Verișoara mea Rachel de Daphne du Maurier, Editura Litera, Colecția Buzz Books – recenzie
Verișoara mea Rachel
(My Cousin Rachel – 1951)
Daphne du Maurier
Editura Litera
Colecția Buzz Books
Data apariției: ianuarie 2021
Daphne du Maurier, autoarea bestsellerului REBECCA, scrie un roman gotic clasic, plin de atmosferă și incertitudini, o carte misterioasă și stranie.
Orfan de la o vârstă fragedă, Philip Ashley este crescut de vărul său mai mare, Ambrose. Burlac declarat, Ambrose este încântat să-l facă pe Philip moștenitorul său, știind că va prețui și va avea grijă de frumoasa lui moșie din Cornwall. Dar lumea lui Philip este zdruncinată când Ambrose pleacă într-o călătorie la Florența, se îndrăgostește, se căsătorește și apoi moare brusc, în circumstanțe suspecte. Iar ultimele scrisori pe care Philip le primește de la vărul său sugerează că dragostea lui s-a transformat în paranoia și frică.
În scurt timp, noua văduvă – verișoara lui Philip, Rachel – sosește în Anglia. În ciuda propriilor îndoieli, Philip este atras de această femeie frumoasă și misterioasă. Dar ar putea fi oare Rachel, care pare să împărtășească cu adevărat durerea lui Philip, atât de crudă pe cât își imaginează el? Ar fi putut ea provoca moartea lui Ambrose? Sau este femeia amabilă și pasională de care Ambrose s-a îndrăgostit? Philip se străduiește să înțeleagă intențiile lui Rachel, știind că nu doar soarta moșiei lui Ambrose, ci și viitorul și sănătatea sa sunt în joc.
Verișoara mea Rachel este un excelent roman gotic, plin de atmosferă, o adevărată capodoperă a genului! Daphne du Maurier gradează magistral misterul și suspansul pe parcursul acțiunii, jucându-se cu mintea cititorului, dându-i indicii contradictorii, menite să-l bage în ceață. Și, când ai impresia că totul pare să se fi clarificat, autoarea te năucește cu o surprinzătoare răsturnare de situație.
Mi-a plăcut mult și modul în care natura pare să fie în rezonanță cu sentimentele personajului principal, accentuând dramatismul acțiunii.
Romanul este scris din perspectiva lui Philip Ashley, un tânăr care rămăsese orfan la frageda vârstă de șapte ani, fiind crescut de unchiul său Ambrose, un burlac convins, proprietarul unei mari proprietăți rurale de pe coasta Cornwall.
Încă din primul capitol, cititorul este intrigat. Philip își rememorează povestea vieții lui până la vârsta de 24 de ani, fiind evident că își idolatrizase unchiul. Cei doi conviețuiseră într-o gospodărie predominant masculină, Ambrose instruindu-l pe Philip să nu aibă nimic de-a face cu femeile, întrucât acestea erau o „rasă separată”. Deducem astfel că Philip a fost supraprotejat până la această vârstă, iar experiența sa cu femeile foarte limitată. Deși avea o relație de prietenie cu Louise Kendall, fiica nașului său, o consideră pe aceasta tânără și imatură. Pe măsură ce Philip își deapănă amintirile și își împărtășește gândurile, este evident că ceva rău s-a întâmplat. Mai multe aluzii misterioase ne arată faptul că Philip este chinuit de sentimente de vinovăție față de cineva…
După ce a reușit să ne captiveze interesul, Daphne du Maurier își țese în continuare pânza de păianjen pentru a ne prinde în hățișul unor întâmplări misterioase, greu de elucidat…
Ajuns la vârsta de 43 de ani, Ambrose a trebuit să petreacă iernile într-un climat mai cald din cauza sănătății sale. Din scrisorile acestuia, Philip a fost șocat să descopere că, în timp ce se afla la Florența, Ambrose s-a îndrăgostit și s-a căsătorit cu Rachel, o verișoară a lui Philip, văduva unui nobil italian, Sangalletti, care fusese ucis într-un duel, lăsându-și soția într-o situație financiară precară.
Vestea l-a devastat pe Philip, care se simțea vinovat și rușinat că nu se putea bucura de fericirea lui Ambrose, precum toți ceilalți din jur.
Însă, în scurt timp, scrisorile lui Ambrose au devenit din ce în ce mai sporadice, iar tonul s-a schimbat radical. Ambrose se plângea de atmosfera apăsătoare din vila Sangalletti, acuzând dureri de cap îngrozitoare. Ambrose a mai scris și că un prieten și consilier al lui Rachel, numit Rainaldi, i-a recomandat un medic, dar care nu i s-a părut deloc competent, ci mai degrabă înfricoșător. Mai mult, simțea că nu poate avea încredere în nimeni și avea impresia că este urmărit tot timpul.
