Viaţa care i s-a dat de Ellen Marie Wiseman, Editura Trei – recenzie

Viaţa care i s-a dat

Ellen Marie Wiseman

Editura TREI

Colectie: Fiction Connection

An aparitie: 2019

Nr. pagini: 417

Titlu Original: The Life She Was Given- 2017

Traducator: Ana Dragomirescu

Ellen Marie Wiseman, născută în nordul statului New York, a descoperit încă din copilărie plăcerea cititului și a scrisului. Este o autoare de succes, ale cărei romane au fost traduse în 20 de limbi și s-au vândut în peste două milioane de exemplare. The Plum Tree, romanul ei de debut, este bazat pe poveștile mamei sale despre copilăria în Germania în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Următorul sau roman, What She Left Behind, a apărut în 2013 și a fost tradus la Editura Trei în 2017, cu titlul Ce a lăsat în urma ei. Cea de-a treia carte a sa, Coal River, a fost publicată în 2015, următoarea fiind The Life She Was Given/ Viața care i s-a dat, în 2017.  În prezent, Ellen Marie Wiseman locuiește în Ontario, împreună cu soțul sau și cei trei căței ai lor. Când nu scrie, adoră să-și petreacă timpul cu copiii și nepoții ei.

Un roman impecabil, care îi va încânta pe cititori. – Publishers Weekly

Lilly Blackwood trăiește închisă într-o camera din podul conacului Blackwood. Nu are voie să iasă afară, părinții insistă că așa e cel mai bine, lumea s-ar speria de înfățișarea ei. Dar, într-o seară de vara din 1931, Lilly este scoasă în sfârșit din casă — și e vândută circului care tocmai a poposit în apropiere. La început, circul este o nouă închisoare pentru ea, dar în scurtă vreme viață lui Lilly se schimbă… După mai bine de două decenii, tânăra Julia Blackwood primește moștenire conacul Blackwood și fermă de cai. La întoarcerea acasă, Julia retrăiește amintirile dureroase ale copilăriei sale pline de interdicții și descoperă dormitorul secret din pod, precum și pozele unei fete neobișnuite. Care să fie misterul ei?

Pendulând între povestea Juliei și a lui Lilly, Ellen Marie Wiseman face portretul a două femei cu destine neobișnuite într-un roman tulburător, presărat cu momente fermecătoare de speranța și bucurie.

Wiseman a scris o poveste captivantă despre secretele a două fete care nu vor decât să fie iubite. Cei cărora le-a plăcut Apă pentru elefanți de Sara Gruen vor fi fermecați de Viața care i s-a dat. – Library Journal

O alegere excelentă pentru cine vrea să citească un roman cu personaje feminine puternice. – VOYA Magazine

Viaţa care i s-a dat este prima carte a autoarei pe care o citesc și m-a impresionat profund, e o lectură tulburătoare care m-a emoționat, revoltat, contrariat, înduioșat și nu de puține ori mi-a adus lacrimi în ochi. Mi-au plăcut dintotdeauna poveștile care ne poartă sub cupola circului, cu aura lor strălucitoare, plină de mister, sub care se ascund însă realități dureroase. Ultima carte cu această temă pe care am citit-o a fost Arlechinul de Natașa Alina Culea, care de asemenea m-a intrigat și impresionat. Viața artiștilor de circ – atât oameni, cît și animale – e foarte grea, marcată de multă muncă, nedreptăți, umilințe și chiar abuzuri și cruzime.

Viaţa care i s-a dat este o carte foarte frumos scrisă, cu sensibilitate și empatie. Se pune accentul pe trăirile personajelor – Lilly și Julia, două fete crescute de aceeași părinți, la sumbrul conac Blackwood, la aproape douăzeci de ani diferență. Sunt două eroine puternice, care au înfruntat, fiecare, cu curaj, viața care i s-a dat. 

Cartea urmărește cele două povești, alternativ, aducând pe rând în prim plan cele două planuri din timpuri diferite, care la final se împletesc într-un mod neașteptat.

Mergem în 1931 pentru a o cunoaște pe Lily, o fetiță de nouă ani care își petrecea copilăria închisă într-un pod, singura fereastră spre lume fiind o lucarnă murdară, dublată de gratii. Era închisă acolo de părinții ei, care doar părinți nu se puteau numi, i-am urât sincer, atât pe mama care cred că era bolnavă mintal, fiind o habotnică religioasă (dar numai învățături religioase nu erau cele pe care le aplica pe propria ei fiică), cât și pe tatăl care vezi Doamne ținea la copil, o vizita în pod și îi aducea mici cadouri, inclusiv cărți, învățând-o să citească, dar nu trecea peste cuvântul soției sale – asta nu am putut să înțeleg de ce – care declarase că fetița era un monstru și o spurcăciune și trebuia ferită de ochii lumii. Dar micuța nu știa care era vina și defectul ei, nu avea oglindă în care să se privească și se credea ea însăși un monstru. Care era defectul fetiței? Avea o anomalie genetică, era albinoasă, cu pielea și părul albe ca laptele, dar în rest era perfectă, ca o păpușă de porțelan.

Urmează noaptea în care totul s-a schimbat – prima dată când e scoasă din casă de mama ei, pe când tatăl era plecat și dusă la circul care se instalase în apropiere, pe proprietatea Blackwood. Mititica se bucura, i se spusese că merge să vadă spectacolul, dar, în realitate, mama ei a vândut-o circului! Am plâns efectiv la această fază.

