Violetele sînt albastre de James Patterson, Editura Lider – recenzie

Violetele sînt albastre

James Patterson

Editura Lider

An apariție: 2004

Nr. pagini: 304

Traducere: Cristian Fulaș

Titlul original: Violets Are Blue

Face parte din Alex Cross Series

Celebrul detectiv Alex Cross se confruntă cu cel mai diabolic inamic al său în acest electrizant nou thriller creat de marele maestru al suspansului, James Patterson.

Cross nu a crezut niciodată în vampiri, însă, atunci când constată că două crime abominabile par rezultatul unui ritual macabru, începe să-și reconsidere convingerile. Poliția locală și FBI-ul sînt terifiați de maniera inedită în care operează criminalul.

Detectivul preia cazul și, sprijinit de Jamilla Hughes- o frumoasă și inteligentă polițistă- ,pătrunde într-un labirint al cluburilor secrete în care pericolul se întâlnește la tot pasul.

În același timp, un criminal în serie, cu comportament patologic, supranumit Creierul, îl urmărește și îl amenință, ca și pe toți cei apropiați lui, neezitând chiar să apeleze la practici ale magiei negre. În viața lui, Cross nu s-a aflat într-o asemenea situație limită.

Într-un final șocant, la capătul unei confruntări pe viață și pe moarte, el va descoperi, în sfârșit, cel mai teribil secret al Creierului.

Cei care au citit romanul „Trandafirii sînt roșii” probabil își doresc cu nerăbdare să citească și „Violetele sînt albastre”. Ambele volume se pot citi fără probleme și separat dar eu recomand citirea lor împreună.

Cartea este împărțită în cinci părți:

Partea 1 – Crimele din California

Partea 2 – Pofta de sânge

Partea 3 – Crima din sud

Partea 4 – Vânătoarea

Partea 5 – Violetele sînt albastre

Pregătiți să pornim într-o aventură extrem de periculoasă și înfiorătoare? Crime, mușcături sălbatice, spânzurări sadice, drenarea corpurilor de sânge… v-ați pierdut curajul? Nu cred 😂

Violetele sînt albastre este un thriller foarte detaliat și foarte dur. Aș putea spune că autorul a încercat să ne poarte puțin și spre tărâmuri fantasy.

Cu detectivul Alex Cross am făcut cunoștință în romanul „Trandafirii sînt roșii”. Detectiv criminalist în Washington, Alex își făcea meseria conștiincios și era cel mai bun în ceea ce făcea, asta aducând cu sine și antipatia colegilor. După ce soția sa Maria a fost împușcată, Alex a rămas cu doi copii destul de micuți. De creșterea și educarea lor se ocupa bunica lui. Bunica Nana avea tot timpul grijă să nu le lipsească nimic copiilor, mai ales dragostea mamei și a tatălui, care era mai tot timpul departe de ei.

Mult mai târziu a întâlnit-o pe Christine, o tânără profesoară cu care s-a logodit, iar din relația lor a rezultat încă un copilaș. Christine nu s-a putut acomoda cu munca lui de detectiv și a decis să-l părăsească lăsându-i și copilul. A încercat mai apoi o relație cu o colegă de serviciu, dar aceasta a sfârșit moartă. Acum se gândea întotdeauna de două ori înainte să se mai implice într-o relație. Nu își mai dorea ca alte persoane să moară din cauza lui.

Când într-un parc din San Francisco au loc două crime asemănătoare cu una ce se petrecuse în trecut, Alex este chemat să participe la acest caz alături de inspectorul Jamilla Hughes. Jamilla era o femeie de culoare în vârstă de treizeci și cinci de ani și ceruse să lucreze cu Alex tocmai datorită reputației sale. Aceste crime aveau la bază scurgerea de sânge din corp. Victimele erau spânzurate de picioare, cu multiple tăieturi și mușcături iar corpurile le erau golite de sânge.

Prima oprire o fac la morgă, unde află că mușcăturile de pe corpul bărbatului fuseseră făcute de un tigru, iar mușcăturile de pe corpul femeii de doi oameni cu colți de animale.

