Ultima din clanul Stanfield de Marc Levy, Editura Trei – recenzie
Ultima din clanul Stanfield (La Dernière des Stanfield)
Marc Levy
Editura Trei
Colectia Fiction Connection
Traducere de Aliza Peltier
Nr.pagini: 392
“Povestea unui secret de familie tulburător.” – Le Parisien
Eleanor-Rigby este jurnalistă la National Geographic și locuiește la Londra.
Într-o zi, primește o scrisoare în care i se spune că mama sa a comis o infracțiune în trecut.
George-Harrison este tâmplar. Locuiește în Cantoanele de Est, Québec.
Într-o zi, și el primește o scrisoare din care află că mama sa are un trecut pătat.Eleanor-Rigby și George-Harrison nu se cunosc.
Autorul anonim al scrisorilor le dă fiecăruia întâlnire într-un local din portul Baltimore.Ce anume îi leagă?
Ce infracțiune au comis mamele lor?
Cine îi hăituiește și ce intenții are?
Plecând de la o enigmă care a urmărit trei generații, Ultima din clanul Stanfield ne poartă din vara lui 1944, când Franța era sub ocupație, prin Baltimore și libertatea anilor 1980, apoi în Londra și Montréalul zilelor noastre.
“Ultima din clanul Stanfield este o cronică fascinantă… Marc Levy dirijează cu măiestrie un scenariu bogat în elemente istorice și artistice, impregnat de romantism.” – L’Express
“Irezistibil ca un serial Netflix.” – Elle
“Absolut încântător.” – New York Post
După ce a lucrat șase ani pentru Crucea Roșie și a condus un birou de arhitectură, Marc Levy a publicat în 2000 primul său roman, Și dacă e adevărat…, vândut în întreaga lume în milioane de exemplare și care a stat la baza filmului Just Like Heaven (2005), cu Reese Whiterspoon și Mark Ruffalo în rolurile principale.
Romanele lui Marc Levy au fost traduse în 49 de limbi și vândute în peste 40 de milioane de exemplare peste tot în lume.
În 2003, a realizat și a fost coautorul unui scurt metraj pentru Amnesty International, La Lettre de Nabila, și a compus versurile pieselor pentru diferiți artiști, printre care Johnny Hallyday.
Locuiește în New York City.
Marc Levy este un maestru al suspansului.
Ceea ce la început părea a fi o lectură ușoară, cu cât înaintam mai mult cu atât devenea mai complexă. Parcă mă aflam într-un labirint, încercând să găsesc ieșirea dar mă îndepărtam tot mai mult. Nu este un autor preferat de mine și nici nu i-am citit multe cărți, dar este un autor îndrăzneț, cu un stil aparte, plin de mister și deloc grăbit.
„Există trei versiuni ale unei povești: a ta… a mea… și cea adevărată. Nimeni nu minte.” – Robert Evans
„Ultima din clanul Stanfield” te poartă într-o lume plină de secrete, unde trecutul urmărește prezentul, iar minciuna distruge vieți.
Eleanor – Rigby este o tânără jurnalistă în vârstă de treizeci și cinci de ani, ce locuiește în Londra. Părinții ei au fost fani înfocați ai Beatleșilor și tocmai din acest motiv și-au botezat fetița după titlul melodiei „Eleanor Rigby”.
Eleanor nu este singură la părinți. Mai are un frate geamăn, născut cu douăzeci de minute înaintea ei, dar și o soră, Maggie, botezată și ea tot după una dintre melodiile trupei. Nici fratele ei, Michael nu scapă de obsesia numelui și bineînțeles că și el primește tot nume cu semnificație.
Michael suferea de sindromul Asperger, iar boala îl făcea un tip extrem de sincer. Maggie era o fată afuristă, dar atunci când aveau o problemă era foarte săritoare și gata oricând să ofere ajutor. Familia lor era una specială.
