Vreau să fiu soția ta de Lisa Kleypas, Editura Miron – recenzie

Vreau să fiu soția ta

(Marrying Winterborne – 2016)

Lisa Kleypas

Editura Miron

Traducere: Gabriela Anca Marin

367 pagini

• Seria The Ravenels

1. Frumos și cu inima de gheață (Cold-Hearted Rake – 2015) – recenzie
2. Vreau să fiu soția ta (Marrying Winterborne – 2016)
3. Diavolul în primăvară (Devil in Spring – 2017) – recenzie 
4. Un străin frumos (Hello Stranger– 2018) – recenzie
5. Fiica diavolului (Devil’s Daughter – 2019) – prezentare
6. Pentru dragostea Cassandrei (Chasing Cassandra – 2020) – recenzie
7. Devil in Disguise – 2021

Un magnat lipsit de scrupule

O ambiție nemăsurată i-a adus lui Rhys Winterborne, om de rând, o imensă avere și succes. În afaceri și dincolo de ele, Rhys obține tot ceea ce dorește. În clipa în care o vede pe timida aristocrată Lady Helen Ravenel hotărăște că va fi a lui. Iar dacă trebuie să-i răpească virtutea ca să fie sigur că se va mărita cu el, cu atît mai bine.

O frumusețe retrasă

Helen nu are aproape deloc contact cu lumea strălucitoare și cinică a înaltei societăți londoneze, iar jocul seducției pornit de Rhys Winterborne trezește în ea o pasiune puternică, la fel de intensă ca și a lui. Deși a primit o educație aleasă, crede că numai ea îl va putea îmblînzi pe viitorul soț. În timp ce dușmanii lui Rhys conspiră împotriva lor, Helen va trebui să-i încredințeze cel mai întunecat secret al ei. Riscurile sînt imense... dar răsplata este o viață plină de fericire. Și totul începe cu...

Vreau să fiu soția ta

Lisa Kleypas are incredibilul talent de a țese povești romantice fermecătoare, încântându-ne mereu cu o intrigă inedită, personaje fascinante și replici spumoase. Și de această dată, autoarea ne-a delectat cu o superbă poveste de dragoste, cu un cuplu absolut memorabil, de un farmec aparte.

Personajele cărții Vreau să fiu soția ta le-am întâlnit deja în prima carte din serie, Frumos și cu inima de gheață și încă de atunci am fost cucerită de acest cuplu atipic, fermecător.  La finalul primei cărți din serie cei doi logodnici se despart din cauza unei neînțelegeri astfel că am stat ca pe jar până a apărut această carte pentru a afla cum va evolua relația lor.

Rhys Winterborne, brunet, înalt și masiv ca un lucrător din port, era un galez încăpățânat și inteligent, din cale afară de ambițios și cu bune instincte de afaceri care, cu multă tenacitate și determinare, urcase pe scara socială, ajungând dintr-un simplu băiat de prăvălie să dețină practic un imperiu financiar, fiind proprietarul unui celebru magazin de lux din centrul Londrei și a multor altor domenii, inclusiv un castel în Franța. Singurul lucru ce-i lipsea era un titlu de noblețe, pentru a putea fi acceptat în lumea bună elitistă a Londrei, precum și în cluburile exclusiviste. Căsătoria cu Helen, fiica unui conte, părea să fie biletul ideal pentru intrarea în înalta societate. Din păcate, impetuozitatea lui de a-și arăta afecțiunea față de ea o speriase pe aceasta iar Kathleen, cumnata ei, decisese să îl înfrunte cu orice risc și să-i aducă la cunoștință că logodna era ruptă, fără măcar să se gândească să o consulte pe Helen, convinsă fiind că aceasta era dorința ei.

La începutul cărții, îl regăsim pe Rhys prost dispus și morocănos, cufundat în propriile afaceri, izolându-se de cei din jur, întocmai ca un animal rănit care se retrage în propria vizuină pentru a-și linge rănile. În ciuda părerii lui Kathleen, care era convinsă că el o privea pe Helen ca pe un trofeu care, odată obținut, i-ar fi sporit prestigiul, el era profund îndrăgostit de aceasta, în ciuda faptului că era conștient că el nu era la nivelul ei din punct de vedere social.