Tigrul mascul alb și uriaș scotea un sunet satisfăcut, un șuierat mut, interior. Zgomotul de sucțiune venea din adâncul gâtlejului său larg. Zgomotul era aproape nepământesc. Tigrul avea doi metri și jumătate în lungime, era musculos și cântărea ceva mai mult de trei sute de kilograme.

Undeva, acest tigru chiar exista și ataca la comanda stăpânilor săi – doi frați, William și Michael. Aceştia crescuseră într-o familie consumatoare de droguri, unde totul le era permis. Mama lor îi învățase că a face sex cu orice şi oricine, chiar şi cu ea, nu era un lucru rău. William avea douăzeci de ani iar Michael șaptesprezece și ucideau împreună de cinci ani. Erau din ce în ce mai buni. O făceau din plăcere și pentru că aveau nevoie să se hrănească. Nebunia lor mergea mult mai departe. Le plăcea să spargă case de funeralii și să facă sex cu cele mai proaspete cadavre. Aveau o camionetă cu însemnele crucii roșii, pentru recoltarea de sânge. Aveau permise și puteau să ia sânge fără probleme, oricui se oferea să doneze.

În timp ce aceste crime deveneau tot mai dese, Alex era hărțuit și amenințat de un criminal în serie supranumit „Geniul”. Era urmărit și i se știa fiecare mișcare. Știa unde se afla și cu cine, inclusiv ce făcea familia lui.

– Vroiam să văd ce faci, spuse Geniul. Cum e viața în San Francisco, Alex? Un oraș minunat. O să-ți lași inima acolo? Crezi că e un loc potrivit ca să mori? Sau ce zici de inspectoarea Hughes? Îți place? E foarte drăguță, nu-i așa? Exact genul tău. Vrei să te culci cu Jamilla? Atunci, mai bine grăbește-te. Timpul fuge.

Când Jamilla face primul pas și îl invită pe Alex la o bere, acesta o refuză politicos. Nu pentru că nu o plăcea dar se temea să nu sfârșească ca și celelalte femei ce se aflaseră în compania sa.

Cu viteza luminii, o altă crimă fusese descoperită într-un hotel din Beverly Hills: un cadavru găsit spânzurat de lampă și cu numeroase mușcături în zona gâtului. Ajuns la locul crimei, Alex este întâmpinat de colegul și prietenul său, Kyle. Lucrau împreună de mulți ani și făceau o echipă bună. Singura diferență era că, Kyle întotdeauna se afla cu un pas înaintea lui Alex.

Ceea ce-l lasă fără cuvinte pe Alex este faptul că locul din jurul hotelului era împânzit de femei și bărbați cu haine negre și pălării, iar toți aveau ochii roșii.

– I-ai văzut pe strigoii care mișună pe afară? mă întreba Kyle. Spectacolul cu ciudați pe jumătate oameni?

Am încuviințat.

– Și totuși e zi. Cei de afară trebuie să fie inofensivi. Pe strigoii care stau în criptele lor trebuie să-i găsim.

Probele arătau că existau două cupluri de criminali.

Fără prea multe rezultate, Alex se întoarce acasă. Purta cu el întotdeauna dorul imens de copiii lui, dar și frica că în orice moment li se putea întâmpla ceva rău. Răsuflă ușurat când vede că totul este bine și decide să plece împreună câteva zile într-o mică vacanță, departe de probleme. Dar Geniul continua să-l urmărească indiferent unde acesta se afla. Alex trebuia să învețe o lecție, si anume să nu mai fie un nenorocit atât de optimist și să nu se mai creadă atât de important.

Acesta a fost momentul în care eu am bănuit cine este Geniul. V-ați dat seama și voi?

