Viaţă dublă la Veneţia de Monica Ramirez – recenzie

Monica Ramirez

Editura Librex Publishing

Viziuni misterioase cu iz renascentist o atrag pe Kate Martin într-o Veneție cuprinsă de frenezia carnavalului, unde pictorul Patrick Stone pare să-i iasă mereu în cale la momentul potrivit. Un colier foarte vechi devine paralela dintre viața lui Kate și cea a Caterinei Benedetta, o tânără venețiană a cărei existență s-a transformat într-o dramă veritabilă a secolului șaisprezece. Din umbre pândește însă un personaj fără scrupule, un colecționar de antichități care-și dorește colierul cu orice preț. Patrick și Kate se trezesc angajați într-o luptă pe viață și pe moarte, vânați cu înverșunare prin labirintul îngust de străzi și canale venețiene.

Viitorul devine incert și este foarte posibil ca legătura invizibilă ce-i unește de peste cinci sute de ani să nu fie suficient de puternică pentru a-i salva.

”Nașterea nu reprezintă un început, la fel cum moartea nu reprezintă un sfârșit. Existența nu cunoaște limitări. Continuitatea nu are punct de pornire.” (Cartea lui Chuang Tzu)

Cu acest superb și foarte inspirat citat începe ceea ce va fi o uluitoare aventură în orașul apelor.

În sfârșit am vizitat Veneția! Am descoperit în paginile cărții nu doar Veneția turistică, cu piața San Marco, străduțele pitorești pline de turiști, buticuri și anticariate, Podul Rialto, canalele străbătute de gondole în care visează îndrăgostiții, ci am văzut și fața mai puțin vizibilă a acesteia, o față mai obosită, ce ascunde cu greu tributul luat de timp și apele nesfârșite. Veneţia, aşa cum e ea, cu faţa ştiută şi mai puţin ştiută – pe care turiştii doar o întrevăd.
Decorul acțiunii e mai mult decât un fundal pe care se derulează povestea, e chiar parte din poveste. Am „văzut” Veneția și am simțit-o. Am apreciat totodată în mod deosebit documentarea cărții, atenția la detalii, felul în care locuri reale, date și realități istorice sunt inserate în poveste.

Stilul cărții este foarte captivant, e o lectură ideală de vacanță, iar poveștile din paginile ei sunt fermecătoare, te poartă de la emoție și visare la tensiune și situații dramatice, ești ancorat în prezent, dar retrăiești trecutul alături de interesantele personaje ale cărţii.

Similitudinea dintre cele două povești – cea din prezent şi cea din trecut – este conturată cu tușe îngroșate, având nu doar situații similare, ci momente aproape identice trăite în timpuri diferite de personaje cu aceleași nume, printr-un stranie experiență de reîncarnare, căci altcumva nu se poate explica această uluitoare experiență paranormală. Povestea din prezent abundă în flashuri de deja-vu, în misterioase viziuni cu „iz renascentist”, protagoniștii săi fiind prinși ca într-un carusel din care nu pot coborî, în miezul unor evenimente ce își au sursa într-un trecut foarte îndepărtat, ce se cer retrăite pentru a se putea aranja într-un anume fel, ce pare predestinat.

În prim – planul acțiunii o avem pe Kate, o tânără americancă, deținătoare a unei galerii de artă, venită la Veneția nu atât în scop turistic, ci pentru a achiziționa antichități pentru galeria ei. Dar acesta nu era singurul motiv. Iar visele, vedeniile, premoniţiile și senzațiile ei de deja-vu încep să se înmulțească și să capete formă: intrată în primul anticariat să caute bijuterii, are senzația clară că o cunoaște pe vânzătoare, iar când aceasta îi arată un colier pe care simte că „trebuie” neapărat să îl aibă, prețul cerut este ridicol de mic, și nici nu e trecut pe bonul de casă, e clar ceva în neregulă. Va reveni în căutarea unui răspuns a doua zi, dar cu acea ocazie, misterul se va adânci.

”În momentul în care-l atinse, se simți transportată în Veneția perioadei renascentiste. Un caleidoscop de imagini îi defilară prin minte…

O femeie îmbrăcată într-o rochie din dantelă fină se învârtea râzând prin ploaie cu brațele desfăcute, de parcă și-ar fi dorit să îmbrățiseze tot universul…gondolele pluteau pe apa verzuie a canalelor, soarele oglindindu-se în lemnul bine lăcuit…silueta unui bărbat care dispăru rapid în aburi.” 

”Un gând însă nu-i dădea pace. De când ajunsese la Veneția, văzuse locuri pe care le simțea cumva familiare și întâlnise oameni care i se păreau cunoscuți.”

Urmează întâlnirea cu Patrick Stone, un pictor american, o întâlnire aparent întâmplătoare. Însă nimic nu e întâmplător în această poveste stranie…

Acesta la rândul său se afla la Veneția dintr-un motiv asemănător: simțise că trebuie să se afle aici, Serenissima îl atrăgea ca în magnet.