Helen îl cucerise irevocabil în perioada când el se aflase în convalescență, în urma accidentului de tren în care fusese implicat. Irascibil și din cale afară de dificil, Rhys nu dorea  pe nimeni în jurul lui, nefiind obișnuit să depindă de nimeni și speriat de perspectiva să nu-și fi pierdut vederea. Helen, cu vocea ei calmă și liniștitoare, reușise să-l aline și să-l calmeze, fiind singura persoană pe care o accepta în preajma lui.

”Totul avusese darul de a-l liniști: delicatețea ei, aroma de vanilie a respirației, felul blând în care îi vorbea. Cele mai frumoase momente ale vieții lui fuseseră cele în care ea îl mângâiase pe fruntea înfierbântată și-i povestise despre orhidee și mitologie. Era cea mai de preț amintire a lui, cea care nu avea să-l părăsească până în ultima zi a vieții lui. Momentul în care se simțise cu adevărat fericit, cel în care nu mai invidiase pe nimeni, pentru nimic. Iar ea nu ceruse nimic în schimbul blândeții sale. De atunci, nu făcuse decât să tânjească după asta… să tânjească după ea.”

Fusese din cale afară de fericit când ea acceptase să se logodească cu el, deși era convins că doar rațiunea materială o determinase pe aceasta să îl accepte. Suferise cumplit când Kathleen venise să-l anunțe că Helen a rupt logodna, considerând ca aceasta se simțise înjosită de atingerea lui. Furios, se răzbunase pe Kathleen, înghesuind-o într-un colț și propunându-i să-i ia locul cumnatei ei. Deși nu avea intenția să-i facă vreun rău, Devon, sosit pe neașteptate, a interpretat toată situația așa cum o indica aparența, certându-se la cuțite cu Rhys și rupând prietenia ce-i lega de mulți ani.

Rhys era convins că lucrurile erau distruse iremediabil și nu mai avea de gând să mai facă nimic pentru a o obține pe Helen, convins fiind că ea era dezgustată de el, astfel că a avut o surpriză de proporții colosale când însăși Helen s-a prezentat, neînsoțită de nimeni, la magazinul lui, insistând să o primească. Este amuzant să urmărești întreaga pleiadă de emoții ce îl încearcă pe Rhys, care descoperă pe pielea lui cât de mult te poți înșela făcând tot felul de presupuneri eronate. Astfel, Rhys descoperă că Helen nu era interesată de banii lui, întrucât vărul ei Devon se îmbogățise pe neașteptate și nici nu era interesată să fie lansată în înalta societate. Singurul motiv rămas era că, incredibil, ea chiar era îndrăgostită de el. Uluit de norocul ce-l lovise pe neașteptate, Rhys s-a agățat cu amândouă mâinile de el, decis să nu-l piardă. Astfel, pentru a se asigura că Helen va fi irevocabil a lui, Rhys a invocat faptul că Devon nu-i va da în nici un caz acordul să se căsătorească cu el, fiind prea furios pe el, astfel că singura soluție, în accepțiunea lui, era să o compromită, Devon fiind astfel silit să-i dea consimțământul.

” – Trenear nu se va mai opune dacă va ști că te-am dezonorat.”

”- Nu este o propunere, i-a spus el pe un ton sigur. Ci un ultimatum.”

Era de fapt o cacealma, Rhys nu ar mai fi renunțat în niciun caz la Helen din momentul în care descoperise că ea îl iubea.

Dar Helen, bună, blândă și diafană, frumoasă ca o păpușă de porțelan, nu mai avea de gând să riște șansa ei la fericire. În ciuda părerii lui Kathleen, care considerase că Helen făcuse un sacrificiu de dragul familiei logodindu-se cu Rhys, ea se îndrăgostise complet și total de el, remarcându-i aspecte ale personalității nesesizate de nimeni altcineva. Suferise cumplit când altcineva luase decizia de a rupe logodna în numele ei și era dispusă să riște totul pentru a-l recuceri pe Rhys. Astfel, fără nicio urmă de ezitare, acceptă ultimatumul lui. Momentele de pasiune dintre ei sunt foarte fierbinți, Rhys fiind deosebit de tandru și grijuliu.

Fericit din cale afară și eliberat de presiunea sub care trăise în ultima perioadă, Rhys își reia planurile de afaceri. Pe un șantier de construcții, Rhys își pune viața în pericol pentru a-l salva pe un băiețel în momentul în care un zid s-a prăbușit, riscând să-l prindă pe acesta sub dărâmături. Este îngrijit de o femeie doctor sosită în grabă, Garrett Gibson. Impresionat de priceperea ei, Rhys se oferă să o angajeze la magazinul lui, ca ajutor al doctorului Havelock, care nu mai făcea față la atâția pacienți, întrucât Rhys le oferise asigurări de sănătate tuturor angajaților săi. Garrett este profund recunoscătoare pentru șansa primită, punctând foarte bine că, uneori în viață, ghinionul cuiva poate oferi un bilet câștigător altcuiva.