Extrem de îngrijorat, Philip a plecat imediat în Italia pentru a descoperi ce se întâmplă. Ajuns la la Florența, Philip a aflat că Ambrose a murit în circumstanțe suspecte și că Rachel a plecat. Philip îl contactează pe Rainaldi, care îi explică faptul că starea lui Ambrose s-a deteriorat rapid, comportamentul lui devenind foarte ciudat datorită unei tumori care exercita presiune asupra creierului său. Deși nașul lui Philip, Nick Kendall, îi spusese că și tatăl lui Ambrose murise din cauza unei tumori pe creier, suferind în prealabil dureri de cap teribile, Philip simte o profundă suspiciune față de Rainaldi și o ură profundă față de misterioasa Rachel, pe care o considera un adevărat monstru, fiind convins că ambii îi provocaseră cumva moartea unchiului său.
Oarecum surprinzător, Ambrose nu își schimbase testamentul, după ce se căsătorise, în favoarea lui Rachel, astfel că Philip era în continuare moștenitorul moșiei, proprietatea deplină a acesteia urmând să-i revină peste câteva luni, când va împlini 25 de ani.
La scurt timp după întoarcerea lui Philip în Cornwall, Rachel și-a anunțat vizita, spunând că dorește să-i returneze lui Philip toate bunurile lui Ambrose rămase la ea. Deși Philip o întâmpină la început pe Rachel cu ostilitate și chiar grosolănie, în scurt timp cade total sub vraja ei. Toate gândurile de furie, ură și frică dispar foarte repede. În doar câteva zile, Rachel a distrus complet orice intenție pe care Philip a avut-o de răzbunare sau să o facă să nu se simtă binevenită.
Philip o vede acum pe Rachel spirituală, inteligentă, blândă, bună și inocentă, este convins că l-a iubit sincer pe Ambrose și că moartea lui a întristat-o profund. Îndrăgostit profund de ea, îi oferă în dar chiar bijuteriile familiei.
În plus, Rachel reușește să fie plăcută instantaneu de toată lumea, părând să aibă o reală empatie cu oamenii. O adevărată expertă în plante și ierburi, Rachel oferea adesea sfaturi personalului din casă și familiilor din fermele din apropiere cu privire la utilizarea remediilor pe bază de plante.
Singura care o vede diferit este Louise, care încearcă să-l avertizeze pe Philip, spunându-i că este foarte ușor pentru o femeie de lume ca Rachel, mai în vârstă decât el cu zece ani, să-l joace pe degete. Însă cât de corectă oare era percepția ei? Bănuim că era îndrăgostită de Philip, prin urmare geloasă, iar punctul ei de vedere era unul evident subiectiv.
Apoi însă… Cu o adevărată lovitură de maestru, autoarea adaugă câteva nuanțe sinistre, făcându-ne și pe noi, alături de Philip, să devenim confuzi.
Finalul este genial! Daphne du Maurier lasă toată povara verdictului pe umerii cititorului, care se simte de parcă ar făcea parte dintr-un juriu și ar trebui să dea sentința. Ai o grămadă de informații la îndemână, dar parcă simți că lipsește una esențială. Vinovat sau nevinovat? Sau, altfel spus, cine a fost vinovatul?
După 70 de ani de la apariție, cartea încă naște controverse și speculații, cu atât mai mult cu cât însăși Daphne du Maurier, într-un interviu acordat în anul 1977, a evitat elegant să clarifice dacă Rachel era bună sau rea, răspunzând: ”Mulți oameni m-au întrebat asta și, ca să spun adevărul, nu știu. Vedeți, eu eram Philip când am scris cartea. Când cineva scrie un roman la persoana întâi, trebuie să fie acea persoană.”
Vă invit să citiți cartea și să încercați să elucidați această briliantă incertitudine în care ne-a lăsat autoarea. Eu mi-am formulat propria meu concluzie, dar nu v-o spun!
O strălucită ecranizare a cărții a fost realizată în anul 2017, cu Rachel Weisz, Sam Claflin și Holliday Grainger în rolurile principale.
10 Comments
anasylvi
Foarte interesanta recenzia! Imi plac cartile cu atmosfera si cu mistere, mai ales unde finalul da de gandit. Astfel incheierea este cumva in nota intregii lecturi. Multumesc pentru frumoasa recomandare, pe care o voi retine!
Tyna
Mulțumesc! Ți-o recomand cu drag!
familiasimionescuyahooro
Excelenta recenzia, minunat ai evidențiat atmosfera și misterul povestii. O carte extrem de tentanta pe care îmi doresc s-o citesc. ❤️Mulțumesc mult pentru recomandarea deosebita❤️
Tyna
Mulțumesc! Cu multă plăcere!
Oli
Superba recenzie, felicitari Tyna, imi place cum ai surprins atmosfera si misterul povestii, felicitari! Am citit cartea cu multi ani in urma si imi aduc aminte ca m-a impresionat, am ramas mult timp sub vraja ei…
Tyna
Mulțumesc! Și eu am citit-o cu mulți ani în urmă și m-a impresionat profund! Am vrut să o recitesc pentru a vedea dacă acum îmi voi schimba părerea în privința verdictului. Nu, a rămas același, îmi mențin părerea inițială!
Geo
Felicitări pentru recenzia foarte frumoasă, Tyna! ❤️
Tyna
Mulțumesc!
Daniela Balan
Foarte frumoasă, tentantă și captivantă recenzia! Felicitări ❤️
Tyna
Mulțumesc!