”Acum cinci ani, am văzut un tablou într-un muzeu din Londra. Portretul unui doge venețian pe nume Leonardo Loredan pictat de Bellini. Ceea ce am simțit n-avea nici o logică, dar am știut că trebuia să vin la Veneția. (…)

Dogele era conducătorul Serenissimei, personificarea Veneției. Prin tablou m-am îndrăgostit de oraș.”

Când se întâlnește cu Kate, întâmplător sau nu, o inexplicabilă atracție pune stăpânire pe el. Totul devine un pic înfricoșător când, vizitându-l pe prietenul său Donato Calendri, care avea un magazin de antichități, acesta îi arată un tablou care îi dă complet simțurile peste cap: în portretul domniței venețiene de acum câteva sute de ani, recunoaște fără urmă de îndoială chipul lui Kate! El era pictor şi avea ochiul format, dar chiar şi un neiniţiat ar fi recunoscut-o. Totul era mult mai ciudat de atât, deși el pe moment nu realizează asta: femeia din tablou purta la gât colierul achiziționat de Kate, de care am amintit ceva mai devreme, care colier se va dovedi un adevărat „arc peste timp”, un „magnet” ce atrăgea în jurul lui persoane, interese, întâmplări ce se cereau trăite, sau, cumva, retrăite, oricât ar părea de ciudat sau imposibil. 

Nu o să vă povestesc prea mult din carte, frumusețea lecturii constă tocmai în a pune cap la cap indiciile ce se țes ca o pânză în jurul lui Kate și Patrick, ce se află evident în centrul unor evenimente peste puterea lor de înțelegere sau control. Și sentimentele pe care le nutresc unul pentru celălalt par scăpate de sub control, dar când te îndrăgostești, controlul dispare din ecuație…

”Rămaseră îmbrățișați pe pod, urmărind gondolele pe Grant Canal. Luminile clădirilor se oglindeau în apa canalului, tremurând la undele provocate de trecerea ambarcațiunilor. Ceața se lăsă treptat, împrumutând peisajului un aer suprarealist. 

– E frumos, nu-i așa? șopti Kate, întorcând capul pentru a-l privi pe Patrick. 

Știa că nu se mai poate împotrivi propriilor sentimente. Îl dorea. Viitorul părea la fel de incert precum un tărâm îndepărtat, scufundat în ceață.”

Apar personaje noi, pe care le vom cunoaște și recunoaște pe măsură ce le va veni rândul să intre ”în scenă”, care evident fac parte din acelasi „plan” al destinului. Treptat, intriga se adâncește și capătă pe alocuri accente de thriller. Avem de-a face cu un complot, cu personaje extrem de periculoase mânate de interese obscure, care nu se vor da în lături de la nimic, nici chiar de la crimă în urmărirea scopurilor lor. Patrick și Kate se trezesc prinși într-o luptă pe viață și pe moarte, vânați cu înverșunare prin labirintul îngust de străzi și canale venețiene. 

În continuare, acțiunea se derulează succesiv pe ambele planuri – trecut, prezent, iar piesele acestui puzzle complicat încep să se așeze una câte una la locul lor, pentru ca în final sa avem o imagine clară a ambelor povești.

Caterina din trecut, din anul 1506, era unica fiica unui nobil venețian, trădată de sora sa vitregă, sacrificată și vândută la turci de propriul tată, despărțită cu forța de iubirea vieții ei – Patrizio, pictorul angajat să îi facă portretul.

Fiecare personaj ce a avut legătură într-un fel sau altul cu povestea din trecut are „corespondent” în prezent, fiecare jucându-şi „rolul” ca şi cum trecutul se cerea rescris. Doar că, de această dată, Kate şi Patrick aveau servite o mână de cărţi câştigătoare, după cum se va vedea.

Vă invit să descoperiți singuri ce s-a întâmplat în trecut și care este deznodământul poveștii din prezent, dominată până la un punct, dar nu definitiv, de cea din trecut. E ca și cum trebuia să se facă dreptate, în marea ordine universală ceva rămăsese în neregulă până când venise timpul să fie îndreptat.

O poveste cuceritoare, misterioasă şi dramatică, cu trădări, urmăriri, răpiri, situații tensionate ce par fără ieșire, dar și romantism, altruism și iubire, o poveste în care trecutul şi prezentul se întâlnesc, hazardul îşi spune din plin cuvântul, iar personajele din prezent se dovedesc suficient de puternice pentru a rupe „tiparul” şi a-şi trăi propria poveste de viaţă şi iubire, lăsând trecutul la locul lui. 

”Înainte să părăsească încăperea, Kate se întoarse și privi pentru ultima oară portretul. Putea să jure că pe buzele Caterinei Benedetta apăruse un zâmbet minuscul.”

Mulţumim autoarei Monica Ramirez pentru exemplarul oferit pentru recenzie.

Cartea a fost reeditată la Editura UP.

Cărțile autoarei Monica Ramirez pot fi comandate de pe tritonic.ro, elefant.ro, libris.ro, librarie.net

Recenzii cărți Monica Ramirez

Recenzii și prezentări cărți autori români