Când echipa reușește să prindă un presupus criminal, Alex este atacat cu un cuțit iar mai apoi mușcat cu ferocitate de către agresor. Vedea îngrozit cum colții acestuia se pregăteau să intre în carnea lui şi nu putea face nimic. La scurt timp, rănile i se infectaseră și se instalase febra. În timp ce Alex suferea îngrozitor, Geniul triumfa în fața casei sale.

Convins că aceste crime au o oarecare legătură cu vampirii, Alex începe să studieze tot ce se poate despre vampiri. Merge la o bibliotecă pentru a căuta cărți despre vampiri iar aici constată că însuși bibliotecarul  Peter Westin era vampir.

În paralel, FBI începuse urmărirea a doi magicieni dubioși. O fată de șaisprezece ani dispăruse și, coincidență sau nu, aceasta locuia în apropierea lor.

Kyle era tot mai furios și agitat, semn că nimic nu-i convenea. Alex consideră un bun prilej petrecerea magicienilor, pentru a vedea exact ce se petrece acolo.

– Cred că am putea pătrunde probabil în casă deseară, în timpul petrecerii. Și dacă nu o facem, ce pierdem? E posibil ca fata dispărută să fie înăuntru.

– Dați-i drumul. Să vedem ce e în casă.

Costumați bine și cu invitații false, Alex și Jamilla s-au infiltrat între invitați. Printre rochii lungi, bastoane, jobenuri și piele neagră, vedetele serii erau piercinguri, inele și mult machiaj negru. Oriunde priveai, vedeai ochi roșii, colți și sânge fals.

– Eu sunt Lordul. Ce adunare vie și vibrantă, zise. Simt energia trecând prin cameră. Mă excită. Forța zăgăzuită aici nu cunoaște nici o limită. Credeți în ea. Credeți în voi înșivă. Noaptea asta este una specială. Așadar, însoțiți-mă în camera vecină. La următorul nivel. Veniți dacă credeți sau, și mai bine, dacă nu credeți.

Înconjurați de colți strălucitori, cuplul de magicieni stătea alături de un tigru alb și lângă doi bărbați bine făcuți și înveșmântați în robe lungi și negre. În jurul lor erau sute de strigoi. Când luminile s-au stins, a început nebunia. În acel haos se auzeau țipete și pocnituri iar mai apoi cei doi magicieni dispăruseră iar cei doi bărbați în veșminte negre zăceau morți pe podea, înjunghiați și cu gâturile tăiate.

Cu pistoalele în mână și cu frica în sânge, Alex și Jamilla căutau magicienii, trăgând focuri de avertisment. I-au găsit în cele din urmă într-o cameră, cu gâtul tăiat și urme de colți.

Bibliotecarul vampir Peter Westin… intitulat Lordul – criminal, vampir și băutor de sânge avusese ajutoare ce făceau treburile în locul lui. Acum erau morți cu toții iar el era închis într-o închisoare de maximă siguranță. Dar Geniul nu murise. El încă exista și voia să dea lovitura finală.

Ca o ironie a sorții, Alex era din nou pus într-o situație dificilă. Atât inspectoarea Hughes cât și familia lui se aflau în pericol. Geniul lovea în ambele părți în același timp. Alex primește un ultim telefon, acesta fiind decisiv. Realizează cine este cu adevărat Geniul și cât de aproape a fost de el în tot acest timp.

I-am omorât și nu simt nimic. Absolut nimic. Dar tu vei simți, Alex. Într-un fel tu ești de vină. Doar tu. Nici măcar nu am vrut să-i omor, dar a trebuit să o fac. Așa trebuie să continue povestea de groază. Acum a scăpat de sub control, recunosc.

Oare cine era Geniul? Vă invit să descoperiți citind Violetele sînt albastre.

O carte frumoasă, cu mult suspans, întâmplări ciudate și dure.

Recomand cartea cu mare drag! Iubitorii genului cu siguranță o vor îndrăgi!

Mulțumim Târgul cărții pentru cartea Violetele sînt albastre de James Patterson oferită pentru recenzie!

Cărțile autorului James Patterson pot fi achiziționate de pe targulcartii.ro

Recenzii Editura Lider