”Fundul cuștii era acoperit cu paie murdare și un miros oribil îi umplea nările lui Lilly. Copila se târî în genunchi până la ușă, unde se prinse de gratii, șuierând și gâfâind.

– Dă-mi drumul! țipă ea.

– Îmi pare rău, dulceață, zise bărbatul cu fața ca luna. Tocmai am plătit pentru tine bani câștigați cu greu. Și, în caz că nu ți-ai dat încă seama, acum ești a mea.

– Te rog! strigă ea. Vreau acasă!

El izbucni în râs.

– Ești acasă, iar de acum, eu sunt tutorele tău legal.

Lilly se înecă și încercă să-și recapete suflul. Trebuia să fie un coșmar. Trebuia să fie. De ce i-ar fi făcut mama una ca asta? De ce?”

În lumea circului nu putem spune că a avut o viață bună, dar măcar a avut o viață. A avut parte de exploatare, stigmatizare, prejudecăți, umilință, bătăi, dar și de afecțiune, prieteni, momente strălucitoare de bucurie pură, și de iubire.

Erau vremuri grele, pline de lipsuri și nevoi, iar circul putea fi privit și ca o șansă pentru cei care i se alăturau.

”Merrick arătă spre casele cu ferestre acoperite de scânduri și spre săracii care stăteau la cozi în fața bisericilor, pentru a primi ajutoare. Avu grijă ca micuța să vadă semnul ”Închis”, afișat pe ușile depozitelor, și vagabonzii de pe lângă șinele de cale ferată: bărbați și femei, tineri și bătrâni, strânși în jurul focurilor aprinse în pubele.

– Lumea moare de foame, zise el. Deci, poate ar fi cazul să-ți amintești cât de bine își merge ție. Promisiunea a trei mese pe zi e principalul motiv pentru care unii oameni se alătură circului în ziua de azi.”

Pe parcurs, Lilly a ajuns din expoziția de ciudățenii, unde a fost ”repartizată” inițial, la cortul ghicitoarei  -o farsă sinistră – și apoi la poziția de dresoare de elefanți. Uluitoare aceste creaturi magnifice, alături de care Lily se va simți împlinită, rezonând pe deplin cu ele. Galeria de personaje ce populau circul este extraordinară, foarte pitorească și colorată, de la celelalte ”ciudățenii” – oameni cu trăiri și sentimente, dar care, din cauza unor handicapuri fizice, erau tratați ca animalele expuse la zoo, până la Cole, un tânăr un pic mai mare ca ea, fiul îngrijitorului elefanților, alături de care va trăi, atât cât îi va fi dat – o duioasă poveste de iubire.

În planul apropiat, o cunoaștem pe Julia, în 1950. Avea 18 ani și își câștiga cu greu existența ca și chelneriță, după ce fugise de câțiva ani de acasă, în ziua morții tatălui ei, marcată de o copilărie plină de reguli aberante impuse de tiranica ei mamă, afectată de indiferența tatălui care își petrecea zilele înecat în alcool și regrete (avea și de ce!). După ce află de moartea mamei, se întoarce la conacul Blackwood și la ferma de cai a căror proprietară devenise. Atmosfera ce înconjura conacul Blackwood e redată de autoare cu accente gotice, sumbre, poți simți efectiv apăsarea secretelor întunecate impregnate în pereți. O simțea și Julie, știa că părinții ei ascundeau un secret, dar nu bănuia despre ce e vorba până când a găsit cheia de la biroul tatălui său și a descoperit zeci de afișe și tăieturi din ziare cu un anumit circ…

La conac, Lily îl va regăsi pe Claude, bătrânul ajutor al părinților ei care avea în continuare grijă de gospodărie, și îl va cunoaște pe Fletcher, un tânăr și atrăgător medic veterinar, care avea grijă de cai. Am rămas intrigată de practica prin care se luau mânjii iepelor de rasă și se dădeau la iepe ”doici”, pentru ca primele să poată procrea din nou, cât mai repede. Mi-a plăcut foarte mult atitudinea lui Julie în această privință. Veți vedea despre ce e vorba.

Nu vă dezvălui mai mult din acțiune, rămâne să descoperiți despre ce secret era vorba, care e legătura dintre Lily și Julie și care e deznodământul poveștii din trecut, o poveste tristă. Pe undeva nu mi-a plăcut ideea – deși realistă – că unii oameni se nasc sub o stea ghinionistă și nu-și pot schimba destinul, indiferent ce ar face. Pot doar spera la momente de strălucire. Cât despre firul poveștii din ”prezent”, cartea se termină pe un ton optimist, plin de speranță.

”Juliei îi creștea inima de mândrie, de dragoste și de ceva ce părea a fi… fericire. Pentru prima oară de când se știa, își simțea moralul ridicat. Era începutul unui nou viitor… ”

Viața poate renaște din cenușă, iar ideea e reliefată foarte inspirat la final, atât la propriu, cât și la figurat.

Este o carte deosebită, pe care o recomand călduros!

Cartea Viaţa care i s-a dat de Ellen Marie Wiseman poate fi comandată de pe edituratrei.ro, libris.ro, elefant.ro, librarie.net, carturesti.ro