”- (…) Nu a fost o zi prea fastă pentru tine, domnule Winterbourne, dar se pare că mie norocul tocmai mi-a surâs.”

Mi-a plăcut mult cum autoarea a surprins exact atmosfera vremurilor respective, în care se simțea din plin vântul schimbării, luând avânt noi afaceri și schimbându-se mentalități. Rhys, un adevărat vizionar, a înțeles repede că femeile erau la fel de capabile ca bărbații pentru a ocupa anumite posturi, promovând mai multe femei în funcții de conducere și convingându-l pe Havelock, un doctor bătrân de modă veche, să-i dea o șansă tinerei doctorițe.

”- (…) Havelock, am deja sute de femei angajate, care își demonstrează zi de zi priceperea. De curând, am promovat o vânzătoare pe post de șef de departament iar performanțele ei se ridică la nivelul celorlalți colegi ai săi. Iar priceperea lui Fernsby este mai presus de orice îndoială. Pentru că sunt un bărbat cu judecată dreaptă, cred că ar trebui să-i dai o șansă lui Gibson.”

În același timp, accidentul suferit l-a conștientizat de o perspectivă îngrijorătoare. Dacă el ar fi pățit ceva, Helen ar fi fost complet expusă.

”Pe Helen nu o pomenise deloc în testamentul lui. Așa cum stăteau lucrurile acum, dacă accidentul de mai devreme ar fi fost fatal, ei nu i-ar fi revenit nimic – deși îi răpise virginitatea și era foarte posibil să fie însărcinată.”

Dacă partea cu testamentul a rezolvat-o foarte ușor, convocându-și avocatul și făcând-o pe ea principala lui moștenitoare, mai greu era să se întâlnească cu Devon pentru a-i obține consimțământul, ținând cont de auspiciile ostile sub care se despărțiseră ultima dată. Într-adevăr, Devon nu a reacționat prea bine aflând că Rhys o compromisese pe Helen, sărind la bătaie și doborându-l la pământ, mai ales că Rhys se resimțea în urma accidentului suferit. Întervenția lui Kathleen, care specula din plin condiția ei delicată, l-a calmat pe Devon, acesta realizând că, de fapt, Helen era chiar îndrăgostită de Rhys. La fel cum ne-a obișnuit și în prima carte din serie, Devon ne-a delectat și de data aceasta cu celebrele lui replici sarcastice.

”- Ia-o ușor gogomane! i-a spus acid Devon, îngenunchind la rândul lui lângă el. Nu am de gând să te omor. O s-o facă valetul tău, când va afla că ai distrus două cămăși bune și un sacou într-o singură zi.

– Eu nu…

– Winterborne, l-a amenințat voalat Devon, mi-ai insultat soția, mi-ai deflorat verișoara iar acum mă faci să întârzii la cină. Cred că ar fi momentul să-ți ții gura.”

Devon și-a dat în final consimțământul, dar a pus câteva condiții dure. Nunta urma să aibă loc abia peste cinci luni, când Helen avea să iasă din perioada de doliu, iar până atunci întreaga familie urma să stea la reședința de la țară, Eversby Priory. Strângând din dinți, Rhys acceptă, știind cât de mult conta pentru Helen să se afle în bune relații cu familia ei.

”Dacă aș avea acest drept, ți-aș interzice să mai pleci oriunde fără mine. Nu din egoism, ci pentru că, fără tine, parcă aș trăi fără să pot respira.

Gândește-te la asta, cariad. Îmi ești la fel de necesară ca respirația. Iar mie nu-mi mai rămâne decât să număr zilele până când mi-o voi recăpăta de la tine, sărut după sărut.”

Mi-a plăcut mult să descopăr și evoluția cuplului din prima carte din serie, Devon și Kathleen, care m-au convins de puterea sentimentelor pe care le aveau unul față de celălalt și că se susțineau necondiționat în orice situație. În momentul în care tatăl lui Kathleen, ce se purtase deosebit de rece cu fiica lui, a murit, Devon a consolat-o și s-a oferit imediat să meargă cu ea în Irlanda la înmormântare, prilej cu care l-a invitat pe Rhys să vină la moșie în absența lui, dovedindu-i astfel că l-a iertat.