„O poveste de dragoste este întâlnirea dintre doi oameni cărora le place să dăruiască.”
În seara în care părinții lor luau cina la un restaurant, mama lui Eleanor moare pe neașteptate chiar în fața desertului. Suferința fiecărui membru al familiei se manifestă diferit, dar cu aceeași intensitate. Tatăl se închide în el și refuză să vorbească despre suferința lui, Michael continuă să-și sune mama în fiecare dimineață, iar fetele suferă și își doresc mama înapoi.
În ciuda tragediei, familia trebuia să rămână veselă și unită. Asta era dorința tatălui, motiv pentru care, pe frigiderul lor era scris:
„Dragii mei, într-o zi vă mor părinții și apoi într-o alta vă va veni și vouă rândul, așa că s-aveți o zi bună,Tata.”
Eleanor, prin prisma meserie, călătorea foarte mult. Din acest motiv nu reușise să aibă o relație stabilă, ci doar aventuri. Cu cât treceau anii cu atât mai mult simțea nevoia unei familii, un motiv să se întoarcă cu drag acasă, un bărbat lângă care să se trezească dimineața.
Revenită acasă dintr-o călătorie, găsește printre facturi o scrisoare anonimă, în care este informată că în urmă cu treizeci și cinci de ani, mama ei fusese părtașă la o nelegiuire magistrală și că refuzase o moștenire importantă. Este invitată la celălalt capăt al lumii să descopere un mare secret.
Această scrisoare o bulversează și, mai rău, nu știe ce să creadă, dar mai ales ce să facă. Constată că după atâția ani, nu știa mai nimic despre tinerețea mamei sale.
„Nu știm despre părinții noștri decât ce binevoiesc ei să ne spună.”
Câteva zile mai târziu primește un alt bilet pe care este scris: 22 octombrie, ora 19, Sailor’s Cafe, Baltimore, moment în care Eleanor hotărăște că este pregătită să afle cine a fost mama ei.
Înainte să părăsească Londra, merge să-și viziteze fratele și să-i mărturisească aventura în care avea să pornească. Acesta îi înmânează o scrisoare ce aparținuse mamei lor, menționându-i că el nu a avut curiozitatea să o citească și nici nu dorește să i se aducă la cunoștintă conținutul ei, dar poate ei îi va fi de ajutor.
Ceea ce descoperă în scrisoare o șochează de-a dreptul. Era o scrisoare de la o anume May, în care se vorbea despre iubire și despre greșelile trecutului. Ajunsă la Sailor’s Cafe, vede pe un panou chipul mamei sale sărutându-se cu altă femeie. Eleanor este îngrozită.
George Harrison este un tip de aceeași vârstă cu Eleanor, de meserie tâmplar, lucrând în propriul atelier.
„Fac obiecte care intră în viața oamenilor, mesele în jurul cărora familiile vor lua cina și își vor crea și ele propriile amintiri, paturile în care se iubesc părinții, cele în care visează copiii, biblioteci care le adoptase cărțile. Nu m-aș putea imagina făcând altceva.”
În aceeași perioadă, poștașul îl caută și pe el, aducându-i și lui aceeași scrisoare anonimă, cu aceleași întrebări fără răspunsuri și cu aceleași date. Ani la rând dorise să-și cunoască tatăl dar mereu se lovise de refuzul mamei. Acum, cu trecerea timpului și cu boala avansată a mamei sale, este hotărât să afle adevărul.
Când Eleanor și George ajung să se cunoască, purtați de destin și de rândurile scrisorilor, descoperă surprinși că ea poartă numele unei melodii iar el, chiar numele chitaristului Beatleșilor.
