Triunghiul de foc de Nicoleta Tudor, Editura Librex Publishing – recenzie

Triunghiul de foc

Nicoleta Tudor

Editura Librex Publishing

An apariţie: 2018

Nr. pagini: 300

O familie de vrăjitori din România descoperă că, fără să știe și fără să vrea, se află în mijlocul acţiunii de căutare și ascundere a celor douăsprezece discuri solare și a pumnalului de lumină, lăsate de Zamolxe poporului dac. Secretele familiei ies la lumină unul după altul, devoalând crimele care au încărcat conștiința a câtorva generații.

O poveste fascinantă, alertă, plină de suspans, condimentată cu intrigi şi seducţie, cu iubire și trădare, cu ritualuri, vrăji și multă fantezie!

„Încă o dată, autoarea Nicoleta Tudor reușește să ajungă la sufletul cititorilor, purtându-i într-o lume fantastică a magiei, a vrăjilor și a ritualurilor. Vei întâlni personaje extraordinare care te vor purta printr-o poveste fascinantă, o poveste care te va face să treci prin toate stările posibile, astfel încât atunci când o vei termina vei fi tentat să o iei de la capăt.” – Delicatese Literare

Triunghiul de foc – o poveste românească cu totul, începând de la subiect, până la locurile în care se petrece acțiunea și numele personajelor. Povestea de faţă e ca un basm pentru oameni mari, o citeşti zâmbind, rămânând cu o stare de bine la final. Mi-a făcut plăcere să citesc această carte şi am simţit bucuria cu care a fost scrisă. Pe undeva, m-a dus cu gândul la Cercurile mistice, prima carte a autoarei pe care am citit-o şi care m-a încântat.

Cartea e uşor de citit, are un stil dulce, blând, plin de sensibilitate şi un subiect interesant şi frumos exploatat. Personajele sunt atent creionate, majoritatea frumoase sufleteşte, dar şi unele găunoase, sau de-a dreptul malefice.

Tema cărții împletește legende și credințe vechi, populare, iar întâmplările din prezent își au originea în timpul dacilor, primul capitol al cărții purtându-ne chiar în acel timp. Suntem martorii unui ritual, într-o poiană din munți, înconjurați de luptători daci, dar și de ciobani, oameni ai locului. Scena ne e redată cu detalii de mare finețe, iar ținuta celor prezenți e atât de bine descrisă, încât îi aduce în fața ochilor cititorului. Se închinau zeului lor, Zamolxe, iar acesta li s-a înfățișat aievea! Aflăm despre cele 12 discuri solare și pumnalul de lumină, dăruite de Zamolxe poporului dac pentru protecție, dar care nu trebuia niciodată să se afle laolaltă, căci puterea lor ar fi fost enormă și distrugătoare.

“- Vi le dăruiesc, sub jurământ groaznic, să nu fie niciodată adunate la un loc, alături de sabie, căci puterea lor este mai mare decât orice putere de pe lumea aceasta.”

Acțiunea se reia în zilele noastre, când cele petrecute atunci, demult, erau deja legendă, însă discurile existau, iar oameni malefici erau pe urmele lor, încercând să le găsească și să le adune la un loc.

Intrând în poveste, cunoaștem familia Brădulescu, o familie de vrăjitori pe linie maternă, de pe plaiurile noastre, care se vor trezi în centrul unor întâmplări întunecate, în care se amestecă secrete din trecut, crime, vrăji, dar și iubire, o iubire atât de puternică încât răzbate peste timp.

Casa Brăduleştilor se afla într-un sat, la marginea unei păduri și adăpostea trei generații de femei înzestrate cu harul magiei.

“Familia era compusă din bunica, Eleonora, cu cele două surori ale ei, Sulfina și Anastasia, de care timpul părea că uitase. Cele trei nepoate, Natalia, Angela și Claudia, împreună cu părinții lor, erau tot ce aveau ele mai scump, iar viața tumultuoasă din această casă făcea ca bârfele sătenilor să nu aibă sfârșit.”

“Sătenii îi respectau, acel respect amestecat cu teamă, căci se spunea despre ei că sunt vrăjitori cu toții.”

Eleonora e „patriarha” familiei, ca să zic așa, care locuiește în casă împreună cu cele două surori ale ei, nemăritate. Împreună cu ele locuiește de asemenea Ioana, una din fiicele Eleonorei cu soțul acesteia și cele trei fete ale lor: Angela, Natalia și Clara. Celelalte două fiice ale Eleonorei – Tania şi Sofia – erau de asemenea căsătorite, fiecare la casa ei, având la rândul lor câte o fiică, Eliza, respectiv Mirela. Acesta era clanul Brăduleştilor, o familie frumoasă, „o familie ciudată, o familie cu o poveste de viaţă care va dăinui pe meleagurile unde îşi duceau viaţa„.

Angela, Natalia şi Clara sunt cum nu se poate mai diferite una de alta: Natalia e o visătoare romantică, veşnic îndrăgostită, deşi încă nu întâlnise persoana care să-i intre definitiv în suflet, Angela e cea mai raţională dintre ele, iar Clara e o nonconformistă nebunatică, dornică de distracţii şi aventuri. Erau, ca toate femeile din neamul lor, înzestrate cu harul magiei, pe care îl aveau în sânge, însă atunci când puterile le scădeau se „încărcau” de la „sursă”:

„(…) un disc galben de aur, cu gaură în mijloc, având un diametru de cinci centimetri, și care emana o putere pe care cele trei femei se străduiau din răsputeri să o ascundă. De aceea, discul era ținut sub cheie, și nu apelau la el decât în vremuri de restriște.”