Revederea lui Rhys cu Helen este înduioșătoare. Deși trecuseră doar câteva zile de când se despărțiseră, cei doi se îmbrățișau de parcă trecuseră câteva luni. Rhys era de-a dreptul smerit văzând admirația ei pentru el, care-i încălzea sufletul, umplând goluri pe care nici nu le conștientizase că le avea.

”- Nu te flatez deloc. Te găsesc remarcabil.

Fie că asta credea cu adevărat, fie că juca doar rolul soției supuse, cuvintele ei au alinat locuri din sufletul lui rănit, ca un balsam tămăduitor. Dumnezeule, câtă nevoie avea de așa ceva. Avusese dintotdeauna.”

Fericirea idilică a lui Helen s-a spulberat în momentul în care a descoperit din întâmplare o scrisoare a mamei ei. Secrete compromițătoare din trecut amenințau să-i distrugă orice șansă privind căsătoria ei cu Rhys. Mai multe persoane erau implicate în respectiva dramă, iar Helen va risca totul pentru a o salva dintr-un orfelinat pe o fetiță nevinovată, cu care descoperă că avea o legătură tulburătoare.

Mi-a plăcut mult de Helen care, deși era bună, blândă și inocentă, a dovedit o mare tărie de caracter, în ciuda aparentei ei fragilități, în mai multe situații, atât când și-a luat soarta în propriile mâini pentru a-l obține pe bărbatul pe care-l iubea, cât și când și-a riscat șansa la fericire pentru a o ajuta pe fetița al cărei singur sprijin era ea.

Din fericire, Rhys a dovedit că sentimentele lui pentru ea erau atât de puternice încât puteau depăși orice prejudecată.  Deși zisese cândva că ”dintr-un astfel de demon nu poate ieși nimic bun”, părerea lui s-a schimbat într-o clipită. De un singur lucru era sigur și anume că o iubea total și necondiționat pe Helen, restul nu mai avea nicio importanță. Este extraordinară declarația lui de iubire!

”- (…) Te iubesc. Nu mi-ar păsa dacă tată ți-ar fi diavolul în persoană. Aș fi în stare să te las să-mi înfigi un cuțit în inimă și tot m-aș stinge iubindu-te, până la ultima suflare.”

Un bărbat extraordinar, un om simplu, crescut într-un mediu aspru, Rhys nu făcea prea multe analize detaliate, bazându-se mult pe instinctele lui și fiind sigur de ceea ce simțea, fără să caute prea multe explicații.

”- (…) Și dacă vrei o discuție lungă, despre sentimentele mele, ei bine, nu sunt gata să o purtăm. Pentru că provin din nordul Țării Galilor, acolo unde oamenii își exprimă sentimentele aruncând cu pietre în copaci. În ultima jumătate de oră am avut parte de mai multe sentimente decât în întreaga mea viață. Am cam ajuns la limită.”

O carte deosebit de caldă, romantică și cu un epilog emoționant, care te lasă cu o stare de bine la sfârșit, așteptând cu nerăbdare să citești următoarele volume din serie.

Dintr-un interviu dat de Lisa Kleypas am descoperit care vor fi următoarele cupluri:

• în Diavolul în primăvară – Devil in Spring ne vom delecta cu cuplul format din Pandora, verișoara lui Devon și Gabriel St. Vincent, fiul lui Evie și Sebastian – cuplul din Diavolul în iarnă

• în Hello Stranger vom afla povestea lui Garrett Gibson și a lui Ransom, pe care l-am întâlnit tangențial în Vreau să fiu soția ta
• în a cincea carte din serie, Devil’s Daughter, vom afla povestea lui West, fratele lui Devon și Phoebe, sora lui Gabriel St. Vincent
• în a șasea carte din serie vom afla povestea lui Cassandra, sora geamănă a Pandorei, și a lui Tom Severin, proprietarul companiei de căi ferate.

Întreaga serie se anunță incendiară, abia aștept să apară toate volumele și sper să se traducă în cel mai scurt timp și la noi!

Cărțile autoarei Lisa Kleypas pot fi comandate pe elefant.ro, libris.ro, librariadelfin.ro, librarie.net, emag.ro, carturesti.ro

Am inclus cartea în Top 10 cărți historical-romance cu eroi geniali

Recenzii și prezentări cărți Editura Miron

Recenzii și prezentări cărți Lisa Kleypas