Punând scrisorile una lângă alta și fotografia cu cele două femei, își dau seama că mamele lor se cunoscuseră foarte bine. Află că Sally -Anne și May au fost două tinere rebele și ambițioase, plecate să descopere lumea și dornice de răzbunare pe familia Stanfield. Mânate de aceeași pasiune înființasera propriul lor ziar. Iar relația lor depășise granițele unei relații profesionale…
„Dar în acest trio infernal, dacă amantul era Keith, care dintre ele, Sally-Anne sau ea, era femeia înșelată?”
Conținutul scrisorilor începe să capete sens iar Eleanor împreună cu George descoperă misterul clanului Stanfield. Dramele războiului și dispariția copiilor au dus la sfârșitul dinastiei.
După zilele petrecute cu George, Eleanor se îndrăgostește nebunește de el, dar oare au ei șansa la un viitor împreună când trecutul mamelor revine asupra lor?
„Am fost cu adevărat fericit să te întâlnesc. Să nu crezi că sunt complet idiot sau bădăran, nu uit ce s-a întâmplat în mașină, chiar dacă a fost scurt, și nu spun că nu mi-ar fi plăcut să te sărut la rândul meu, în sfârșit, vreau să zic să iau eu inițiativa, dar tu stai la Londra, iar eu într-un sătuc la mii de kilometrii de frumoasa și marea ta capitală. Atunci, ia să-mi spui tu la ce ar fi putut să ducă acest sărut?”
22 Comments
Barbalata mirela
Interesant subiectul cartii! Sunt curioasa si ma tenteaza .
Bravo, Mirela!
Mirela Nenciu
Mulțumesc mult! Mă bucur că te-am tentat!
Tyna
Foarte reușită recenzia! Felicitări! Pare o carte foarte captivantă. Imi place mult cum scrie Marc Levy, vreau să citesc și eu această carte.
Mirela Nenciu
Mulțumesc, Tyna! Îți doresc lectură plăcută și abia aștept să iți aflu părerea!
Carolina Bianca
Îmi place mult cu scrie Marc Levy! Felicitări pentru recenzie!
Mirela Nenciu
Mulțumesc, Caro!
Veronica Amuza
Marc Levy loveste din nou !!!!!!! Eu il ador, e unul din scriitorii mei preferati!!!! Inca nu am citit cartea, dar abia astept sa o fac !!! Foarte frumos recenzia ! :*
Mirela Nenciu
Mulțumesc mult! Sunt convinsă că o cumperi repede!
Balan Daniela
Un autor care îmi place foarte mult !Foarte frumoasa si convingătoare recenzia,felicitari Mirela ❤️
Mirela Nenciu
Mulțumesc, Daniela!
Oli
Îmi place foarte mult stilul autorului, iar cartea asta e extrem de tentantă. Felicitări Mirela pentru recenzie și mulțumesc pentru recomandare!
Mirela Nenciu
Cu mare drag,Oli! Mulțumesc și eu!
anasylvi
Nu am citit nimic de Mark Levy, dar s-ar putea sa o fac cat de curand si sa incep chiar cu aceasta carte, al carei subiect l-ai expus atat de bine aici.
Mirela Nenciu
Mulțumesc mult! Sper să îți placă cartea!
Fratiloiu Dorina Petronela
Imi place Marc Levy si imi place recenzia ta! Felicitari Mire! Pupici!
Mirela Nenciu
Mulțumesc frumos, Dorina! Pupici!
Geo
Cefrumos suna! Felicitări! ❤️
Nu am citit nimic de Levy pana acum..
Mirela Nenciu
Mulțumesc frumos! Recuperezi tu
Mariam Oana
Încă nu am citit nimic scris de Marc Levy, dar mă tot tentează romanul ăsta… Felcitări pentru recenzia minunată!
Mirela Nenciu
Mulțumesc mult!
Catalina Dumbrava
Recenzia este minunata, captivanta, plina de intrigi, o carte pe gustul meu! Felicitari Mirela! Deabea astept sa o citesc si eu.
Mirela Nenciu
Mulțumesc,Cătălina ! Lectură plăcută îți doresc!