Unde ai disparut, Bernadette? de Maria Semple, Editura Litera – recenzie

La fel de inteligent și de strălucitor pe cât este de fermecător…Unde ai dispărut, Bernadette? își poartă cititorii într-o aventură a imaginației originală și emoționantă. – Elle

Captivant și extrem de ingenios. – Entertainment Weekly

Mulțumim Libris pentru cartea oferită pentru recenzie!

Unde ai dispărut, Bernadette? de Maria Semple este o carte cu o intrigă deosebit de interesantă, care ni se dezvăluie încetul cu încetul dintr-o înlănțuire de e-mailuri, scrisori, articole din ziar și mărturii ale unor personaje. Logica acestei ingenioase construcții o vom înțelege abia în a doua parte a cărții.

În ciuda stilului lejer în care e scrisă și a mai multor pasaje pline de umor, cartea ridică mai multe teme de gândire, provocându-te la propriile reflecții.

Câteodată, o înlănțuire nefericită de evenimente poate declanșa o reacție emoțională exagerată, provocând un adevărat comportament obsesiv-compulsiv, prea prins în capcana propriilor gânduri și amintiri.

Bernadette fusese cândva o arhitectă genială, unul din pionierii construcțiilor ecologice. Din păcate, ultima ei realizare, o casă realizată integral din materiale reciclabile găsite pe o rază de 15 km în jur, îi adusese atât extazul cât și agonia.

Ingeniozitatea ei i-a fost recunoscută și răsplătită, Bernadette câștigând Premiul MacArthur în sumă de 500.000 de dolari, care se acordă persoanelor care manifestă abilități de geniu în activitatea lor de creație, precum și o capacitate semnificativă de organizare și inițiativă.

Ghinionul a fost că terenul din vecinătatea casei ei a fost cumpărat de un magnat TV, Nigel Mills-Murray, care a înălțat în timp record o reședință somptuoasă.  Deși la început relațiile dintre Bernadette și Mills-Murray au fost cordiale, în scurt timp mai multe mici neînțelegeri au declanșat mai multe șicane reciproce, cei doi ajungând să se urască de-a dreptul. Dorind să scape de vecinul ei nesuferit, Bernadette a vândut casa printr-o agenție. Însă, în spatele cumpărătorului declarat în contract se afla chiar Mills-Murray, care a ras casa de pe fața pământului într-o singură zi.

Pentru Bernadette, distrugerea muncii ei în care pusese atâta suflet i-a declanșat un șoc psihic, de pe urma căruia nu a reușit să-și revină, deși s-a mutat într-un alt oraș.  Faptul că a pierdut mai multe sarcini la rând i-a adâncit starea de depresie. Din fericire, după câțiva ani, a reușit să aibă o fetiță cu totul deosebită, sensibilă și foarte inteligentă, Bee.

Este remarcabilă relația dintre Bernadette și Bee. Mama și fiica formează un tandem redutabil, făcând o echipă împotriva tuturor, iubindu-se, acceptându-se și susținându-se necondiționat.

Soțul lui Bernadette, Elgin Branch, era un adevărat geniu software, fiind angajat la Microsoft pe o funcție importantă de conducere. Elgin era un bărbat cumsecade însă, prea prins în rutina zilnică și în provocările de la serviciu, nu a remarcat că Bernadette avea nevoie de ajutor pentru a evada din închisoarea pe care propriile ei emoții o ridicaseră în jurul ei.

Deși,  din banii din premiul câștigat de ea, cumpăraseră o casă imensă, o fostă școală-internat ce avea șaisprezece camere, Bernadette nu mai simțise nevoia să mai creeze nimic, neluând nicio inițiativă de a modifica sau îmbunătăți casa în vreun fel, astfel că locuința lor arăta de parcă fusese lăsată în paragină, plantele infiltrându-se în ziduri în nenumărate locuri.

Pentru o persoană cu temperament artistic și creativ, inactivitatea este ca o otravă.

”Oamenii ca tine trebuie să creeze! Dacă nu creezi, Bernadette, o să devii o amenințare la adresa societății.”

Ceea ce avea să declanșeze un întreg șir de întâmplări, cu consecințe imprevizibile, a fost dorința lui Bee de a merge împreună cu părinții ei în Antarctica, ca răsplată pentru rezultatele excepționale la învățătură din clasa a opta.

Copleșită de propriile fobii, Bernadette încearcă frenetic să găsească o portiță pentru a nu merge în excursie.

Cum aparențele înșeală de multe ori, un șir întreg de coincidențe nefericite vor crea o impresie cu totul falsă, care îl vor împinge pe Elgin la o acțiune pripită, cu efecte dramatice.

Dispariția lui Bernadette a fost ca un catalizator pentru trezirea la realitate a mai multor persoane.

Creierul are propriul mecanism de redresare, amortizând în timp atât emoțiile pozitive cât și pe cele negative, lucru care poate fi atât un impuls cât și o frână.

”- Să zicem că primești un cadou, îl deschizi și vezi un colier cu diamante fabulos. La început, ești în culmea fericirii și îți vine să țopăi de acolo acolo de entuziasm. A doua zi, colierul încă te face fericită, dar mai puțin. După un an vezi colierul și te gândești: ”A, vechitura aia!” La fel e și cu emoțiile negative. Să zicem că ți se crapă parbrizul și ești tare supărat. ”Vai, nu, parbrizul meu, abia mai văd prin el, ce tragedie!” Dar nu ai destui bani ca să îl repari, așa că mergi în continuare cu el. Peste o lună, cineva te întreabă ce s-a întâmplat cu parbrizul și tu zici: ”Cum adică?” Deoarece creierul tău i-a diminuat importanța, aducând emoțiile la nivelul normal.”

De multe ori este nevoie doar de un mic impuls pentru a aprecia ceea ce ai deja sau, din contră, de a realiza că este cazul să repari ceva pe care l-ai ignorat.

Acțiunea din ultima parte a cărții se petrece în Antarctica , în mijlocul unui peisaj care-ți taie răsuflarea și care te ajută să-ți cristalizezi propriile gânduri.

”M-am cățărat sus pe stânci și am privit în depărtare. Peste tot, întinzându-se la nesfârșit, era gheață în toate formele posibile: ghețari, banchize, aisberguri, bucăți de gheață în apa liniștită. Aerul era atât de rece și de curat, încât până și în depărtare gheața era la fel de vie și de ascuțită, de parcă ar fi fost chiar în fața mea. Imensitatea aceea, calmul, nemișcarea și liniștea enormă – ei bine, aș fi putut să rămân acolo pentru totdeauna.”

Finalul este luminos și optimist, deschizând calea spre noi perspective.

De remarcat că, în carte, nici un personaj nu este cu adevărat negativ. Fiecare dintre acestea acționează mânat de propriile interese la un moment dat, intrând în contradicție cu ale altora. Totuși, în momentul în care realizează că prin acțiunile lor i-au rănit pe ceilalți, își reconsideră poziția și încearcă să repare daunele. Un exemplu în acest sens este Audrey, mama unui coleg de școală a lui Bee, care pentru Bernadette este mai întâi diavol, supărând-o de mai multe ori, iar apoi înger, ajutând-o într-un moment extrem de critic.

O carte care îți demonstrează că, uneori, trebuie să dispari pentru a te putea găsi!

Unde ai disparut, Bernadette? a fost ecranizată în 2018, cu Cate Blanchett în rolul principal.

Cartea Unde ai dispărut, Bernadette? de Maria Semple poate fi comandată pe libris.ro

Cartea a fost menționată în Top 10 cărți de citit iarna