apreciază acest tip de scrieri, iar elementele urbane, contemporane, prezente în multe dintre ele, vor atrage și cititorul mai ancorat în realitate, dar care simte nevoia unui strop de suspans, de paranormal sau de element-surpriză.

Recomand volumul iubitorilor literaturii fantastice și ai prozei scurte, în general, precum și celor curioși să vadă ce se mai scrie în acest registru în România de azi.