Bănuiţi probabil originea acestuia, era unul din cele 12 discuri solare dăruite poporului dac de Zamolxe, deşi ele nu ştiau asta, ştiau doar că era în familia lor de generaţii…

O perioadă grea se apropie, vestită de un vis al Sofiei:

“- Am visat luna sângerie, le zise Sofia, în timp ce îi privea pe rând.”

Când una din ele avea acest vis, intrau imediat în alertă, era o premoniţie care nu dăduse greş niciodată până acum, dar evenimentele ce erau pe cale să se întâmple erau imposibil de prevăzut!

Pe măsură ce se derulează evenimentele din prezent, vom avea parte şi de trimiteri în trecut, și aflăm secrete adânc îngropate (de fapt erau îngropate în curtea casei, după cum veți vedea). Căci femeile din clanul Brădulescu aveau secretele lor, fapte pe care le comiseseră şi care le încărcaseră conştiinţa, veţi vedea despre ce este vorba… 

Spuneam mai devreme despre Natalia că e o veşnic îndrăgostită, dar iubitul ei din prezent, Ovidiu, era un fustangiu duplicitar care merita pedepsit! Iar când fetele realizează că în timp ce era cu Natalia, acesta era şi iubitul Elizei, dorinţa de răzbunare a acestora nu cunoaşte limite. Aşa că toate cele cinci verişoare pun la cale o vrajă de pedepsire, de legare. Bine i-au făcut, nemernicul o merita! Asistăm astfel la un ritual, în curtea casei, într-o noapte cu furtună, în timpul căruia vedem cum se manifestă harul fetelor. Însă, parcă ademenit de puterea vrăjii, apare ca de niciunde un bărbat care le priveşte fix, de dincolo de gard. În special Natalia îi simte privirea, ca şi cum ar străpunge-o, însă, ciudat, nu simte nici o ameninţare, ci doar un straniu fior de anticipaţie…

Astfel îşi face apariţia în poveste Sebastian, cel care se va dovedi ursitul Nataliei, fâcând de asemenea parte dintr-o familie de vrăjitori, atras de puterea discului solar al Brăduleştilor. Avea şi el un astfel de disc, iar discurile se simţeau şi atrăgeau între ele.

„Sebastian depăşise de mult curiozitatea la adresa femeilor, dar ceea ce văzuse azi-noapte, când urmase chemarea discurilor, îi stârni din nou curiozitatea adolescentină.

(…) aflase povestea acestor discuri de la un bătrân călugăr, care trăia în ruinele unui schit, în vârf de munte.”

Aflăm trista poveste a lui Sebastian care, copil fiind, asistase la uciderea familiei lui pe când călătoreau prin munţi şi se cazaseră la un han dintr-o localitate uitată de lume. Îngrozit, copilul fugise până unde îl ţinuseră puterile, în apropierea unui schit, fiind găsit de un bătrân călugăr care îl crescuse ca pe copilul lui. Acum plecase în lume să-şi afle rostul.

Un alt plan al cărții, care mi-a plăcut foarte mult şi care incită imaginaţia cititorului, ne poartă de în trecutul îndepărtat, cu sute de ani o urmă, pe vremea vânătorii de vrăjitoare. O cunoaştem pe Ilinca, o tânără care trăia o poveste secretă de dragoste cu un preot, Luca, în urma căreia se născuse o fetiţă. Dar Ilinca a fost acuzată de semenii ei ca fiind vrăjitoare şi condamnată la înec, fiind însă salvată în ultimul moment de Luca. Între povestea din trecut şi cea din prezent e o legătură misterioasă, Natalia având din ce în ce mai des vise în care ea era Ilinca… Cine era Luca, şi cine era fetiţa lor, căci cu toţii au corespondent în personajele din prezent, vă las să descoperiţi.

Revenind în prezent, asistăm la înfiriparea nu uneia, ci a două poveşti de dragoste: Natalia-Sebastian, şi Angela-Marius. Cine era Marius? Era poliţist în localitatea lor şi de mult pusese ochii pe Angela. Însă povestea principală este cea dintre Natalia şi Sebastian, e o sensibilă poveste de dragoste, pe care am urmărit-o cu emoţie.

Situaţia se precipită atunci când Claudia este răpită! Răpirea avea de asemenea legătură cu discurile, iar răpitorul se dovedeşte a fi o persoană cunoscută lui Sebastian: vărul acestuia, Horia, un personaj rău până în măduva oaselor, şi asta de când era copil! Ce deznodământ va avea acest episod, veţi afla singuri.

În carte se împletesc şi alte poveşti, cunoaştem personaje noi, avem parte de suspans şi întâmplări neprevăzute şi de o călătorie extrem de interesantă la final, atunci când Sebastian se duce cu Natalia la schitul unde crescuse, pentru a i-o prezenta pe aleasa lui bătrânului călugăr.

Cum se derulează toată acţiunea, ce secrete vor ieşi la iveală, câte discuri vor fi găsite şi cum va fi folosită puterea lor, vă invit să descoperiţi citind cartea.

În carte se fac multe referiri la simboluri, la semnificaţia şi puterea acestora. Totodată, veţi afla despre ritualuri şi magie şi despre triunghiul de foc, o vrajă de protecţie foarte puternică, ce nu mai putuse fi invocată de mult.

„(…) triunghiul amplifică energia într-un mod unic. Cifra trei este simbolul multiplicării, al puterii creative, al creşterii şi mişcării continue.”

Triunghi de lumină,

Triunghi de foc,

Cerem protecţie

Acestui loc.

Cu case şi păduri

Cu oameni şi-animale,

Să fie protejaţi

De-a răului chemare.”

O poveste minunată, pe care am citit-o cu plăcere şi o recomand!

Cartea Triunghiul de foc de Nicoleta Tudor poate fi comandată de pe librex.ro

Recenzii cărți Nicoleta Tudor

Recenzii și prezentări cărți autori români